KorAP: Find »[drukola/base=semioză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...10 >

249 matches

Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563

lumii ca totalitate sub semnul unor potențialități de dezvoltare. Semiotica nu este doar un simplu instrument noțional susceptibil să ne ajute în analiza diverselor semne care compun universul nostru social; devenim noi înșine locul și timpul în care se operează semioza (cf. formula lui G. Deledalle le sujet est un adverbe de lieu et de temps). Altfel spus, nu noi controlăm procesele de semioză, ele definesc condițiile vieții noastre afective, sociale, intelectuale. PARTEA A II-A SEMIOTICI REGIONALE 5. SEMIOTICA NARAȚIUNII

Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
diverselor semne care compun universul nostru social; devenim noi înșine locul și timpul în care se operează semioza (cf. formula lui G. Deledalle le sujet est un adverbe de lieu et de temps). Altfel spus, nu noi controlăm procesele de semioză, ele definesc condițiile vieții noastre afective, sociale, intelectuale. PARTEA A II-A SEMIOTICI REGIONALE 5. SEMIOTICA NARAȚIUNII 5.1. Revalorizarea modernă a narațiunii Filosofia contemporană (Ricoeur, Mc Intyre) definește omul ca animal à récits, a cărui unică certitudine constă în

Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
o acțiune semiotică recuperatoare (de la narațiunea mediatică la identitatea narativă a individului și comunității, de la efectul fatic al comunicării publicitare sau politice la retorica postmodernă a negocierii distanțelor intersubiective). În această mai mult decît sumară introducere în universul semnului și semiozei am încercat să arătăm că principiul speranță-Hoffnungsprinzip (E.Bloch) se bazează pe acceptarea și legitimarera diferenței, alterității, dialogului intercultural. Filosofi ca Nietzsche sau Heidegger, pragmaticieni ca Peirce sau Witgenstein au afirmat că ființa nu coincide cu permanența, cu stabilittea, ci

Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
principiul speranță-Hoffnungsprinzip (E.Bloch) se bazează pe acceptarea și legitimarera diferenței, alterității, dialogului intercultural. Filosofi ca Nietzsche sau Heidegger, pragmaticieni ca Peirce sau Witgenstein au afirmat că ființa nu coincide cu permanența, cu stabilittea, ci mai degrabă cu dialogul, interpretarea, "semioza infinită", ceea ce reprezintă șansa unui nou mod de viață, mai rațional, mai cooperativ, în ultimă instanță mai uman: " Este urgent nevoie să revizuim și să extindem concepția noastră privind condiția umană, să arătăm mai multă deschidere și realism în viziunea

Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
forțe), acțional (al fragmentelor discursive ca acte de limbaj) și psihologic (privitor la intențiile, credințele, dorințele interlocutorilor). CONȚINUT (opus lui expresie) În teoria glosematică a lui L. Hjelmslev, conținutul se opune expresiei precum semnificatul semnificantului. Uniunea celor două planuri sau semioza privește însă selectarea din cele patru componente: substanța conținutului (referentul), forma conținutului (structurarea acestui conținut conform unei intenții de comunicare), forma expresiei (o anumită realizare fonică sau grafică) și substanța expresiei (masa amorfă, nestructurată a materialului sonor) doar a formei

Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
azi/mîine). DENOTAȚIE (în raport cu conotație) Sensul denotativ este semnificația fundamentală, codificată a semnului lingvistic; noțiunea de identitate de sens (sinonimie, parafrază, definiție) se bazează pe sensul denotativ. DESIGNATUM Acel ceva la care trimite semnul, în conformitate cu codul; designatum-ul face parte din semioză, este o unitate socio-culturală, o clasă (ce poate avea mai multe elemente, un singur element sau nici un element); el decupează diferențiat lumea exterioară în funcție de epocă, mentalitate etc. DIACRONIE (corelat cu sincronie) Termen introdus de Ferdinand de Saussure prin "schimbarea de

Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
conferă statut de autonomie lingvisticii (care va avea ca obiect descrierea coerentă și exhaustivă a acestei forme). În accepția lui Hjelmslev, din reunirea formei conținutului și a formei expresiei (recunoscute și analizate separat) rezultă semnul lingvistic și în genere orice semioză. FUNCȚIE NARATIVĂ În semiotica narațiunii funcția se definește ca acțiune a unui personaj, în raport cu desfășurarea intrigii (cf. Propp Morfologia basmului). FUNCȚII ALE LIMBAJULUI Roman Jakobson distinge în Eléments de linguistique générale 6 funcții ale limbajului ca mijloc de comunicare: * expresivă

Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
privilegiază însă sistemul limbii naturale). Ch. Morris (1938) distinge semiotica pură (de elaborare a unui limbaj apt să vorbească despre semne, în fapt metasemiotica), semiotica descriptivă (studiul anumitor sisteme de semne) și semiotica aplicată (unui text, tablou, mesaj publicitar etc.). SEMIOZĂ (și SEMIOSIS) Introdus de C.S. Peirce, termenul este rezervat relației dinamice între semn, interpretant și obiect, precum și ilimitării interpretării semnice (un semn poate fi completat de un altul: imagine, diagramă, metaforă, simbol lingvistic tradus în altă limbă etc.). SEMN Concept

Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
2.5. Sincronie/diacronie ................................................................. 71 3.3. Structuralismul danez. Contribuția lui L. Hjelmslev ................. 72 3.4. Trăsăturile caracteristice ale limbajului ..................................... 75 4. CHARLES SANDERS PEIRCE ȘI MODELUL TRIADIC AL SEMNULUI 78 4.1. Charles Sanders Peirce. Modelul semnului și al semiozei ........ 78 4.2. Semn și/sau referent ................................................................... 84 4.3. Taxinomia peirciană .................................................................. 86 4.4. Iconicitate/indicialitate/simbolizare ....................................... 95 4.4.1 Iconicitate ................................................................................. 95 4.4.2. Indicialitate ............................................................................. 97 4.4.3. Simbolizare ............................................................................. 99 PARTEA A DOUA. SEMIOTICI REGIONALE ........................... 103

Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564

Leeuwen [1996] 2006: 154) a stabili adevărul absolut sau neadevărul unor reprezentări. Obiectivul acestei teorii este de a arăta dacă un text (non)verbal este reprezentat în cadrări adevărate sau nu. Astfel, adevărul în semiotica socială este un construct al semiozei, iar adevărul unui anumit grup social se axează pe valorile și credințele respectivului grup. Acceptarea multitudinii în reprezentări (non)verbale și a fluxului cognitiv în procesul de interpretare rămâne o caracteristică importantă a semioticii sociale. Lumea în care trăim promovează

Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
sau dinamic, poate fi sursa unui număr infinit de reprezentări. Această fluidizare obligatorie între diferite instanțe ale obiectelor a fost analizată de Ellen van Wolde (1996: 344) și de către Floyd Merrell (2001: 390-392). Prima surprinde prin orizontalitate modul în care semioza acționează sub forma unei corelații între cele trei instanțe ale semnului (modalități și componentele logice și analogice): SEMIOZA Componentă analogica Componentă logică Posibilitate Actualitate Necesitate Izomorfism ---------------Icon Cauzalitate -----------Indice Permanentă ------------Simbol Ipoteza ---------Abducție Selecție --------Inducție Combinație --------------Deducție Pornind de la conceptele

Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
a fost analizată de Ellen van Wolde (1996: 344) și de către Floyd Merrell (2001: 390-392). Prima surprinde prin orizontalitate modul în care semioza acționează sub forma unei corelații între cele trei instanțe ale semnului (modalități și componentele logice și analogice): SEMIOZA Componentă analogica Componentă logică Posibilitate Actualitate Necesitate Izomorfism ---------------Icon Cauzalitate -----------Indice Permanentă ------------Simbol Ipoteza ---------Abducție Selecție --------Inducție Combinație --------------Deducție Pornind de la conceptele de eterogenitate și omogenitate și de la conceptul de hegemonie 8 al lui Gramsci, Merrell (2001: 388) introduce doi

Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
primitate spațiul senzorial; secunditate instrument de tortură; terțitate Vlad Țepeș), conceptul cu care dorește Băsescu să rămână corelat în mintea românilor fiind "dreptate". Deși Charles Sanders Peirce vorbește despre un interpretant infinit (vezi notă 7) și un proces continuu de semioza, această analiză a cuvântului țeapă demonstrează faptul că, în lumea reală, acest proces are anumite limite impuse de contexte exterioare sau interioare. Acesta din urmă constituie actul cognitiv de a înmagazina în memorie noi cunoștințe, iar construcția unei noi structuri

Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
reală, acest proces are anumite limite impuse de contexte exterioare sau interioare. Acesta din urmă constituie actul cognitiv de a înmagazina în memorie noi cunoștințe, iar construcția unei noi structuri cognitive a acțiunii este efectul care aduce procesul interpretativ sau semioza la un punct final. I.2. De la text la discurs I.2.a. O semantica a predicației în compoziția textuala (non)verbală Rețeaua spațiilor mentale construită pornind de la nodul central țeapă demonstrează faptul că implicit se creează un text bazat

Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
găsirea unei "relevante practice rațional imaginabila" dincolo de orice obiect. Considerăm că aceasta este esența semioticii, de a ne învață cum un simplu obiect se transformă în semn printr-o gândire imaginativa. Aceasta presupune o combinație armonioasă între o instanță de semioza (Sebeok [1994] 2002: 25) prin capacitatea biologică de a înțelege senzorial semnele din mediu și o instanță de reprezentare prin utilizarea deliberată a semnelor pentru a modela lumea în linii simple (iconicitate) sau în forme complicate (indexicalitate și simbolicitate). Pășind

Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
primul tip de interpretant presupune simplă existența a unui anumit obiect, al doilea tip de interpretant implică o interacțiune perceptuală fizică, unul din cele cinci simțuri fiind activat. Interpretantul final se realizează prin abilitatea ființei umane de a realiza o semioza infinită, prin activarea imaginației. 8 Modelul hegemonic a fost amplificat de reprezentanții Școlii de la Frankfurt și cei ai Școlii din Birmingham. Conform acestei teorii, clasele dominante își exprimă puterea, în momentele de stabilitate economică și socială, nu atât prin măsuri

Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561

pentru nici un ideal (...), a dus o viață destrăbălată și a murit în balamuc în urma morburilor câștigate prin punerea în pracsă a idealurilor acelora, pe care le cântă în poeziile sale" (apud Iulian Costache, op. cit., p. 122). Vezi, pentru amănunte, capitolul "Semioza extraliterară", în op. cit , pp. 175-221). 130 Constantin Dobrogeanu Gherea, "A. Vlahuță", în op. cit., p. 249. 131 Constantin Dobrogeanu Gherea, "Eminescu", în op. cit., p. 186. Caius Dobrescu identifica, în aceeași ordine de idei, un "complex naturalism- estetism", specific Decadenței: "Dacă

Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873

București: Editura Academiei, 1985, pp.4-7. 43 Ecaterina Mihăilă "Text și intertextualitate", în SCL, nr. cit., pp. 39-41, reluat (cu modificări privind configurația procesului de comunicare prin texte și cu adăugarea unui studiu aplicat pe text) în capitolul "Intertextualitate și semioză nelimitată", Textul poetic Perspectivă teoretică și modele generative, București: Editura Eminescu, 1995, pp. 209-211. 44 Anca Măgureanu "Intertextualitate și comunicare", în SCL, nr. cit., pp.10-11. 45 Jean Ricardou "Le Texte survit â l'excité", în revista Texte, nr. cit

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
am insista asupra abordării textului/operei eminesciene cu instrumentele psihocriticii, criticii tematice sau celei genetice în deschiderea capitolului referitor la intratextualitatea transprozastică, generată prin corespondență sau prin filiație (autogenerare) vezi infra. 46 Pentru semiosis-ul intertextual, v. și capitolul "Intertextualitate și semioză nelimitată", în studiul Textul poetic Perspectivă teoretică și modele generative, București: Editura Eminescu, 1995, pp.. 209-211. 47 În acest sens, vezi și Gheorghe Glodeanu Avatarurile prozei lui Mihai Eminescu. 48 Jean-Christophe Bailly "Reprise, Répétition, Réécriture", La littérature dépliée. Reprise, répétition

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752

Un alt fel de interioritate), Ana Blandiana vs Ileana Mălăncioiu studiu comparativ al scrierilor reprezentative, a celor două autoare, în contextul încadrării lor în generația șaizecistă, Literatura anticomunistă, Poezia anticomunistă, Comunismul în România, Culoare politică și cenzură, Stil, stilistică, limbaj, semioză, Duplicitate lingvistică. Într-o oarecare completare, dar și accentuare a mizei principale, este realizat, de asemenea, un studiu comparativ, între poezia Anei Blandiana și a Ilenei Mălăncioiu -, două autoare unite, nu prin palierul ideologic, în care sunt incluse de către critici

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Provinciile imaginare, Pitești, Editura Calende, 1993. Oancea, Ileana, Istoria stilisticii românești, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988. Oancea, Ileana, Elemente de stilistică aplicată, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989. Oancea, Ileana, Semiostilistica, Timișoara, Editura Excelsior, 1998. Oancea, Ileana, Poezie și semioză, Timișoara, Editura Marineasa, 1999. Pautrat, Bernard, Versions du soleil. Figures et systèmes de Nietzsche, Seuil, Paris, 1971. Parpală-Afana, Emilia, Poezia semiotică. Promoția '80, Craiova, Editura Sitech, 1994. Parpală-Afana, Emilia, Introducere în stilistică, [Pitesti], Editura Paralela 45, [1998]. Rachieru, Adrian Dinu

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
știe și care se simte copleșită de ceea ce știe". Alex Ștefănescu, Istoria, p. 398. 104 Ibidem, p. 399. 105 Vezi Interviul "Acoladei": Ana Blandiana, realizat de Ion Zubașcu, în "Acolada", nr. 13, octombrie 2008, p. 14. 106Ileana Oancea, Poezie și semioză, Timișoara, Editura Marineasa, 1999, p. 38. 107Ion Pop, Scriitori români, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, p. 80. 108Ibidem, p. 80. 109Totuși, conchide criticul literar, "Ana Blandiana însă nu dezamăgește ca interlocutoare. Ea rămâne poetă, chiar și când i se

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
42 Simpla asemănare a stilului unui autor neomodernist nu ne poate face să afirmăm cu precizie raportarea acestuia la modernitate sau la postmodernitate, ci, mai degrabă, apropierea mai mare de unul dintre cele două curente ideologice. 43Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36. cu referire la Poveste, a binecunoscutului autor neomodernist Marin Sorescu. 44Ibidem, p. 48, Note. 45Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică Lista lui Manolescu, I, Poezia, Brașov, Editura Aula, 2002, p. 270. 46Aluzie la strigătul expresionist blagian din Dați-mi

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
constituire". ***, Dicțíonarul general al literaturii române, p. 295. 51Luiza Bratu, op. cit., p. 46. 52Alex Ștefănescu, Istoria, p. 402. 53Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 264. 54Luiza Bratu, op. cit., p. 46. 55Nicolae Manolescu, op. cit. 56Ibidem, p. 270-271. 57Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 37. 58Nicolae Ciobanu, Ana Blandiana: Feminitate și obsesie existențială, în Panoramic, București, Editura Cartea Românească, 1972, p. 356. 59Luiza Bratu, op. cit., p. 47. 60Ibidem, p. 48-49. 61Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Bucuresti, Editura Eminescu, p. 51. 62Ibidem, p. 49

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
văd cu ochiul liber". 67Luiza Bratu, op. cit., p. 52. 68Marco Cugno, art. cit., p. 141. 69Ibidem, p. 141. 70Ibidem, p. 141. 71Luiza Bratu, op. cit., p. 53. 72Julia Kristeva, Histoires d'amour, Paris, Editions Denoël, 1983, apud. Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36. 73Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36. 74Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271. 75 ***, Literatura română contemporană, p. 622. 76Luiza Bratu, op. cit., p. 54. 77***, Dicționarul general al literaturii române, p. 295. 78Nicolae Ciobanu, Ana Blandiana: Feminitate

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]