154 matches
-
în apropierea ușii, zăcea uitată o manta din postav gros cu însemnele cefereului. Renunțasem să consult mersul trenurilor, afișat pe un panou sub fâșii de sticlă, amplasat lateral, pe un perete opus ghișeelor, cu indicațiile aproape imposibil de deslușit în semiobscuritate, și ieșisem în stradă. Pășisem, de fapt, într-o piațetă, dincolo de care, îmi aminteam, într-un parc de platani, trebuia să se afle cimitirul ostașilor sovietici. Se pare că se dăduseră lupte acolo cu nemții în retragere pentru ocuparea nodului
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
sală lungă, unde se deschidea și ușa bănuită a fi la camera profesorului. Au ascultat și au primit confirmarea în urma unor șoapte. Au încercat clanța. Ușa era încuiată. Gelu a dat cu șoldul și s-a deschis la perete. În semiobscuritatea dată de lampa dată mică și așezată jos, într-un colț al camerei, au zărit două figuri speriate ce au apărut de pe aceeași pernă și încercau de zor să se ascundă sub același așternut. Gelu s-a dus în colțul
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
le auzisem la concert. Timpul alerga pe lângă noi, cei ce urcăm dealul Mănășturului. MATERIALIZARE ÎN CUVÂNT Spectacolul de iluzionism, prezentat de maestrul Uferini, era în plină desfășurare. Sunetele de exclamație de mirare alternând cu liniștea, marcau numerele surprinzătoare ale spectacolului. Semiobscuritatea sălii accentua și mai mult misterul. Catincuța, nepoțica mea, emoționată, mă strângea de mână. În momentele acelea, în care maestrul, împreună cu asistentul, tăia cu un fierăstrău cutia în care se află asistență lui Uferini, adusese pe spectatori în pragul disperării
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
de Beethoven. Liniștea din sală accentua mult tactul pe care nepoțica îl bătea pe marginea scaunului. I-am prins mânuța în palmă și îi simțeam nerăbdarea în degetele. Dincolo de Catincuța, erau două scaune goale când a început concertul. Privind prin semiobscuritatea sălii, am văzut că erau ocupate de două persoane. Un copil îmbrăcat ciudat și un bărbat cu cap olimpian și părul vâlvoi. Și acesta purta o îmbrăcăminte de acum două secole, așa cum văzusem în unele filme, la televizor. Când ultimele
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCEL PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341539_a_342868]
-
două scaune. Dar, când ne-am apropiat, dispăruseră. Parcă au fost absorbite de acordurile pianului, așa cum face un aspirator cu bucățelele de hartie rupte de nepoțica. Catinca s-a așeza. Pe scaunul meu se află o carte de vizită. În semiobscuritatea sălii am citit-o: „ BEETHOVEN - compozitor - Viena”. Nu se poate, mi-am spus. E o farsă. În clipa în care a început partea a doua a concertului, l-am văzut, zambindu-mi, în fața pianului cu coada, pe scenă. „Simfonia a
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCEL PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341539_a_342868]
-
Onicescu, de la care, atunci, vedeam necesară o confirmare sau dimpotrivă. Mi-aduc aminte, cu multă emoție, cum ne-a întâmpinat marele Onicescu, înalt drept cu un chip zâmbitor, de îngăduință christică, neluând în seamă stângăciile și fâstâcirile noastre firești. În semiobscuritatea unei camere burdușite de cărți învelite, toate, în hârtie albă. Doamnele, soția și sora dumneaei, erau oarbe sau semioarbe, încercând să ne servească dulciuri de casă și pahare de apă. În vreme ce doctorul Nicolae Radu ajuta cele două doamne, la problemele
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
scoate un cuțitaș din teaca de piele, îl apucă zdravăn cu amândouă mâinile. Lama cuțitului strălucea în fâlfâitul flăcării candelei. Ridică mâinile ce strângeau cuțitul, se apropie de pat. Degetele au început să-i tremure. Își adună forțele și, în semiobscuritate, lovește puternic cu cuțitul. Elena se trezește: - Ce faci, Lice, o omori pe mama?! Lama cuțitului, printr-un noroc, a pătruns între cele două trupuri, adânc înfiptă în saltea. - Lino, ce era să fac, am crezut că... - Mulțumește-i lui
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
moldovenesc, nimic mai firesc din moment ce veneau de undeva de pe lângă Bacău.... VIII. NE-NTINATA, de Flora Mărgărit Stănescu , publicat în Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011. Urcase primul etaj mai mult pe întuneric, iar la etajul al doilea domnea o semiobscuritate care ascundea in mare parte murdăria scării. Pe dibuite Maur reușise să descuie ușa și să aprindă becul palid din hall. O lăsase să treacă înainte și ca din întâmplare lăsă iala să se încuie singură. Simțise din primul moment
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
de mână, Oana traversă o sufragerie superbă. Nu-și imaginase, un tapet, care imita foarte bine pluta și contrasta puternic cu lumina mobilierului. ... Citește mai mult Urcase primul etaj mai mult pe întuneric, iar la etajul al doilea domnea o semiobscuritate care ascundea in mare parte murdăria scării.Pe dibuite Maur reușise să descuie ușa și să aprindă becul palid din hall. O lăsase să treacă înainte și ca din întâmplare lăsă iala să se încuie singură. Simțise din primul moment
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > NE-NTINATA Autor: Flora Mărgărit Stănescu Publicat în: Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Urcase primul etaj mai mult pe întuneric, iar la etajul al doilea domnea o semiobscuritate care ascundea in mare parte murdăria scării. Pe dibuite Maur reușise să descuie ușa și să aprindă becul palid din hall. O lăsase să treacă înainte și ca din întâmplare lăsă iala să se încuie singură. Simțise din primul moment
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
ia tricoul portocaliu pe care se întrezărește figura cerată a unui personaj cartoon. „Te vom ajuta” se aude hotărât, și atunci buzele aproape albe schițează un zâmbet scurt trădând fericirea ultimei aniversări, a ultimelor lumânări ce își proiectează umbrele în semiobscuritatea holului, arzând pe tortul decorat cu scene de poveste în care el însuși s-ar fi regăsit, bătând la ușa celor șapte pitici sau jucând fotbalul visat pe un teren de basm, mirific desenat... A fost o lecție de viață
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
parte, mâna care îmi oferea darul. De fiecare dată, acestea s-au petrecut dimineața la trezirea din somn, înainte să aprind lumina dar și înainte să se lumineze de ziuă. Pur și simplu, mi-am dat seama că vedeam prin semiobscuritate nu cu ochii ci cu această glandă fixată în mijlocul frunții. Dar cum fusesem bombardat cu tot felul de avertizări că orice dar care iese din comun, vine de la cel rău, am procedat ca un neghiob, închizând și deschizînd ochii, cu
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
iacobinii "foloseau cu precădere comunicarea verbală, circulația orală de la om la om și de la club la club, cuvinte care pot fi totdeauna interpretate, ba chiar dezmințite". Captînd în folosul lor rămășițele oralității ecleziastice, acești mari preoți, spune anticlericul nostru, utilizau "semiobscuritatea publicității verbale, așa cum se întîmpla în Evul Mediu", fiindcă era mai indicată simularea unei unități catolice de fațadă și îndepărtarea contradicțiilor.39 Rămîne aici numai această oralitate populară insesizabilă și multiformă, care merge de la discursul teatral la țipetele de stradă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Și-au ridicat scuturile și le țin așezate unul lângă altul, ca un acoperiș. — Așa sunt feriți de bolovanii și sulițele dușmanilor, șoptește Rufus. Germanul nu înțelege ce spune. Flexează un pic genunchii și se uită întrebător către el. În semiobscuritatea tunelului, îi întrezărește capul lăsat pe spate și gura ușor întredeschisă. I se pare că-și ține pleoapele închise. Nu-l mai deranjează atunci. Se întoarce din nou la spectacolul de afară. De ce stau pe trei linii... nu... pe patru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pat, și o coadă de mătură ar fi mai flexibilă. Atunci, ce altceva? Trufia și aroganța? Eu am alungat de la mine îngâmfarea și ura, geme el încetișor. Femeia de lângă el s-a dezvelit în somn. Pântecu-i rotunjit se întrezărește în semiobscuritate. Îl fixează din priviri, fascinat. Și totuși, ce-i mai plăcut pe lumea asta decât să ridici în brațe un copilaș născut din amândoi, să-l hrănești, să-l crești și să-l educi? Un copil! Icoană vie a trupului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prindă păstrăvi mari În locuri din care nici măcar nu avea cum să-i scoată. Malurile mlaștinii erau sterpe, coroanele cedrilor unindu-se deasupra, așa Încât lumina soarelui nu pătrundea până la pământ decât În mici petice. În apele repezi și adânci, În semiobscuritate, pescuitul devenea un ritual tragic. Pescuitul era o aventură tragică În mlaștină. Nick n-avea chef de așa ceva. N-avea chef să mai iasă la râu azi. Își scoase cuțitul, Îl deschise și-l Înfipse În buștean. Apoi ridică sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lor. Focul iradia o lumină roșiatică ce juca peste pereți și tavan umbrele spătarelor înalte a două scaune de epocă și silueta unei vaze de flori, care în acest anotimp ocrotea trei trandafiri artificiali, ale căror tulpini păreau crescute din semiobscuritatea dimprejur. Mă gândeam să-i spun să rămână pentru că gerul de-afară... dar ea, ghicindu-mi gândul răsărit acum după cinci ani și jumătate, întinse mâna și mă cutremurai de absența ei caldă. - „Am să rămân” îmi spuse. Recunoscui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ne-ar fi putut clinti mântuirii acelui ceas. Târziu, nici unul din noi n-ar fi putut spune la ce oră, oricum înainte de miezul nopții, poarta se auzi scârțâind, apoi închizându-se și îndată pașii mărunți ai doamnei Pavel înaintând în semiobscuritatea curții. Marga Popescu gândea: - Te iubesc, auzii încă o dată. Nu mult după aceea, sau foarte mult, lunecarăm pe celălalt versant al nopții. Mijlocul lunii mai... 11. În sfârșit, o scrisoare de la domnul Davidsohn - e acum în iulie - de lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
toate în albul pânzei ating și mâna bătrânei, care începe să-și întindă degete nenăscute încă pe deplin...falangă lungindu-și falangă, lungindu și falangă, lungindu-și unghii.... Lipsa de lumină aruncă umbrele ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în mod surprinzător, această piele ridată a pânzei se suprapune cu ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
când ne-am trezit din somn, a fost penumbra care învă luia atelierul. Ferestrele dădeau spre curți interioare drapate de zidurile înalte ale blocurilor vecine, și ne-am întrebat cum putea picta Ioana niște tablouri atât de strălucitoare în acea semiobscuritate. Am găsit mai târziu 15 ÎN ATELIERUL DE PICTURĂ răspunsul într-un interviu din 1980, în care artista îi mărturisea reporterului: „Mie îmi place lumina de seară... de aceea îi înțeleg, poate, pe artiștii flamanzi care pictau la licărirea unei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
zi când ne-am trezit din somn, a fost penumbra care învăluia atelierul. Ferestrele dădeau spre curți interioare drapate de zidurile înalte ale blocurilor vecine, și ne-am întrebat cum putea picta Ioana niște tablouri atât de strălucitoare în acea semiobscuritate. Am găsit mai târziu răspunsul într-un interviu din 1980, în care artista îi mărturisea reporterului: „Mie îmi place lumina de seară... de aceea îi înțeleg, poate, pe artiștii flamanzi care pictau la licărirea unei lumânărele, în întuneric. Este o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Încăperea - cel mai probabil, biroul personal - afișa o opulență mascată prin bun gust. Pereții ca și tavanul erau îmbrăcați în esență de lemn tare, închis la culoare ce îți induceau o stare de relaxare, dublată de lumina difuză ce filtra semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul în care ardeau, trosnind și șuierând, trei butuci uscați aruncând din când în când o puzderie de scântei ce se stingeau undeva deasupra, în lungul hornului. Atmosfera din alte timpuri era întregită de mobila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
prima. - Da-da, Angela aia, sau cum? - Antonia... - Mai luăm una? Una numai, pe care o să te rog s-o bei ca lumea! - Una, vă rog, că-nchidem, sare fata de la tejghea, deodată supertrează. Tudor își revine și el. În semiobscuritatea roșiatică, își privește lung ceasul de pe mână. Auzi (către conviv), n-ai cumva un ceas?... Al meu văd c-a rămas la zece fără. - Păi, cât credeai că e? râde grosier tipul. Când te-am văzut că lingi cinci ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu dorința lèuntricè de a îngenunchea și de a-i sèruta acele porțiuni dezgolite dintre carâmbul înalt al cizmelor și marginile fustei, Plec în America! o anunț de sus, de la catedrè, unde tocmai închideam fermoarul genții cu laptop-ul, în semiobscuritatea din amfiteatru îi ghicesc tulburarea adâncè, Te-ai decis? Când? Aștept actele și dupè sèrbètori voi merge la ambasadè sè iau viza, Definitiv? Da! Și când vrei sè pleci? În douè, trei luni, nu stiu! Atunci, comentez eu cu amèrèciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
oarecum mediocru, mai țâșneau (chiar dacă selectiv, cu pauze), era deja la căpătâiul patului, la datorie. Apoi... Apoi, o înjurătură piperată, care evoca grotesc raporturile incestuoase complexe, dintre numeroșii membri ai unuia și aceluiaș trib emancipat de inuiți, explodează plastică, în semiobscuritate. Ce-i, Dane?! Ce e, frate?! Ce-a pățit...?!? se precipită Avocatul. Nemernicul! Netotul! Idiotul! Flegma! Scârba! Căzătura dracului...! Prea târziu! Băga-mi-aș! S-a porcit! A defulat, jigodia! Ne-a fentat! Ne-a dus! Ne-a tras pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]