78 matches
-
cele două focare ale hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același vârf, este echivalentă cu semiaxa minoră a unei elipse. În astronomie, semiaxa majoră este un element orbital important, care permite să se definească parțial o orbită. În mod general, în cadrul unei probleme a două corpuri, perioada orbitală a unui corp de masă formula 24 care orbitează
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același vârf, este echivalentă cu semiaxa minoră a unei elipse. În astronomie, semiaxa majoră este un element orbital important, care permite să se definească parțial o orbită. În mod general, în cadrul unei probleme a două corpuri, perioada orbitală a unui corp de masă formula 24 care orbitează în jurul unui alt corp de masă formula 2
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
în jurul unui alt corp de masă formula 2 este: unde: Dacă unul dintre corpuri este suficient de mic pentru ca masa sa să fie neglijată în raport cu a celuilalt: unde formula 30 este parametrul gravitațional standard. În acest caz, pentru toate orbitele cu aceeași semiaxă majoră, perioada este aceeași, oricare ar fi excentricitatea. Se obține proporționalitatea următoare: care corespunde celei de a treia legi a lui Kepler. Semiaxa majoră nu corespunde neapărat distanței medii dintre cele două corpuri pe orbită, deoarece această distanță depinde de
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
în raport cu a celuilalt: unde formula 30 este parametrul gravitațional standard. În acest caz, pentru toate orbitele cu aceeași semiaxă majoră, perioada este aceeași, oricare ar fi excentricitatea. Se obține proporționalitatea următoare: care corespunde celei de a treia legi a lui Kepler. Semiaxa majoră nu corespunde neapărat distanței medii dintre cele două corpuri pe orbită, deoarece această distanță depinde de procedeul utilizat: De altfel, „raza medie a elipsei”, care semnifică de fapt raza cercului cu aceeași arie, este formula 33.
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
corp. Acesta este un concept important în domeniul astronomiei, astrofizicii, ca și în problema celor două corpuri. În problema celor două corpuri, "r" distanța de la centrul maselor la primul corp este dată de formula: în care: "r" este în esență semiaxa mare a orbitei primului corp în jurul baricentrului — iar "r" = "a" − "r" este semiaxa mare a orbitei celui de al doilea corp. Dacă baricentrul se află localizat în "interiorul" celui mai masiv corp, mișcarea lui apare mai de grabă ca o
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
problema celor două corpuri. În problema celor două corpuri, "r" distanța de la centrul maselor la primul corp este dată de formula: în care: "r" este în esență semiaxa mare a orbitei primului corp în jurul baricentrului — iar "r" = "a" − "r" este semiaxa mare a orbitei celui de al doilea corp. Dacă baricentrul se află localizat în "interiorul" celui mai masiv corp, mișcarea lui apare mai de grabă ca o "oscilație" decât ca o mișcare pe orbită. În tabelul de mai jos sunt
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
întrucât ei nu provin dintr-un același obiect, ci formează, mai degrabă, o familie „dinamică”, fiind toți în rezonanță orbitală de 3:2 cu Jupiter. Sunt denumiți așa după 153 Hilda, un asteroid descoperit în 1875. Asteroizii din familie posedă semiaxele majore cuprinse între și ua, o excentricitate cuprinsă între și și o înclinație mai mică de 20° în raport cu planul eclipticii. Sunt caracterizați de un fenomen al rezonanței orbitale cu Jupiter și realizează trei orbite în jurul Soarelui în timp ce Jupiter parcurge două
Familia Hilda () [Corola-website/Science/335422_a_336751]
-
află la „marginile” Sistemului Solar. Acesta se întinde, într-adevăr, pe toată zona unde Soarele își exercită o forță gravitațională, adică până la o depărtare de circa un an-lumină sau de kilometri. Are o excentricitate orbitală estimată de 0,6, iar semiaxa majoră are circa 700 UA. Masa planetei ar fi de circa zece ori masa Pământului, cu un diametru între două și patru ori mai mare decât cel al planetei noastre, cu o talie intermediară între Terra și Neptun. Planeta ar
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
centura principală, care a fost fotografiat de la depărtare (1,6 milioane de kilometri) de către sonda Cassini-Huygens, la data de 23 ianuarie 2000, în timpul călătoriei acesteia pe lângă Jupiter, în drum spre Saturn. Descoperit în 1981, "" prezintă o orbită caracterizată printr-o semiaxă majoră de 2,5674065 u.a. și de o excentricitate de 0,1118718, înclinată cu 12,13418° față de ecliptică. Poartă numele lui Harold Masursky (1923-1990), geoplanetolog renumit, un participant major la programele Mercury și Apollo, precum și la misiunile Viking și
2685 Masursky () [Corola-website/Science/332537_a_333866]
-
Asteroizii Alinda formează un grup de asteroizi, din centura principală, a căror orbită au semiaxa mare de circa 2,5 UA, iar excentricitatea orbitală de circa 0,4 până la 0,65. Grupul Alinda este numit după asteroidul 887 Alinda, descoperit de către astronomul german Max Wolf în 1918. Acești asteroizi sunt în rezonanță orbitală 1:3
Asteroid Alinda () [Corola-website/Science/332558_a_333887]
-
, cunoscută anterior ca D/1819 W1 (Blanpain), este o cometă cu perioadă scurtă, care a fost descoperită de astronomul francez Jean-Jacques Blanpain la 28 noiembrie 1819, la observatorul astronomic din Marsilia. Semiaxa majoră a cometei este de 3,048 UA, periheliul la 0,961 UA, afeliul la 5,135 UA; cometa are perioada orbitală de 5,32 ani, înclinarea orbitală față de ecliptică este de 5,900°, iar excentricitatea este de 0,68468
289P/Blanpain () [Corola-website/Science/332685_a_334014]
-
este un asteroid din centura principală. Descoperit la 24 noiembrie 1970, de astronomul ceh Luboš Kohoutek, la Observatorul din Hamburg, asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 3,0198516 UA și de o excentricitate de 0,0622729, înclinată cu 10,48203° față de ecliptică. Perioada sa orbitală este de 1917,4515790 de zile (5,25 ani). Asteroidul "" a fost denumit în onoarea filosofului, gramaticianului și
1861 Komenský () [Corola-website/Science/333777_a_335106]
-
este un asteroid din centura principală, descoperit pe 19 septembrie 1950, de astronomul belgian Sylvain Arend. Asteroidul a primit numele personajului "Bianca Castafiore" (pe scurt, "Castafiore"), din seria de benzi desenate Aventurile lui Tintin. "" prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 2,7330264 u.a. și de o excentricitate de 0,1796790, înclinată cu 12,50048° față de ecliptică. Distanța sa Minimă de Intersecție cu Orbita Pământului este de 1,235100 u.a. Parametrul său Tisserand este de 3
1683 Castafiore () [Corola-website/Science/333799_a_335128]
-
este un asteroid din centura principală, descoperit pe 2 noiembrie 1975, de Tamara Smirnova. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 3,0023 u.a. și de o excentricitate de 0,0949, înclinată cu 10,57494° față de ecliptică. Asteroidul a primit numele lui Antoine de Saint-Exupéry, aviator și scriitor francez cunoscut și ca „Poetul zburător”. Alegerea denumirii a
2578 Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/333800_a_335129]
-
este un asteroid din centura principală, descoperit pe 16 ianuarie 1909, de Philibert Melotte. Cu un diametru de circa 79,99 km, asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 3,0615236 u.a. și de o excentricitate de 0,1261970, înclinată cu 12,86000°, în raport cu ecliptica. Denumirea asteroidului face referire la nimfa Melissa, care a fost transformată într-o albină. Denumirea este și o aluzie la
676 Melitta () [Corola-website/Science/333801_a_335130]
-
Cometele din centura principală sunt corpuri cerești din centura de asteroizi, situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter, și care prezintă o activitate cometară pe o porțiune a orbitei lor. Jet Propulsion Laboratory definește aceste obiecte drept asteroizi a căror semiaxă majoră este cuprinsă între 2 u.a. și 3,2 u.a., și al căror periheliu este mai mare de 1,6 u.a. Spre deosebire de comete, ale căror orbite sunt, în cea mai mare parte, la o distanță superioară sau
Cometă din centura principală () [Corola-website/Science/333875_a_335204]
-
în franceză: "Société astronomique de France"), a cărei sigla este SAF: "Société Astronomique de France". La descoperire asteroidul primise denumirea provizorie de 1940 WA. Cu un diametru mediu de circa 23,31 km, asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxa majoră egală cu 2,8363838 u.a. și de o excentricitate de 0,1349560, înclinată cu 14,24044° față de ecliptica.
4162 SAF () [Corola-website/Science/333887_a_335216]
-
circulare naturale "stabile" în jurul aceluiași corp central de masă formula 13. Pentru toate "orbitele circulare" în jurul unui corp central: cu : Pentru toate traiectoriile parabolice formula 21 este constant și egal cu formula 22;. Pentru "orbitele eliptice" și "parabolice", formula 23 valorează de două ori semiaxa majoră multiplicată cu energia orbitală specifică. Valorile lui formula 4 relative la câteva corpuri din Sistemul Solar sunt adunate în tabelul de mai jos:
Parametrul gravitațional standard () [Corola-website/Science/333054_a_334383]
-
Cybele, divinitate romană de origine frigiană. Cybele este un asteroid de tip C, ceea ce semnifică faptul că suprafața sa este foarte întunecată și compusă din carbon. Asteroidul "" are diametrul mediu de 237,26 km. Orbita sa se caracterizează printr-o semiaxă majoră egală cu 3,43335838 u.a., o excentricitate de 0,10497506 și o perioadă orbitală de 2.323,67 de zile (6,36 ani). Cybele are o viteză orbitală medie de 16,07434096 km/s și are o înclinație
65 Cybele () [Corola-website/Science/333095_a_334424]
-
este un obiect transneptunian mare, care posedă un satelit. Salacia are diametrul de circa 900 de kilometri. Salacia prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 42,2429286 u.a. și de o excentricitate de 0,1029692, înclinată cu 23,93490° în raport cu ecliptica. Acest obiect ceresc parcurge orbita în circa 275 de ani. Periheliul său îl aduce la circa de unități astronomice, iar
120347 Salacia () [Corola-website/Science/334609_a_335938]
-
scăzute, nu este vizibilă cu ochiul liber de pe Pământ. Proxima este o stea eruptivă care suferă ocazional creșteri dramatice în luminozitate din cauza activității magnetice. Proxima Centauri b orbiteză steaua sa gazdă la fiecare 11,186 zile, la o distanță a semiaxei majore de aproximativ 0,05 unități astronomice (UA), care este de 5% din 1 AU (astfel, Pământul este de 20 de ori mai departe de propria stea gazdă, Soarele). Comparativ, Mercur, cea mai apropiată planetă de Soare, are o distanță
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]
-
de aproximativ 0,05 unități astronomice (UA), care este de 5% din 1 AU (astfel, Pământul este de 20 de ori mai departe de propria stea gazdă, Soarele). Comparativ, Mercur, cea mai apropiată planetă de Soare, are o distanță a semiaxei majore de 0,39 AU. Proxima Centauri b primește de la steaua sa gazdă aproximativ 65% din valoarea fluxului solar pe care Pământul îl primește de la Soare. Cu toate acestea, Proxima Centauri b primește un flux de Raze-X de aproximativ 400
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]
-
Cressida, 595 Polyxena, 603 Timandra, 604 Tecmesse, 637 Chrysothemis, 651 Anticlea, 655 Briseis, 692 Hippodamia și de asemenea 1036 Ganymed... Asteroizii troieni ai lui Jupiter care posedă o denumire definitivă, și deci li se cunosc suficient elementele orbitale, posedă o semiaxă majoră cuprinsă între (pentru (63176) 2000 YN) și (pentru (22049) 1999 XW). Câțiva troieni jovieni care nu posedă decât o denumire provizorie sunt situați înafara acestor limite, mergând până la pentru 2003 FH și pentru 2002 AO, dar 97 % dintre aceștia
Asteroid troian al lui Jupiter () [Corola-website/Science/337182_a_338511]
-
22049) 1999 XW). Câțiva troieni jovieni care nu posedă decât o denumire provizorie sunt situați înafara acestor limite, mergând până la pentru 2003 FH și pentru 2002 AO, dar 97 % dintre aceștia rămân cuprinși între limitele citate mai sus. Prin comparație, semiaxa majoră a lui Jupiter este egală cu . Înclinația troienilor față de ecliptică variază între ° ((65211) 2002 EK) și ° ((83983) 2002 GE), cu o dispersie a valorilor. Excentricitatea orbitală a 95 % dintre troieni este mai mică de ; cel mai excentric dintre troienii
Asteroid troian al lui Jupiter () [Corola-website/Science/337182_a_338511]
-
după mai multe miliarde de ani (adică după începutul Sistemului Solar), niciuna n-ar mai putea fi observată în zilele noastre. Oort a selecționat, pentru studiul său, cele 46 de comete mai bine observate între 1850 și 1952. Repartiția inverselor semiaxelor majore a pus în evidență un maximum de frecvențe care lăsa să se presupună existența unui rezervor de comete între ua și ua (adică între și ani-lumină). Acesta, situat la limitele sferei de influență gravitaționale a Soarelui, ar fi supus
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]