386 matches
-
forfotă era mai ieri, E tăcere ca-n pustiurile kurde, Trece o patrulă de la grăniceri! Farul, moșul cu vedere foarte bună, Străjuiește peste al apelor cuprins, Printre valuri prea bătrâna Lună, Străluciri nedefinite și-a aprins. Totul se cufundă în semiîntuneric, Ce se pare, pune o mare stăpânire, Peste întinsul apelor altfel himeric, Și peste întreaga omenire. Turda 24 iulie 1966 Referință Bibliografică: PRELUDIU AUTUMNAL / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 589, Anul II, 11 august 2012. Drepturi de
PRELUDIU AUTUMNAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Preludiu_autumnal_mihai_leonte_1344695155.html [Corola-blog/BlogPost/360046_a_361375]
-
nimic. După ce Suman a pășit peste pragul camerei, ușa s-a închis brusc în urma lui fără ca acesta să-și dea seama ce se întâmplă! Imediat a fost înconjurat de câteva mogâldețe pe care nu reușea să le deslușească chipurile în semiîntunericul acelei camere. Mogâldețele au început să vorbească întrebându-l de unde este sau cum îl cheamă? Noul venit avea să fie botezat aici Suman, căci vorbea cu un vădit accent moldovenesc și unii dintre cei din cameră erau și ei din
CICLUL TUNICA SI SUMAN; CAMERA NEAGRA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Ciclul_tunica_si_suman_camera_neagra_mihai_leonte_1355996367.html [Corola-blog/BlogPost/351558_a_352887]
-
în: Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului când aragazul a sărit din bucătărie dimineața era pe ochiuri și noi bârfeam la o cafeluță îndoită cu lapte și frișcă, sub masă era sticla cu pălincă dar în semiîntunericul ploii puneam în pahare apă sfințită, câteodată mă prindeai de mână și atunci dimineața scotea aburi de pe ochiurile aragazului, de vizavi striga vecinul la vecina că iar la înșelat cu popa, și ca dovadă a tămâiat-o cu două perechi
TĂMÂIEREA DE DIMINEAŢĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1492584624.html [Corola-blog/BlogPost/362670_a_363999]
-
de muncă în București și nu numai. El a încurajat-o pentru ambele variante și s-a oferit s-o sprijine în rezolvarea oricărei nevoi, inclusiv în pregătirea pentru admitere. Apoi, profitând de un gest copilăresc al ei, opriți în semiîntunericul creat de coroana bogată a unui copac de lângă bloc, a revenit la subiectul anterior, rămas în coadă de pește. Discuția s-a mai lungit până ce Iuliana s-a lăsat convinsă, cu greu, deși în sinea ei radia de fericire. Intuise
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1438210687.html [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
ai noștri sau la Dușman, cu speranța că va ajunge megaintelectual și cu spaima și perspectiva în abis de a eșua ca nechezol. Faptul că nechezolii doar se scarpină între ei ca broscuțele râioase pe secetă, poporul ucenic neascultător din semiîntunericul televizionar fiind silit să fure spiritualitate și meserie de prin conversații publicitare mai înalte, purtate în limba păsărilor, adevărul statistic că nechezolii sunt un fel de inexistențe cu alură de elefanți se vede orbitor abia în nerecunoașterea internațională a valorii
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
și mâine va fi aici tot la ora asta. Din locul ăsta te voi lua fără să ai timp să te dezmeticești”, a zâmbit el sigur de reușită, în timp ce umbra se lăsase pe capota din spate și doi ochi sfredeleau semiîntunericul, fără a fi văzuți de cineva. Așa de mulțumit era, că-i venise poftă să petreacă. A luat telefonul și s-a oprit cu degetul deasupra tastei cu o clipă înainte de a realiza contactul. Numele Angelicăi, apărut pe ecran, i-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_7_marian_malciu_1327434453.html [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
înteți. Văzând că nu-i răspunde nimeni, a avut curajul să apese pe clanța ușii și să pătrundă în întunericul ce-l întâmpină când intră în tinda casei. Țipetele se auzeau dintr-o cameră alăturată. Deschise ușa, obișnuindu-se cu semiîntunericul din cameră. Când pătrunse în odaia slab iluminată, văzu o femeie tânără la vreo douăzeci și trei de ani, poate mai mult cu vreo doi, întinsă într-un pat cu tăbliile din lemn, unde se zvârcolea continuu. După volumul burții
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor.html [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
o cuceri pe Ana cea timidă, făcând-o să se simtă relaxată în prezența lui. Când la o pauză a orchestrei au ieșit la aer curat, Claudiu o luă de mână pe Ana și se plimbau prin fața căminului cultural în semiîntunericul aleii. În fața ei mergea Maria cu Viorel și vorbeau ceva care le câștigase interesul la amândoi. Bineînțeles că despre un film văzut pe ecranele celor două localități unde locuia fiecare după cum prindea Ana câte o vorbă. Claudiu o luă de după
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 by http://confluente.ro/Balul.html [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
forfotă era mai ieri, E tăcere ca-n pustiurile kurde, Trece o patrulă de la grăniceri! Farul, moșul cu vedere foarte bună, Străjuiește peste al apelor cuprins, Printre valuri prea bătrâna Lună, Străluciri nedefinite și-a aprins. Totul se cufundă în semiîntuneric, Ce se pare, pune o mare stăpânire, Peste întinsul apelor altfel himeric, Și peste întreaga noastră omenire. Turda 24 iulie 1966 Referință Bibliografică: PRELUDIU AUTUMNAL / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1711, Anul V, 07 septembrie 2015. Drepturi
PRELUDIU AUTUMNAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1441573315.html [Corola-blog/BlogPost/343387_a_344716]
-
de-atâta fum de țigară. , În sfârșit alte faruri îmi apărură și eu ridicai insistent mâna să oprească. Era o mașină mare, probabil o Tatră sau un Buceag, scârțâiră frânele brusc și pe geam scoase capul un țânc. Prin acel semiîntuneric îi zării fața pistruiată și părul în dezordine pe frunte. “Ce doriți?”- mă întrebă el, preocupat de urletul motorului care torcea. “Să merg și eu cu dumneavoastră!- îi răspunsei eu, evitând numele orașului în care trebuia să sosesc pentru faptul
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1443683348.html [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
cață sparse cu glasul ei înțepat liniștea serii, acea liniște stânjenitoare care se așezase între noi. -Și ce faci aici?- o întreb eu. -Păzesc bostănăria!- repetă ea de câteva ori și râse dezvelindu-și mărgelele albe ale dinților. În acel semiîntuneric, fața ei căpătase străluciri de opal. -Și unde sunt ai tăi de te-au lăsat singură? -Cum, zice, nu știi? -Ce să știu? -Că nu sunt ai mei! Și se uită la mine curioasă că o astfel de știre banală
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 by http://confluente.ro/Printesa_si_patefonul_ion_ionescu_bucovu_1345109174.html [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
scăderea a fost de 34.825, conform datelor transmise de Institutul Național de Statistică.“ (s.n.) Adică aruncându-se de către clasa politică și intelectuală, cu analiști cu tot, povara crizei pe umerii gârboviți ai maselor largi populare, priponite fără medicamente în semiîntunericul tv, s-a reușit cu brio o aproape dublare (!!!) a mortalității sau a emigrabilității, oricum, a scârbei de a mai trăi în RO și chiar în DRO sau WO. Iar prognoza specialiștilor în domeniul funerar e că ne așteaptă și
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1345628428.html [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
dacă vor fi de acord și părinții fetiței, o vom boteza noi, fără întârziere... Ce spui? Simona se uita lung, neîncrezătoare și total surprinsă, la Emanuela, fără să clipească. Niciodată nu văzuse atăta strălucire în ochii prietenei sale, cu tot semiîntunericul din jur. I se părea că aceasta a luat o hotărâre ca și când ar fi fost de multă vreme stabilite chiar și amănuntele... Emanuela deja nu mai era prezentă. Jubila și își freca mâinile în tăcere, ca semn de mare mulțumire
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1421619855.html [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
respirația tăiată. Strânse hârtia în pumn, cu neputință. Nu suporta nedreptatea! El nu fusese niciodată o slăbiciune a ei, dar ce citise era infam. Oameni de nimic! Cineva urca scările. Se ascunse după un manechin. John, în capătul scărilor scruta semiîntunericul. Femeia își ținu respirația. Se rugă să nu fie descoperită. John ezită și coborâ. Ava așteptă ca el să se îndepărteze apoi coborâ. Într-un colț al podului bărbatul își acoperi fața cu palmele și își înnăbuși nemulțumirea. Devenea neatent
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1463929251.html [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
fapt, scopul intervenției sale fusese atins. Își avertizase nepotul să nu se bage acolo unde nu-i fierbea oala. Dar nepotul nici nu avusese această intenție, până când, la meciul din seara următoare, Mirinda se așezase lângă el și, profitând de semiîntunericul din odaie, își strecurase mâna pe sub bluza lui de fâș, cuprinzându-l de mijloc. Când se aprinsese iarăși lumina era foarte rumenă la față, dar toți credeau că se îmbujorase din cauza bucuriei că izbândise echipa ei favorită. Așa că, în noaptea
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Dilema_lui_ariel.html [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
într-o râpă nu prea adâncă. Din fericire, nu se lovi decât la un picior. Încercă să se ridice, dar simți o altă lovitură puternică în cap... Asta sigur nu era de la bicicletă. Inu deschise ochii amețit și văzu, în semiîntunericul pădurii, trei umbre mici. Una ținea o bâtă, gata să o folosească încă o dată. Inu făcu niște mișcări de apărare, încercă să se ridice, dar se împletici în niște liane și căzu iar. Dădu de ceva moale, neted și lipicos
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/aga_lucia_selenity_1430855149.html [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
Gabriel se afla un polițist. Într-o mână purta bastonul de cauciuc, la vedere, în timp ce cu cealaltă arunca în gură, la intervale egale, semințe de floarea soarelui ale căror coji le scuipa apoi cu dexteritate, urmărindu-le satisfăcut traiectoria în semiîntunericul ce pusese deja stăpânire pe toată așezarea. S-a apropiat agale de mașina oprită la câțiva pași de el, descriind cercuri mari cu bastonul de cauciuc, țintind șoferul care nu dădea semne că va coborî. Surprins să vadă deodată doi
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_7_.html [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
prieten necuvântător în momentele de singurătate voluntară. Îi poți povesti orice, îi poți spune orice, fie el secret, o idilă adolescentină sau probleme personale, căci ești sigur că niciodată nimeni altcineva nu le va afla. Mă simt împlinită. Liniștea orașului, semiîntunericul, căldura și torsul pisicuței din poala mea, gândurile mele se limpezesc. Întotdeauna am adorat momentele acestea, atunci când poți fi doar tu și conștiința ta. Când te poți gândi la orice vrei, când poți lua orice formă sau când poți ajunge
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 by http://confluente.ro/Liniste.html [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
Ana cea timidă făcând-o să se simtă relaxată și chiar bine în prezența lui. Când la o pauză a orchestrei au ieșit la aer curat, Claudiu o luă de mână pe Ana și se plimbau prin fața căminului cultural în semiîntunericul aleii. În fața ei mergea Maria cu Viorel și vorbeau ceva care le câștigase interesul la amândoi. Bineînțeles că despre un film văzut pe ecranele celor două localități unde locuia fiecare după cum prindea Ana câte o vorbă. Claudiu o luă de după
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390030353.html [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
Gabriel se afla un polițist. Într-o mână purta bastonul de cauciuc, la vedere, în timp ce cu cealaltă arunca în gură, la intervale egale, semințe de floarea soarelui ale căror coji le scuipa apoi cu dexteritate, urmărindu-le satisfăcut traiectoria în semiîntunericul ce pusese deja stăpânire pe toată așezarea. S-a apropiat agale de mașina oprită la câțiva pași de el, descriind cercuri mari cu bastonul de cauciuc, țintind șoferul care nu dădea semne că va coborî. Surprins să vadă deodată doi
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1435787219.html [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
cotidiene. Azi când sufletul pribeag între două lumi cerne roua lacrimilor peste somnul ramurilor adormite în veci, ale acelui copac magic, caut alinarea în amintiri luminoase. În nopțile de nesomn negăsindu-mi locul între cearceafuri mă ridic din pat în semiântunericul camerei, oftând și caut în mica bibliotecă împrovizată din rafruri suspendate pe perete un jalnic substitut, care să umple golul lăsat în sufletul meu. Albumul vechi cu fotografii și jurnalul au devenit prietenii mei de încredere în momentele de solitudine
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1479504746.html [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
se înteți. Văzând că nu-i răspunde nimeni, avu curajul să apese pe clanța ușii și să pătrundă în întunericul ce-l întâmpină când intră în tinda casei. Vaietele se auzeau dintr-o cameră alăturată. Deschise ușa, obișnuindu-se cu semiîntunericul din cameră. Când pătrunse în odaia slab luminată, văzu o femeie tânără, cam la douăzeci și trei de ani, poate mai mult cu doi - trei, întinsă într-un pat cu tăbliile din lemn, unde se zvârcolea continuu. După volumul burții
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_ca_stan_virgil_1389433261.html [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
și spus a demonstrat că este un excelent cunoscător al legii și un continuator al... -Ajunge! îl întrerupse Irod ridicând o mână în sus. Știu că ai fost pe la adunările lui și probabil că de aceea îi ții partea! Prin semiîntuneric îi privi și pe ceilalți și le ghici privirile lor disprețuitoare și mândre iar Irod își spuse că aceștia, și cu el dimpreună desigur, aveau dreptate în privința lui Iisus. Desigur, el unul, l-ar fi iertat din suflet dacă acel
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_2_.html [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
textul cărții. De fiecare dată când se apuca de citit, o prindea somnul din urmă. Așa păți și de data aceasta. Se adânci într-un somn din care fu scoasă doar de ciocăniturile insistente în ușă. Atunci observă că era semiîntuneric în cameră. „Doamne, cât o fi ceasul”? Se repezi să aprindă lumina și apoi își căută halatul, strigând la cel ce tot insista la ușă : - Imediat! Când deschise ușa, în prag apăru George îmbrăcat într-un costum alb de vară
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390891950.html [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
descopăr o cană aproape plină cu un lichid care semăna perfect cu laptele consumat de dimineață, mai ales că pe afară era murdară de o dâră care tare semănă cu o coajă de lapte cu cafea. Cum în încăpere era semiîntuneric, din graba de a mânca ceva cât mai repede, ca să-mi astâmpăr foamea de copil, nu m-am retras într-o zonă mai luminoasă, să verific ce conținut are cana, convins fiind că este meniul de dimineață, așa că am dus
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1415197848.html [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]