389 matches
-
siak < sekonok = siqiniq „soare“ (eskimo). • Caucazianul ird în limba budukh < skr. rudhira?, îra „soare“ singhalez, iar georg. siskhli „sânge“ ~ asis „soare“ în limba nandi (Kenya). Burmezul swijt pare a proveni din sl. svet „lumină“ < „soare“. În sfârșit, swahili damu e semiticul dăm, iar somali dhiig, respectiv oromo dhiga amintesc de daga „soare“ în cercheza (Caucaz). Adăugăm „sânge“ în limba tora (ecuatoriala, Brazilia) este wi, exact formă cuvântului „soare“ în dakota: wi: J.H.Greenberg - Languages în the Americas, Internet. Adăugăm în martie
THE ORIGIN OF LANGUAGE.BLOOD. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340987_a_342316]
-
latinii (locuiau în Latium) și sabinii. Peste câteva secole, Europa va fi invadată de semințiile asiatice, vor avea loc alte amestecuri cu ele, cu migratorii germani și slavii, astfel constituindu-se noi popoare și familii de limbi (indoeuropene, fino-ugrice, uralo-altaice, semitice), care prin Renașterea italiană și renașterile din celelalte țări, vor deveni moștenitoarele civilizației greco-romane. ---------------------- George PETROVAI Sighetu Marmației, 18 mai 2016 Referință Bibliografică: George PETROVAI - MULTE PRESUPUNERI ȘI FOARTE PUȚINE CERTITUDINI ÎN LEGĂTURĂ CU PRIMELE POPOARE EUROPENE / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN
MULTE PRESUPUNERI ŞI FOARTE PUŢINE CERTITUDINI ÎN LEGĂTURĂ CU PRIMELE POPOARE EUROPENE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378939_a_380268]
-
regiunile periferice ale Imperiului și de dincolo de el, din Armenia, Egipt ori Siria. Aceste segmentări și fracționări confesionale stabilite în urma unor divergențe de ordin hristologic, generau noi diviziuni profunde de genul celor de ordin politic sau cultural, între diferitele populații semitice. În cadrul Imperiului Otoman minoritățile arabo-creștine erau sub autoritatea Patriarhului de la Constantinopol, secondat de Patriarhul Alexandriei pentru Africa, și de cei ai Antiohiei și Ierusalimului pentru Orientul Apropiat. Caracteristica acestor ortodocși arabi era faptul ca ei aveau episcopi greci, iar preoții
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
constituie și mai înainte de Alexandru puntea de trecere a oamenilor și ideilor din Orient spre Grecia continentală. Ne putem gîndi că, prin poziția lor geografică, acești indo-greci au trebuit să fie primii asimilatori ai civilizației și culturii ne-indoeuropene, mai ales semitice, din care ar fi apărut apoi grafiile respective: brahmi, dar și cea devăngarī, pentru India, și alfabetul grec [7]. Tot acestor mediatori culturali ar fi de atribuit doctrinele filozofice și metafizice comune grecilor și indienilor, ca, de exemplu, conceptul "astrologic
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
1816, își publica la Frankfurt celebra lucrare: Über das Konjugations-system der Sanskritsprache in Vergleichung mit jenem der griechischen, lateinischen, persischen und germanischen Sprache, cu care "se pun bazele lingvisticii ario-europene și nu numai, întrucît celelalte ramuri, ca cea romanică și semitică, au mers pe urmele celei ario-europene, chiar dacă apoi, cum s-a întîmplat cu cea romanică, au reușit să creeze o anume independență de metodă care le-a condus să o întreacă pe cealaltă" [108]. Iată ce spune Hegel: "Limba hindusă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
într-acolo, însă, oricum, cu sistemul său "filozofic" deschisese calea tuturor aberațiilor inimilor și minților omenești, din moment ce renunța la prețuirea istorică a lui Hristos. Evanghelia Iubirii, a Milei, a Sărăciei etc., era eliminată și înlocuită, în măsura în care era considerată o contrafacere semitică a "adevăratei", "primordialei" Evanghelii a puterii, a bogăției, a disprețului și urii față de cei umili, de cei abandonați (pe plan social și pe plan internațional) etc., reafirmîndu-se astfel distincția păgînă dintre evreu și grec, dintre rasa pură și rasa contaminată
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
GARRATT, Oxford, at the Clarendon Press, 1951. [4] G. TUCCI, ibid., p. 13. [5] Despre aceștia din urmă, cf. A.K. NARIAN, The Indo-Greeks, Oxford, Clarendon Press, 1957. [6] Cf. A.K. NARIAN, op. cit., p. 2 sq. [7] Despre originea semitică a grafiilor respective, cf. datelor bibliografice în DEMETRIO MARIN, Varia grammaticalia, extr.: "Annali della Facolta di Magistero", Bari, Cressati, 1961, p. 28, nota 13. [8] Cf. B.L. VAN DER WARDEN, Das grosse Jahr und die ewige Wiederkehr, în: "Hermes", 80
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
propus să fiu de acord cu ideea de a fi numit ca ambasador în Statul Israel. Am declinat propunerea sub scuza că nu cunosc limba maternă a poporului din țara în care se gândea dumnealui să fiu ambasador, din limbile semitice eu vorbind și scriind doar în arabă. Momente ale relațiilor româno-iraniene în deceniul al VII-lea al secolului al XX-lea LADISLAU MOSONI* Summary The chapter represents a look on the Romanian-Iranian diplomatic relations during the seventh decade of the
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
vale din "Pester Lloyd" este impertinent, iar ideile sunt tixite de cele mai sfruntate neadevăruri istorice și politice. Pe acest ton sunt din nefericire ținute toate apreciațiunile câte ne vin din partea maghiarilor sau mai bine a gazetarilor pseudomaghiari de origine semitică. Pentru a aprecia după adevărata lui valoare psicologică articolul din "Pester Lloyd" am trebui să fim semitologi. Dar valoarea lui istorică și politică ne rezervăm plăcerea de-a o discuta punct cu punct, căci, daca nu putem descoperi originea etnopsicologică
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ei, conduce treptat la o pace, la o liniște în care nu mai apar dorințe și neîmpliniri. Samsăra ajunge astfel la final și se obține iluminarea . În mod simplist, ideea de reîncarnare este respinsă de religiile revelate (dezvoltate în arealul semitic și ulterior european - iudaism, creștinism, islam). Cu toate acestea, să nu uităm că anumite afirmații (teze) de la începuturile creștinismului au fost ulterior considerate erezii fără vreo argumentație logică. Este vorba de excluderea diverselor “evanghelii apocrife” (evanghelia lui Toma, de exemplu
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
nu atragă atenția celui care citește lucrarea asemănarea, nu numai în spirit, ci și în formă lingvistică, a numelor divine din Biblia ebraica cu cele din Coran. Cât privește formă lingvistică, asemănarea este previzibilă, dată fiind înrudirea apropiată a limbilor semitice implicate (arabă, ebraică, arameeana). Asemănările formale nu fac, însă, obiectul atenției autoarei tezei, preocupată în mod special de problemele de sens care se reflectă în traducere. În ceea ce privește conținutul, adică atributele divinității care se reflectă în nume, asemănările au fost explicate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
akm (de 46 de ori), de (al-)Ra≤m (13), de (al-)‘Alm (6), de al-Ghaff"r (3) și (al)-Ghafór (2), de (al-)′amd (3), sau de al-Wahh"b (1). Rădăcina ‘ZZ conține în toate limbile semitice ideea de „forță”, „tărie”. Unii comentatori, precum Tăbărî și Baghd"d, înțeleg acest nume în sensul de atotputernicie divină, căreia nu i se poate împotrivi nimeni (un echivalent al lui Q"hir) și care se exercită mai ales in pedepsirea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aceste trei nume. Genul de traducere care o face este ilustrat de versiunea franceză a lui André Chouraqui (1974), care se străduiește spre literalitate, forțând limba franceză să sugereze cât mai bine originalul. 3.1.1.1. ’Ql: Este numele semitic comun pentru divinitate, dar și cel care desemnează pe Dumnezeul unic al poporului făgăduinței. Apare de 238 de ori pe parcursul Vechiului Testament. Sensul lui pare a fi „putere”, după cum rezultă din expresiile idiomatice harerQy ’Pl („munții lui ’Pl” - Ps 36
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
m. Acest plural al lui ’Pl se întâlnește mult mai des (de aproape două mii șase sute de ori171). Unii sunt de părere că este un plural al maiestății, dar ebraica nu cunoaște așa ceva; alții văd în acest plural „urma unei concepții semitice comune care percepe dumnezeirea că pe o pluralitate de forțe”172. Alții, în sfârșit, îl consideră un plurale amplitudinis: Elohim îi include pe toți zeii, în el este plinătatea dumnezeirii. De aceea, este echivalent cu „dumnezeire” și în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se știe că au fost cvasi-literale, introducând o astfel de structură în sintaxa unor limbi care nu o cunoșteau (expresii de tipul „Dumnezeul dreptății”, „fiul durerii” au intrat și în limba română, dar sunt totuși marcate stilistic, în vreme ce în limbile semitice sunt neutre). Semnificație de bază: Dumnezeu drept, care judecă fără părtinire. 3.1.11.5. ’Ql neq"mÄt: „Dumnezăul izbândelor” (SC); „Dumnezeul izbândirilor” (Blaj); „Dumnezeule al răzbunării” (G-R); „Dumnezeul răzbunărilor” (BVA, BS, C); ho theòs ekdikeseÄn (LXX); „Deus ultionum” (Vg
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le-ai săvârșit pentru ei s...ț. Și fiindcă tu esti Dumnezeul iertării, îndurător, milosârd, mărinimos și mult milostiv, nu i-ai părăsit.” (G-R) Sall "ƒ este adjectiv, SolQah, participiu activ Q"l, iar ’Eloah sel ƒÄÖ, o expresie tipic semitica alcătuită din numele generic ’Eloah în anexiune cu substantivul feminin selƒ"h în formă de plural cu valoare intensivă 235. Toate aceste nume sunt din aceeași familie lexicala. Verbul s"laƒ, „a ierta”, are o întrebuințare exclusiv religioasă și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pp. 297-305. Buzy, D., „L’adversaire et l’obstacle”, în Recherches de science religieuse, 24, 1934, pp. 402-431. Canivet, P., Histoire d’une entreprise apologétique au Ve siècle, Paris, 1957. Caquot, A., „Sur les quatre bêtes de Daniel 7”, în Semitica, V, 1955, pp 5-13. Caquot, A., „Sur les quatre bêtes et le Fils d’homme”, în Semitica, XI, 1967, pp. 37-71. Carozzi, C.; Taviani-Carozzi, H., La Fin des temps. Terreurs et prophéties au Moyen Âge, Paris, 1999. Ceaușescu, Gh., L
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
402-431. Canivet, P., Histoire d’une entreprise apologétique au Ve siècle, Paris, 1957. Caquot, A., „Sur les quatre bêtes de Daniel 7”, în Semitica, V, 1955, pp 5-13. Caquot, A., „Sur les quatre bêtes et le Fils d’homme”, în Semitica, XI, 1967, pp. 37-71. Carozzi, C.; Taviani-Carozzi, H., La Fin des temps. Terreurs et prophéties au Moyen Âge, Paris, 1999. Ceaușescu, Gh., L’Orient et l’Occident dans le monde gréco-romain, București, 2000. Cerfaux, F.; Tondriau, J., Un concurrent du
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în paralel cu cel de la 1 și 2 Macabei. . H.H. Rowley, Darius the Mede and the Four World Empires in the Book of Daniel, Cardiff, 1935 (ed. a doua, 1959); A. Caquot, „Sur les quatre bêtes de Daniel 7”, în Semitica, V, 1955, pp. 5‑13; Idem, „Sur les quatre bêtes et le Fils d’homme”, în Semitica, XI, 1967, pp. 37‑71. . Citez o traducere (în franceză, în original - n.t.), în variantă nedefinitivă, pusă la dispoziție cu multă amabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
World Empires in the Book of Daniel, Cardiff, 1935 (ed. a doua, 1959); A. Caquot, „Sur les quatre bêtes de Daniel 7”, în Semitica, V, 1955, pp. 5‑13; Idem, „Sur les quatre bêtes et le Fils d’homme”, în Semitica, XI, 1967, pp. 37‑71. . Citez o traducere (în franceză, în original - n.t.), în variantă nedefinitivă, pusă la dispoziție cu multă amabilitate de autoarea acesteia, Monique Alexandre. Textul grec este conform cu ediția A. Rahlfs, Septuaginta, Stuttgart, 1935. Am folosit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mythologie bouddhique" (Annuaire de l'École pratique des Hautes Études, Section des Sciences religieuses, Melun, 1939). NILSSON, M. P., Primitive Time Reckoning (Lund, 1920). PUECH, H. Ch., "La gnose et le temps" (Eranos-Jahrbuch, XX, 1952, pp. 57-114). WENSINCK, A. J., "The Semitic New Year and the Origin of Eschatology" (Acta Orientalia, I, 1923, pp. 158-199). Despre mituri: BAUMANN, H., Schöpfung und Urzeit des Menschen im Mythus der afrikanischen Völker (Berlin, 1936). CAILLOIS, R., Le Mythe et l'Homme (Paris, 1938). GUSDORF, G.
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și îl conduse în camera de zi, decorată ușor ostentativ cu afișele înrămate ale unor filme: titluri comuniste, bune de livrat pentru marele juriu. Trei bărbați stăteau în picioare, ținând în mâini pahare cu băutură: un tip cu o fizionomie semitică, în costum de tweed, un altul mai mititel, într-un jerseu de tenis și pantofi albi de tenis, și sosia portretului robot ce-l reprezenta pe EL - bărbat cu păr argintiu, de vreo cincizeci de ani, trecând cu cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nici Hoggart, nici Fender Greene nu este dispus să-l lase să i se suie la cap. Este ceva ciudat cu el, așa simt ei. Îl salvează doar capacitatea de a învăța, dar chiar și asta găsesc ceva suspect, ceva semitic, forțat și lacom. Când începe vacanța de iarnă, se prefigurează deja o furtună. Jonathan nu este conștient de asta. Când se întoarce la Londra, petrece un Crăciun rece și plictisitor sub oblăduirea domnului Spavin și simte că toate îngrijorările primelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ei. O plictisește teribil. Este un nume ciudat. —Mda. E vina tatălui ei. Profesor antropolog. Cam nebun. Și numele ei este o dovadă. —Ce înseamnă? —Astarte? Ceva antic, cu semnificații antropologice. De ce nu cauți tu semnificația? Pagină separată Astarte: zeitate semitică. Zeița feniciană a dragostei și fertilității. Înrudită cu Ishtar al Babilonului și Afrodita grecilor. Face parte din grupul de zeițe antice care le include pe Cybele Demeter și Ceres. În unele forme de cult, o zeitate masculină, iubitul ei, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se folosea În anii aceia. Erau, În realitate, două texte, primul cu rânduri dese, ocupând prima jumătate a paginii, iar al doilea Împărțit parcă În mici versete mutilate... Primul text era un fel de litanie demonică, o parodie de limbă semitică: Kuabris Defrabax Rexulon Ukkazaal Ukzaab Urpaefel Taculbain Habrak Hacoruin Maquafel Tebrain Hmcatuin Rokasor Himesor Argaabil Kaquaan Docrabax Reisaz Reisabrax Decaiquan Oiquaquil Zaitabor Qaxaop Dugraq Xaelobran Disaeda Magisuan Raitak Huidal Uscolda Arabaom Zipreus Mecrim Cosmae Duquifas Rocarbis „Nu-i de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]