440 matches
-
momentul genezei. Dacă în planul limbajului-obiect, îndepărtarea "de utilizarea cuvintelor de "putere divină"" înseamnă trecerea de la sacru la profan, în planul metalimbajului înseamnă trecerea de la un limbaj conotativ, la unul denotativ, de la un discurs hermeneutic, intuitiv- poetic, la un discurs semiotic, rațional-științific33. Primele nume de persoană erau cuvinte comune ale limbii, aveau semnificație și erau adevărate, deoarece aduceau informații despre caracteristicile fizice sau morale ale celui pe care îl desemnau (Chioru, Surdu etc.) sau se refereau la o împrejurare din viața
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de jos, nu mai înțelegem zgomotul care îi iese din gură..."200, așadar reușește să comunice cu miticul, fără a putea transmite lumii comune. Folosind termenii lui Sorin Alexandrescu aplicați povestirii La umbra unui crin, Cucoaneș, aflat în postura preaplinului semiotic, percepe semnificatul sacru, dar nu îl poate numi. Sacrul nu poate fi tradus în limbaj profan. Limbajul lui Cucoaneș este limbajul auroral, de aceea comunicarea cu umanul s-a încheiat; sunetele pe care povestitorul le aude au un "caracter onomatopeic
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un limbaj epico-sintetic"247. Dialogul dintre Brânduș, cel care are sensul revelației, cel care știe, are acces la sacru, și Agripina care se lasă "pradă unei fantezii livrești" îl anticipează pe acela dintre Dumitru și doctorul Martin 248. Recompunând careul semiotic trasat de Sorin Alexandrescu, după modelul greimasian (în analiza făcută prozei La umbra unui crin), putem afirma că Brânduș se situează în preaplinul semiotic (unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați), iar Agripina în situația de neîmplinire semiotică, în care
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pradă unei fantezii livrești" îl anticipează pe acela dintre Dumitru și doctorul Martin 248. Recompunând careul semiotic trasat de Sorin Alexandrescu, după modelul greimasian (în analiza făcută prozei La umbra unui crin), putem afirma că Brânduș se situează în preaplinul semiotic (unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați), iar Agripina în situația de neîmplinire semiotică, în care semnificantul oscilează în mod liber (fata căpitanului nu este interesată de realizarea semiozei, ci doar de natura ornamentală a semnificantului). Conform normei semiozei sacre
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
contextuală prin prezența unor trăsături inerente sau contextuale (+ militar). Semnificația numelui iubitei lui Gavrilescu (având element de compunere un vechi cuvânt german, hilta, hiltia, "luptă, bătălie"285), își amplifică "relevanța textuală"286 pe care o are, prin însuși "statutul său semiotic", prin punerea în context cu comparația - simbol arșița - sabie, și cu imaginea eroului Arabiei, colonelul Lawrence. (Eroul Arabiei, colonelul Lawrence este "un adevărat mit", obsedat de "visul său intim, aventura concretă, militară, fiind numai realizarea aventurii spirituale pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ivan843") sau a lui Procopie (" Într-adevăr, cu cât vă privesc mai bine, domnule doctor, cu atât mi se pare că semănați cu Ivan..." 844) cu Ivan traduce în planul mitic, arhetipul 845. În lectură semiotică, este situația de "preaplin semiotic" în care unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați, ceea ce produce în planul realității profane un "eșec al referinței". Cauza acestui eșec nu se datorează vreunui "obstacol" în "istoria referențială" a acestui nume, adică un eveniment care exclude identificarea vreunui
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În Ivan, numele arhetipal este un mijloc de desemnare a soldatului necunoscut. Identificarea cu Ivan a lui Arhip, a lui Procopie sau a lui Darie traduce în planul realității profane un "eșec al referinței". În cheie semiotică, este situația "preaplinului semiotic" în care unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați. Eșecul referinței rezultă nu din cauza existenței vreunui "obstacol" în "istoria referențială" a acestui nume, ci pluridenominației, strategie pe care autorul o folosește în Podul, Tinerețe fără tinerețe, Ivan. Fiecare din numele
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lucrarea De Magistro sunt dezvoltate motivul „învățătorului lăuntric” și problema capacității de cunoaștere și de comunicare a adevărului. Discuția pleacă de la întrebarea cine este învățătorul care poate să-i învețe adevărul pe oameni și care este aportul limbii, ca sistem semiotic, în vehicularea cunoașterii. Crezul Fericitului Augustin este că prin intermediul limbajului reamintim altora și nouă înșine, printr-un soi de vorbire interioară, cunoștințele dobândite cu privire la cele materiale prin perceperea directă, iar la cunoașterea inteligibilă ajugem doar printr-o iluminare interioară. În
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
al Asociației Internaționale de Studii Semiotice. A colaborat la „Computational linguistics” (Budapesta), „Current trends in linguistics” (Haga), „Degrés” (Bruxelles), „Langages”, (Paris), „Pragmatic aspects of human communication” (Olanda), „Semiotica” (Olanda), „Zeitschrift für Literaturwissenschaft und Linguistik” (Germania), „Limits” (Barcelona), „European journal for semiotic studies”, precum și la „Cahiers de linguistique théorique et appliquée”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Studii și cercetări lingvistice”, „Secolul 20”, „Revue roumaine de linguistique”, „Viața românească”, „România literară”, „Revista de etnografie și folclor” ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
fizic, biologic și psihologic, interacțiunea crizelor globale și a celor individuale, aspectul conflictual al comunicării umane, gramatici formale sugerate de probleme combinatorii, istoria opozițiilor lingvistice, simbolurile ca spațiu multidimensional, convergența aspectelor artistice și științifice în semiotica vizuală, statutul logic și semiotic al formulei canonice a mitului, tendința autoreferențială în comunicarea umană, metafora ca dictatură ș.a. În această multitudine de probleme se află și cele privind limbajul poetic, narativitatea folclorică, statutul metaforei, strategia teatrală, structura miturilor, cât și eseurile culturale și filosofice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
Formula canonică a mitului care, în ipoteza autorului ei, Claude Lévi-Strauss, dă numitorul comun al tuturor miturilor, a rămas ca o provocare intrată în atenția sistematică a cercetătorilor abia în ultimele decenii. M. îi consacră o monografie - The Logical and Semiotic Status of the Canonic Formula of Myth (1993), în care se arată că narativitatea mitică se sustrage logicii clasice și se constituie ca un tip de antinomie. Contrar ipotezei lui Lévi-Strauss și contrar cu ceea ce se întâmplă în folclor, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
1978; Semne despre semne, București, 1979; Semiotica matematică a artelor vizuale (în colaborare), București, 1982; Timpul, București, 1985; Artă și știință, București, 1986; Moduri de gândire, București, 1987; Provocarea științei, București, 1988; Invenție și descoperire, București, 1989; The Logical and Semiotic Status of the Canonic Formula of Myth, Québec, 1993. Repere bibliografice: Matei Călinescu, „Poetica matematică”, RL, 1970, 35; Matei Călinescu, Poezie și entropie, RL, 1970, 36; Nicolae Manolescu, „Poetica matematică”, CNT, 1970, 37; Ov. S. Crohmălniceanu, „Poetica matematică”, RL, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
genul fals, frivol, grandios, meschin, subversiv și bârfitor", în Marthe Robert, Romanul începuturilor, începuturile romanului, ed. cit., p. 85. 154 Vezi Peter Brooks, op. cit., p. 80 ș.u. Melodrama constituie o precondiție de natură semiotică a romanului ("part of the semiotic precondition of the novel"), pentru că reprezentările ficționale sunt construite pe un tipar teatral. Așadar, în proză, melodrama este un mod al conceptualizării și dramatizării etice și emoționale, retorica melodramei fiind dublată "de o dicțiune și un stil de joc exagerate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu o abordare pornind dinspre Morfologie spre Sintaxă) , vol.II.ENUNȚUL ( cu o abordare pornind dinspre Sintaxă spre Morfologie). I. MORFOLOGIA CATEGORII MORFOLOGICEtc "CATEGORII MORFOLOGICE" NIVELUL MORFEMATICTC "NIVELUL MORFEMATIC" Nivelul morfematic ocupă o poziție mai complexă în organizarea de sistem semiotic a limbii; intră în relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic se constituie, de fapt, într-un spațiu de interferență a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfemelor (verbe auxiliare etc.) sau în clasa auxiliarelor sintactice în exprimarea unor categorii lingvistice mai largi (verbe semiauxiliare, adverbe de modalitate etc.), constituenți autonomi ai sistemului de semne gramaticale, coexistând alături de sistemul de semne lexicale în organizarea și funcționarea sistemului semiotic al limbii. Din punct de vedere deictic, clasele lexico-gramaticale își accentuează identitatea specifică, fie prin poziția lor în desfășurarea actului lingvistic, fie prin dezvoltarea unor categorii gramaticale al căror conținut rezultă din raportarea la situația de comunicare. Astfel, substantivul și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Medeea, Hercule, Diana, Crăciunul, Dumnezeu, Isus Hristos, Făt-Frumos etc.; artistic, termeni denumind personaje literare: Dionis, Mara, Stănică Rațiu etc., social-politic, termeni denumind sărbători naționale sau internaționale: Ziua Victoriei, Unirea Principatelor etc. Cele două clase de substantive prezintă trăsături distinctive sub aspect semiotic, semantic, morfologic și sintactic. Deosebiri semiotice Substantivele comune se caracterizează prin înscrierea în structura și funcționarea generală a semnului lingvistic în interiorul raportului realitate extralingvistică-gândire-limbă; sensul lor rezultă din dinamica permanentă, din interiorul semnificatului, între reprezentarea individuală a unui obiect și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iilor sintactice [i marcarea" identității specifice a funcțiilor pe care le genereaztc "identit\]ii specifice a func]iilor pe care le genereaz\" Unitate fundamentală a comunicării lingvistice, enunțul sintactic concentrează, în organizarea sa, principala caracteristică a funcționării limbii ca sistem semiotic specific: înscrierea organică a unui nivel lingvistic în cel imediat superior și strânsa interdependență dintre nivele. Cel mai înalt grad de interdependență caracterizează nivelele gramaticale: morfologic și sintactic, cu consecințe imediate asupra nivelului lexical situat între ele: variații permanente în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modul specific în care se desfășoară actul lingvistic concret, enunțul sintactic se realizează în diferite variante, structurale și semantice, TIPURI STRUCTURALETC "TIPURI STRUCTURALE" Cele două variante de realizare și funcționare: - în interiorul sistemului de semne lingvistice, - în complementaritate cu alt sistem semiotic își au originea în variantele situației de comunicare (stilul conversației, stil narativ etc.) și se reflectă în modul de realizare concretă a celor trei atribute definitorii ale enunțului: (1) unitate semantică, (2) unitate sintactică, (3) unitate prozodică. Aceste deosebiri generează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în două variante:excalamative și neexcalamtive. Noua ediție a Gramaticii Academiei recunoaște existența a patru tipuri de enunțuri, " în funcție de scopul comunicării": asertive, interogative, imperative, exclamative. ( vol.II, pp.25-44) Enunțurile exclamative corespund , în aceasta interpretare, propoizițiilor enunțiative exclamative. Sub aspect semiotic, în funcție de specificul implicării celor trei factori principali (emițătorul, destinatarul și mesajul) în desfășurarea procesului de comunicare lingvistică și, implicit, a categoriei modalității, enunțurile sintactice, în ansamblu sau numai unele componente ale lor (propoziționale, cel mai adesea) pot fi: 1. asertive
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în sfera generalului, la un grad maxim de abstractizare; • lingvistică, a subordonării „reprezentării” ontologice și interpretării logice față de specificul dezvoltării discursive, înscrisă într-un sistem lingvistic dat, în care individualul și generalul coexistă într-o dinamică proprie limbii ca sistem semiotic distinct și a unei limbi anumite totodată. Prin luarea în considerare a celor trei perspective, se impune o deosebire de esență între relațiile sintactice construite și marcate, în planul expresiei, prin conjuncțiile coordonatoare ci și dar: • Unitățile coordonate prin conjuncția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
metoda de cercetare a învățăturilor din doctrina esoterică este o formă de libertate a gândirii. Nu se poate concepe o dogmă hermeneutică tot așa cum nu se poate accepta schimbarea unor principii în interpretarea aceluiași tip de text, ritual sau fenomen semiotic. Sigur, în trecut hermeneutica analiza idealistic și mistic (neoplatonic) aceleași texte văzute azi prin ochii hermeneuticii liberale. Istoria schimbă optica. Apocalipsa tălmăcită de Martin Luther în secolul al XVI-lea este cu totul alta față de cea din Codul Bibliei publicat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ordinii sintactice "firești" subiect/ verb/ complement a devenit parte a unui dispozitiv descriptiv. Or, ceea ce constată Gilles Philippe e că acest "moment gramatical" al practicilor de lectură se încheie la începutul anilor '50, odată cu emergența primelor manifestări ale unui "moment semiotic" în textele lui Roland Barthes, sau, mai exact, odată cu primele semne ale unei viziuni teoretice asupra literaturii; altfel spus, geniul limbii franceze funcționează complementar și alternativ cu practicile teoretice. Putem trage concluzia că nu toate culturile genialității stabilesc o relație
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
străinătate: The Style of Political Image în Stylistyka XVII Style and Meaning, Opole, 2008; "Spinning the thread/(ț)s" around images of time, în Język a komunikacja 24, Studies în American Language, Culture and Literature, Cracovia, 2009; Metaphors aș a semiotic means în the molding of political identities (Camelia Cmeciu, Zdzisław Wąsik), în Philologica Wratislaviensia: From Grammar to Discourse, Berlin, 2009. CameliaMihaela Cmeciu, Semiotici textuale (c) 2010 Institutul European, Iași INSTITUTUL EUROPEAN, editura academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Științifice
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
în gestiunea crizei gripei aviare Agricolă Internațional Bacău de/reconstrucția identității corporatiste /66 ÎI.3.a. Dincolo de criză corporatistă semiotica fricii /68 ÎI.3.b. Gripă aviară o stare de fapt globală /71 ÎI.3.c. Agricolă Internațional un participant semiotic /73 ÎI.3.d. Discursul (non)fricii /76 ÎI.3.d.1. Campania Bio-securizat un semn al responsabilității sociale /77 ÎI.4. Semiotica textuala politică /82 ÎI.4.a. O semantica a predicației electorale Ion Iliescu versus Emil Constantinescu (1996
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
inspirat în demersurile sale teoretice și metodologice din filosofie, antropologie, sociologie, adoptând o atitudine paternalista și integratoare în raport cu celelalte științe sociale (Umberto Eco vorbea chiar de vampirismul semioticii care invadează toate domeniile); această abordare combinată cu limbajul ermetic (al careului semiotic, actanților, actorilor, funcțiilor) a trezit ostilitatea unor cercetători de teren că și reticența mediilor academice lente în incorporarea noii discipline la nivelul programelor de licență și masterale, ca și la cel doctoral. Odată cu răsturnarea de perspectivă pragmatică a anilor '80
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]