57 matches
-
de regresie, de extincție a literaturii: poate că «esența» lucrurilor apare atunci când ele sunt gata să moară". Este destul ca să înțelegi cât de mult se înșelau cei care, ostili semioticii, îl confundau pe R.B. cu ea. Nu sunt vorbe de semiotician, nici măcar de critic, sunt vorbe de poet. Spuneam că ce-mi lipsește aici sunt locurile pe unde să mă plimb. Mai e ceva: cărțile dintre care să pot să aleg. De exemplu, ce l-aș mai citi pe Rivarol! Am
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6262_a_7587]
-
Problema nu e dacă pe autor îl cheamă Eliade XE "Eliade, Mircea" , Jung XE "Jung. Carl" sau Umberto Eco XE "Eco, Umberto" . Problema e cum îl citești pe acest autor: unii îl citesc pe Eco XE "Eco, Umberto" numai ca semiotician, pe Derrida XE "Derrida, Jacques" sau pe Harold Bloom XE "Bloom, Harold" numai ca evrei, deci îi reduc pe acești autori complicați și complecși la o singură dimensiune. „Afacerea Eliade XE "Eliade, Mircea" ” este în acest context o evoluție accidentală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
diferite (poezie, pictură, cartografie etc.), însă aceasta ar fi depășit cu mult atît limitele competenței noastre, cît și ale proiectului nostru. De aceea, ne-am îndreptat atenția doar asupra descrierilor de peisaj și a manifestărilor acestora în genul romanesc. Ca semioticieni, constatăm că povestirile nu pot fi lipsite de un minimum de decor și de actori: evenimentele (seria temporală a narațiunii) necesită un spațiu (iar seria spațială va reține în special atenția noastră). Cu alte cuvinte, descrierea pare să aibă funcția
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
aparținînd unui corifeu al semioticii contemporane, Roland Barthes, aventură in progress ce contribuie la configurarea unui spațiu aparte în sfera științelor umane. În ciuda acestei tentative de colonizare ca și a diseminării sale, proiectul semiotic (aventura semiotică așa cum este descrisă de semioticieni și trăită de fiecare dintre noi) vizează stabilirea unui dialog real în cîmpul științelor omului. Terenul comun va fi cel al semnificației: riturilor și comportamentelor (analizate de antropolog), textelor și discursurilor literare și non literare (obiect al criticii și teoriei
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cu celălalt" (T. Todorov, 1996:178). În acest sens, parcursul lui Todorov însuși plecat în anii '60 de la poetică și semiotică literară pentru a ajunge după '80 la etică și morală ni se pare emblematic nu doar pentru recuperarea unui semiotician "pur și dur", ci mai ales pentru izotopia umanist-critică a textului social actual pentru care ființa umană este funciar socială. "Omul nu devine om decît printre oameni", afirma Fichte și, adăugăm noi, citind, citînd, învățînd semnele-prezențe ale celuilalt. PARTEA I
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
tocmai de la acest exemplu a pornit Umberto Eco, cînd în reprezentativul său Tratat de semiotică a echilibrat elogiul adus cuvîntului-semn printr-o afirmație aparent peiorativă: minciuna este prezentă pretutindeni unde semnele ei cuvintele își fac simțite puterea. Căci, potrivit reputatului semiotician, limbajul este o formă indirectă de a fi a minciunii, avînd în vedere că el operează întotdeauna cu substitutele lucrurilor, cu copiile lor mai mult sau mai puțin fidele, iar nu cu lucrurile însele [Eco, 1982:18]. Modalitățile prin care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din care să rezulte deosebirea dintre diferitele tipuri de a minți, în raport cu personalitatea subiecților implicați, cu gradul de responsabilitate a lor, cu finalitatea (efectele) minciunii la nivelul beneficiarilor lor, pare a fi absolut necesară. Este tocmai ceea ce în calitate de observator (hermeneut, semiotician) ne-am propus, printre altele, să facem. Trei tipuri de victime ale actului mincinos am putea lua în seamă în acest context: individuale, autogenerate, cuplate. • Victima individuală este definită de persoana supusă unei înșelăciuni mai mult sau mai puțin întîmplătoare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]