62 matches
-
Barbu) Semiauxiliarul dezvoltă „proiecția enunțării asupra enunțului.” Mai rar se realizează prin acest tip structural funcția de atribut: „... S-o confunde cu atâtea alte adrese pe care le șoptiseră atâția alți răniți, trăgând să moară, în ultimele luni.” (M. Eliade) Semiauxiliarul nu dezvoltă cu verbul principal din sintagmă nici o relație sintactică. El marchează doar, aici, ipoteza sub semnul căreia subiectul vorbitor consideră conținutul informațional obiectiv exprimat prin planul semantic al enunțului sintactic. Dubla realizare a funcțiilor sintacticetc "Dubla realizare a func
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să vie iară.” (M. Eminescu) Se poate vorbi în acest caz de „mărci” semantice. Când se realizează propozițional, circumstanțialul concesiv se dispensează de elementul joncțional, mai ales dacă marca identității sale specifice este fixată, la nivelul predicatului, de prezența unui semiauxiliar de modalitate; în versurile eminesciene: „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi, orice-ai spune Peste toate o lopată de țărână se depune.” (M. Eminescu) propozițiile Poți zidi o lume-ntreagă și poți s-o sfarămi realizează funcția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se pot realiza ca enunțuri constatative, când actualizarea planului lor semantic se înscrie în sfera cunoașterii empirice: A început să ningă din nou. sau ca enunțuri ilustrative, când actualizarea planului lor semantic este subordonată unei interpretări de natură științifică: Ca semiauxiliar, verbul a trebui exprimă ‘ipoteza’ iar predicatul compus în structura căruia intră este sinonim cu un predicat simplu realizat printr-un verb la prezumtiv: Trebuie să fi rătăcind prin pădure./ Va fi rătăcind prin pădure. Planul semantic al enunțurilor constatative
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de verbele semiauxiliare. Predicatul verbal compus este constituit dintr-un verb semiauxiliar, expresie a perspectivei enunțării, și un verb predicativ (sau o formă verbală absolută), expresie a semanticii enunțului: Mihai trebuie să fi pierdut trenul, de n-a venit. vb. semiauxiliar + vb. predicativ Predicatul nominal compus are în structura constituentului prin care se realizează un verb semiauxiliar, un verb copulativ și un nume (unitate lexicală sau unitate propozițională) Verbele semiauxiliare exprimă: • modalitatea: „Măi tartorule, nu mânca haram și spune drept, tu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ale enunțului, organizat, ca enunț complex, cel mai adesea, iar articularea celor două planuri se realizează tocmai prin dezvoltarea incidenței ca relație sintactică de tip special, alături de alte modalități concrete prin care se manifestă proiectarea enunțării asupra enunțului: modalizarea prin semiauxiliare, de exemplu, sau prin adverbe: Au plecat, probabil, la mare. Trebuie să fi plecat la mare. Probabil că au plecat la mare Relația de incidență este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multor planuri în interiorul unui același enunț
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
punctul de vedere al genului și al numărului. La indicativ prezent toate persoanele au aceeași formă, cu excepția persoanei a treia singular și, de aceea, exprimarea pronumelui subiect este obligatorie. Engleza are numeroase timpuri și moduri compuse realizate cu ajutorul auxiliarelor, iar semiauxiliarele sînt folosite pentru redarea modalității. Desigur, multe particularități ale limbii engleze sînt comune cu cele ale altor idiomuri germanice 49, dar unele îi sînt proprii, precum existența aspectului continuu în flexiunea verbală și folosirea auxiliarului to do [tə du:] "a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
finas "a se afla, a se găsi". Toate limbile germanice au o clasă de verbe semiauxiliare, care arată dacă acțiunea este posibilă, obligatorie, permisă etc. (modalitatea) sau dacă reprezintă o dorință, o intenție, o obligație etc. (atitudinea). Întrucît, în propoziție, semiauxiliarele sînt urmate de verbe la infinitiv, purtătoare ale semnificației propriu-zise în enunț, acestea se folosesc la forma scurtă, fără prepoziția specifică infinitivului (dacă ea există): sued. Jag måste gå nu. (fără att) "Trebuie să plec acum."; dan. Han vil ikke
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a examina pentru a ajunge la cunoașterea justă a ceva; a stabili măsura în care ceva corespunde adevărului, calității, cerințelor sau anumitor date; a hotărî ceva în urma analizei prealabile: Trebuie să văd această lucrare (Pontbriant). IV. refl. (cu valoare de semiauxiliar de modalitate și construit mai ales cu un adjectiv ori cu un verb la infinitiv, la conjunctiv sau la indicativ) a părea (I), a se arăta, da impresia, a avea aerul: La ochii noștri se vede înțălept (Conachi), Nu e
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
vădzute a lor, nu lepotoameniicrede (NL.~1750−66: 3) e. Și nu puteaîn grabăîncăleca Ștefan-vodă (NL.~1750−66: 10) Structura putea + infinitiv scurt nu este de același tip cu structurile cu auxiliar discutate mai sus (de aici și denumirea de "semiauxiliar" de mod dată verbului putea în această configurație de Guțu Romalo [1956] 2005), în primul rând pentru că verbul a putea prezintă flexiune completă după toate categoriile verbale flexionare (mod, timp, aspect), astfel că verbul-suport la infinitiv nu este implicat în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
române. 2 vol. București: Editura Academiei. GR 2013 − Pană Dindelegan, G. (ed.), The Grammar of Romanian. Oxford: Oxford University Press. Grohmann, K. K. 2003. Prolific Domains. On the Anti-Locality of Movement Dependencies. Amsterdam: John Benjamins. Guțu Romalo, V. [1956] 2005. "Semiauxiliarele de mod", în: Aspecte ale evoluției limbii române. București: Humanitas, 156-184. [publicare anterioară: Studii de gramatică, vol. 1, 1956, București: Editura Academiei: 57-81] Guțu Romalo, V. 1962. "Forme verbale compuse", Studii și cercetări de lingvistică XIII, 2, 191-199. Guțu Romalo
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vicleșugul șearpelui (VRC.1645: IIr) 14 Dislocarea structurii modale putea + infinitiv scurt verbal, înregistrată în româna veche (i), s-a păstrat în oarecare măsură în trecerea la româna modernă (ii); aceste construcții, în care verbul putea a fost etichetat ca "semiauxiliar" (Guțu Romalo [1956] 2005), au o structură diferită de construcțiile perifrastice cu auxiliar (Nicolae 2013d: §4, 2015d), ceea ce explică în bună măsură posibilitatea de dislocare păstrată în româna modernă: (i) Acicea popa, să va vrea poate cununile pune pre capetele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
analitic și sintetic (diferit în flexiunea nominală și în cea verbală), categoria genului (din punct de vedere semantic și formal), a numărului, exprimarea politeții (modificările în sistemul pronumelor de politețe), fenomenele de acord. Sunt esențiale pentru lingvistica românească studiile despre semiauxiliarele de mod și de aspect, care au pus în discuție, acum aproape 50 de ani, teme extrem de moderne (privind modalizarea, aspectualitatea, gradele de gramaticalizare). Importante sînt și descrierile construcțiilor analitice în utilizarea substantivului (folosirea prepozițiilor - dau la copii, ușa la
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]