57 matches
-
și desfășurare a metabolismului celular. 4. Sistemele vii constau în suprafețe din interiorul altor suprafețe care transformă interiorul în exterior și exteriorul în interior. Importanța zonelor de graniță, de limită, între diferitele sisteme a fost adesea subliniată, nu numai de semioticieni, ci și de biologi. Viața este un fenomen care se desfășoară la nivelul suprafețelor. În mod fundamental, viața este relația dintre interior și exterior. Nu întâmplător în celula eucariotelor se găsesc nesfârșite suprafețe membranare, oferite de cele mai multe organite celulare și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de gândire. Intenționalitatea trebuie urmărită paralel cu căutarea semnelor ce pot conferi un anumit sens deoarece, așa cum afirmă George Kampis (1991), un sistem intențional (din punct de vedere naturalist) și ceea ce poate fi considerat ca semn ce conține sens pentru semioticieni sunt versiuni ale aceleași probleme”. În mediu se găsesc o multitudine de semne ce prezintă sens. Dacă este așa, atunci ce valoare are un semn? Are semnul în sine o intenționalitate? Culoarea de avertizare a unui animal reprezintă cu adevărat
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Problema nu e dacă pe autor îl cheamă Eliade XE "Eliade, Mircea" , Jung XE "Jung. Carl" sau Umberto Eco XE "Eco, Umberto" . Problema e cum îl citești pe acest autor: unii îl citesc pe Eco XE "Eco, Umberto" numai ca semiotician, pe Derrida XE "Derrida, Jacques" sau pe Harold Bloom XE "Bloom, Harold" numai ca evrei, deci îi reduc pe acești autori complicați și complecși la o singură dimensiune. „Afacerea Eliade XE "Eliade, Mircea" ” este în acest context o evoluție accidentală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
spațiului sunt aplicate în diverse domenii și din variate perspective, precum cele ale geografiei, antropologiei, sociologiei, religiei, filosofiei, istoriei, științei politice, literaturii, criticii și teoriei literare, semioticii, studiilor culturale, postcoloniale și de media etc.19. Gânditori contemporani, filosofi, istorici, esteticieni, semioticieni, precum Jacques Derrida, Gilles Deleuze, Michel Foucault, Jean Baudrillard, Mihail Bahtin, Claude Lefort, meditează asupra unor teme legate de construirea discursivă și imaginativă a spațiului. Ei studiază relația dintre spațiu și teorie dincolo de disciplina propriu-zisă a geografiei. Disciplinele științifice ale
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
aici deambulația necontrolată a autorului, în ciuda faptului de a se află "după un periplu inițiatic consumat definitiv", observând doar semnalul de recunoaștere unic: lătratul atât de uman al câinilor. Este emoționantă mizantropia subiacenta a poetului, despre a cărui calificare de semiotician "la propunerea mariei corti" aflăm din abia strunitul discurs amoros de la pag. 19. Elocinta poetica se află la granița cu proza solemn-ludică, psihanalitica, uneori contorsionista, si totusi cu interstiții pline de elegie și gratitudine epigonica: "ne împroșcam cu idei antrenându
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
suprarealist (mai exact, unei paralele între un text de Paul Claudel și unul de André Breton), la Universitatea Columbia. Aflasem de la fosta noastră excelentă studentă Rusanda Mureșan, care reușise nu de mult la un concurs de doctorat patronat de celebrul semiotician, că într-una din zilele prea scurtei mele treceri pe uluitoarea planetă Manhattan autorul Semioticii poeziei (1978) și al Producerii textului (1979) - care veneau după ceva mai vechile Eseuri de stilistică structurală (1969) - urma să aibă această întâlnire. N-am
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
(n. 5 ianuarie 1932, Alessandria, Piemont - d. 19 februarie 2016, Milano) a fost un scriitor italian, editor, filosof și semiotician. Este cunoscut în special pentru românul sau "Numele trandafirului" ("Îl nome della roșa", 1980), în care a combinat elemente de semiotica într-un cadru ficțional combinat cu analiza biblică, studii medievale și teorie literară. De atunci a scris mai multe
Umberto Eco () [Corola-website/Science/298589_a_299918]