93 matches
-
al ecranelor de tot felul de a depăși codurile verbale înspre cele vizuale prin transpunerea numeroaselor opere clasice sau moderne în filme, seriale TV și jocuri pentru computer, transpunere ce dinamizează rețeaua intertextuală și o lărgește dincolo de granițele discursului literar. Semioticienii anilor 1970 - 80 au dovedit că intertextualitatea este provocatoare și din punct de vedere teoretic, indiferent de direcția abordării lor. Julia Kristeva, Roland Barthes, Umberto Eco, Gérard Genette și mulți alții au definit fenomenul, l-au analizat, în profunzime, au
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
Nicolae Manolescu Semioticienii sunt convinși, pe bună dreptate, că numai ce se repetă are semnificație. Două întâmplări recente mă determină să le dau dreptate. Numirea, cu câtva timp în urmă, la conducerea revistei clujene „Tribuna” a lui Mircea Arman a condus la un
Disprețul care ucide cultura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3365_a_4690]
-
Ideea europeană, ce reia tablete radiofonice și articole reunite sub eticheta, nu tocmai la modă, de "istoria mentalităților", mă temeam că voi fi plictisit de texte ce plătesc un greu tribut efemerului. Lectura a fost însă peste așteptări: autoarea, cunoscută semioticiană, care ne reamintește în introducere un lucru elementar - mentalitățile se reconstituie cel mai ușor din prezentarea unor fapte diverse -, are un indiscutabil talent în privința relatării unor întîmplări pline de miez, înzestrare vizibilă mai cu seamă în paginile scrise la persoana
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
și așa mai departe. Fără scrîșnete din dinți, doamna Neț vădește caracteristica flaubertiană de a percepe prostia și de a nu o mai tolera. E în felul ei o luptătoare; energia interioară e neîndoielnică, în absența unui fizic viguros; cochetă, semioticiana mărturisește că nu e un "personaj wagnerian", o walkirie; mă rog, la compozitorul german există și Senta sau Elisabeta. Dacă pe meleaguri mioritice lucrurile sînt ceva mai suportabile, asta se datorează și tenacității nespectaculoase a unor asemenea oameni. Călătoarea neobosită
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
-l știu, cât nu-i psihanalizabil, îl dă Kessler în cartea lui. Trăiam inadmisibil, viața noastră era un dezastru, așa simțeam. Era un sentiment fără urmare de ordin practic, alta decât aceea că mă căinam în jurnal. Făcând-o pe semioticianul, pe criticul, pe prozatorul cenzurat, cauționam. Spunem că alde Călinescu a colaborat, în timp ce alții umpluseră închisorile. La scara noastră și, e drept, în mai mică măsură, am făcut la fel. Țara se ducea de râpă, oamenii sufereau, iar eu tel
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6295_a_7620]
-
literatura franceză", după cum îi caracterizează C. Pricop, cu toate că E. Lovinescu, G. Călinescu, dar și Vladimir Streinu au fost și teoreticieni defel lipsiți de interes. ,,Formalizarea" criticii se anunță odată cu ,,mult ironizatul" Mihail Dragomirescu și continuă, în perioada postbelică, cu structuraliștii, semioticienii, narativiștii noștri, care, în bună parte, și-au revizuit între timp rigiditățile doctrinare, apropiindu-se de discursul critic tradițional... Două chestiuni ni se par discutabile în cuprinsul amplei, inteligentei analize întreprinse de universitarul ieșean. În primul rînd o extensie a
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
Sulla letteratura, pe care îl prezentam atunci în paginile României literare, și mai cu seamă la culegerea de studii și articole despre traducere, Dire quasi la stessa cosa, apărută în 2003). Nu mai este, apoi, un secret pentru nimeni că semioticianul este dublat de prozator, în fapt principalul motiv care i-a atras atât popularitatea considerabilă despre care aminteam la început, cât și contestările mai mult sau mai puțin îndreptățite. Un profesor de teorie literară - oricât de sclipitor - nu ajunge să
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
are o înțelepciune prin care, dacă o va descoperi, va intra în posesia enigmelor lumii. În ochii lui, limba e o oglindă a realității și e îndeajuns să cerceteze luciul ei pentru a ajunge să cunoască rostul lucrurilor. Mai mult, semioticianul are convingerea că cine stăpînește limba nu doar că poate desluși realitatea, dar pe deasupra poate stăpîni mințile semenilor. Prin cuvinte poți influența gîndirea altora, iar înrîurirea îți dă voluptăți de vrajă. Totul e atunci să găsești schemele de bază pe
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
acte intenționale." (p. 77). Cuvîntul evocă și creează stihii. Că acea stihie există sau nu în realitate îl privește prea puțin pe semiotician. Preocupat de cuvinte, el nu iese în afara lor spre a se întreba dacă au sens sau nu. Semioticianul este un prinț care este atît de răvășit de minunățiile găsite în propriul castel încît nu mai simte nevoia să deschidă poarta spre a vedea unde se află castelul. Consecința virtuții cuvintelor de a fi demiurgice și nu distrugătoare face
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
reprezintă descrierea unui tablou într-o poezie, a unei poezii în muzică, a sculpturii în pictură, muzică sau poezie. Nu este o simplă găselniță postmodernă, ci un fenomen cu rădăcini îndepărtate, de o complexitate teoretică distinctă, din ce în ce mai provocatoare astăzi pentru semioticienii, lingviștii, criticii literari sau muzicologii hotărâți să îi fixeze bazele teoretice. îl găsim practicat deja în antichitatea greacă și romană, dacă ar fi să ne amintim doar de descrierea scutului lui Ahile în Iliada lui Homer sau de cel al
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
pe care să-l parcurgă cu sufletul la gură și din care să aibă impresia că se face părtaș la niște secrete ascunse de când lumea? După mai multe cărți în care Umberto Eco a ales să se joace, dând satisfacție semioticianului mai degrabă decât prozatorului (Insula din ziua de ieri, Baudolino, Misterioasa flacără a reginei Loana), Cimitirul din Praga - roman publicat la finele lui 2010 și tradus aproape instantaneu și la noi - marchează fericita întoarcere la o garantată rețetă de succes
Conspirație mondială sau imensă farsă? by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5719_a_7044]
-
al unei filozofii nealterate de relativism, aspirînd la aflarea adevărului cu ajutorul unor metode și concepte raționale. Alegerea lui Peirce e atît originală, cît și perfect justificată. De obicei relativiștilor le răspund alte voci � John Searle de pildă � dar apelul la semioticianul și pragmatistul Peirce e motivat strategic de însuși faptul că adeseori relativiștii singuri se declară drept neo-pragmatiști. Aceasta devine premisa de la care pornește Haack în volumul ei: așa-zisului neo-pragmatism rortian îi opune adevăratul pragmatism, scientist pînă în măduva oaselor
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
posibilități (Opera aperta) sau, dimpotrivă, de postularea unor limite ale procesului interpretativ (I limiti dell' interpretazione), de discutarea strategiilor textuale prin care se construiește profilul cititorului model, sau de cercetarea tainelor narativității. În plus - mai e nevoie să o spunem? - semioticianul este dublat de prozator, motiv pentru care se bucură de o popularitate considerabilă, lucru mai puțin obișnuit în cazul cercetătorilor fenomenului literar. Cel mai recent studiu al lui Umberto Eco, În căutarea limbii perfecte, tradus de curînd la Editura Polirom
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
în jurul unei "căutări". Nu este vorba, de astă dată, de căutarea Sfîntului Graal sau a țării preotului Ioan, ci de acea quête, nu mai puțin pasionantă și la fel de irealizabilă, a unei limbi universale. Instrumentele metodologice nu sînt atît cele ale semioticianului, cît mai degrabă ale istoricului ideilor, iar demonstrația urmărește să conducă, prin reconstituirea traiectului unei utopii, la concluzia că însăși istoria culturală a Europei ar trebui revizuită. În privința abordării metodologice, chiar autorul precizează, în Introducere că, dacă ar trebui să
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
despre studiul despre fantasticul la Eliade, dar, poate, cel puțin parțial, la studiile - ample - despre Junimea și populism. Mă grăbesc să adaug că aceste din urmă două studii (constituind materia a aproape jumătate din carte), deși plătesc tribut și teoremelor semioticianului Greimas, sînt mai mult îndatorate concepțiilor unor sociologi ai culturii ca P. Bourdieu și K. Mannhein. Și acestea din urmă (deși apărute cam prin 1970-1979) rămîn încă și azi, deplin valabile. Dl. Sorin Alexandrescu socoate că, de fapt, cea mai
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
nu doar autorități în semiotică, în germanistică, respectiv în literatura veche italiană. Cel puțin la o primă privire, se observă că debutul răsunător ca autor epic al lui Eco a fost pe cît de neașteptat, pe atît de tranșant. Epica semioticianului, chiar și cînd a exploatat masiv erudiția, a fost ceea ce-și propusese, respectînd canoanele speciei. În schimb, Claudio Magris, cu interesantul roman Orbește (Alla cieca, Garzanti, Milano, 2005), a trecut printr-o fază intermediară, cînd expunerea profesorală și eseul
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
și ale publicului amator de senzații politice tari sunt un tip de "semnificare diadică", pe care Umberto Eco o descrie ca pe un mecanism primitiv de recunoaștere, de felul celor care reglează schimburile de informație la nivelul celulelor. Celulele, explica semioticianul italian la un congres de imunologie (prelegerea e publicată în Limitele interpretării), "se recunosc" între ele printr-un mecanism stimul-răspuns, nemediat de nimic de felul conștiinței, unde să apară posibilitatea unor răspunsuri alternative sau a refuzului de a răspunde. Fiind
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
poetic și literar în general, m-a interesat un alt maestru, Charles Sanders Peirce, fondatorul semioticii, așa cum este practicată ea în Statele Unite, și care a fost, firește, foarte diferită de ceea ce propuneau Greimas ori Lotman. Am devenit apoi președintele Asociației Semioticienilor Americani... Ceea ce m-a frapat ca fiind ceva în întregime nou, a fost, la Peirce, gândirea de o fluiditate și o mișcare continue (ce nu avea nimic de-a face cu rigiditățile și apriorismele celor care porneau de la limbă) și
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
azi analiza de text fără a fi citit cele cinci volume intitulate Figures. Chiar dacă declinul interesului pentru abordarea anistorică a literaturii pare a-l fi scos din cărți, Genette continuă să ofere soluții valabile unor probleme moderne ale domeniului nostru. Semioticianul era moderat și nuanțat, mult mai atașat de text decât colegii lui structuraliști, care, chiar dacă vedeau textul la firul ierbii, nu-l „simțeau”. E cazul unei celebre analize a lui Barthes, eseist care i-a fost model lui Genette, a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
formei de sonată din părțile întâi). Dacă suportul teoretic al analizelor constituie o sinteză bibliografică - unică de altminteri în muzicologia românească -, analizele propriu-zise îi aparțin integral autoarei. Ea reînnoadă firul analizei de tip Riemann, reformulând-o în viziunea modernă a semioticianului. Și, desigur, nu este întâmplător ales compozitorul în creația căruia teoria narativității poate găsi destul de clar “ecouri” muzicale. Remarcabil este din nou instinctul autoarei pentru “punctele fierbinți” ale muzicologiei actuale, dat fiind că Beethoven a reprezentat în ultimii 20-30 de
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
și noul utopic. Brecht, Meyerhold, Eisenstein), și apoi, în 1987, prestigiosul Doctorat d'Etat, coordonat tot de Bernard Dort și avînd drept subiect Practicile memoriei în arta mizanscenei secolului XX. Prima carte, pe care o semnează alături de Anne Ubersfeld, cunoscută semioticiană a teatrului, este consacrată spațiului teatral și apare în 1980. În 1981, publică un volum de referință despre Costumul de teatru și, tot acum, opera care îi va aduce consacrarea: Brecht ou le petit contre le grand, răsplătită cu Premiul
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
retipologizare, în funcție de parcurs, de miză, de efecte, de domeniu și de jucători. În final, în centrul caruselului de poliedre te descoperi pe tine însuți, ca cititor, în jurul căruia autorul își schimbă măștile. Știi că e el, chiar atunci cînd auzi semioticianul sau matematicianul. De la un moment dat însă, măștile îi fură chipul și îi arată o identitate unică și incontestabilă: cea a Savantului. Solomon Marcus, Jocul ca libertate, Ed. Scripta, seria “Ludica”, București, 2003. 288 pag.
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
Te întrebi: în sau peste ce fel de literatură?) Ideea că literatura română sub comunism a fost critico-centrică nu e lipsită de noimă." (262). Critica de întâmpinare a suferit și a greșit. ținută europeană au stilisticienii, poeticienii, structuraliștii, naratologii, hermeneuții, semioticienii și... textualiștii (264). După această evaluare disociativă, asocierea deziluzionantă cade ca o ghilotină: "Din parafrază și din simple glosări mediocre în marginea unor texte se constituie cele mai multe Ťreușiteť critice, iar asimilarea metodologiilor structuraliste și poststructuraliste dădea doar un lustru banalităților
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
originar, prin teme și strategii discursive în dezacord cu mesajul. (decembrie 11, 2009) 20 de ani... Sunt 20 de ani de la începerea Revoluției Române. Încercând să interpretez semnele timpului în care trăim, mi-am amintit de un cunoscut text al semioticianului Umberto Eco, și anume: „gândirea slabă vs limitele interpretării”. Aici, autorul combate unele teorii care susțin că nu există fapte, ci doar interpretări, spunând că „desigur, orice faptă dă naștere la interpretări diferite și conflictuale”, dar că, în același timp
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
vrăjmașă, cel puțin distinctă, depărtată, indiferentă, sentiment devenit dominant pentru conștiința modernă”. Și exemplele pot continua... Într-o secțiune a eseului despre Urmuz din volumul Formă și deschidere, Editura Eminescu, București, 1980 („Fotografia mișcată sau împărăția semnelor motivate”, pp. 41-59), semioticianul și hispanistul Victor Ivanovici avansa, între altele, o „abordare sintactică” a creației urmuziene, în care hermeneutica freudistă ocupă un loc central. Din unghiul „viselor infantile” sînt discutate elemente ale imaginarului operei precum „obiectul interzis”, refulările unor „dorinți antropofagice” sau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]