95 matches
-
infixul) -d - de la tema hipocoristică Tur-, prezentă în numele de familie Turul, Tura și în toponimul Tureni. I. Pătruț crede că toponimele Tur, Turia sunt formate, de asemenea, de la antroponimul Tur, nu de la sl. turjé, „al bourului“, care ar fi pierdut semivocala finală datorită trecerii prin filiera maghiară. Formele cu o sunt datorate adaptării maghiare a lui u romînesc Turda > Torda. Turia Este numele unei coline din Cîmpia Jijiei Inferioare, al unui vîrf din Munții Bodocului, al unui pîrîu, afluent de dreapta
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Zimbru. Variațiile fonetice ale numelor, față de etimon și între ele, pot fi explicate prin transcrierile aproxi mative în documente sau prin evoluțiile istorice și dialectale ale formelor. Astfel, așa cum arată V. Frățilă, „intercalarea“, în unele variante fonetice, a unui i semivocală între t și u este un fenomen arhaic sau regional (întîlnit și în tiulei „tulei“, știucă „ștucă“, tioc „toc“, cuptior „cuptor“). Vîrciorova Este numele unui pîrîu de 13 kilometri, afluent de dreapta al Bistrei, al unei păduri din județul Mehedinți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tipice de ortografie întâlnite în scrisul lor am ajuns la concluzia că cele mai frecvente greșeli de omisiuni sau înlocuire a unei litere se întâlnesc în scrierea cuvintelor ce conțin diftongi pentru că: diftongii sunt alcătuiți dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă, elevii percepând mai clar vocala, semivocala înlocuind-o Ăoa - o este înlocuit cu u: puartă în loc de poartă) diftongi cu care elevii fac cunoștință încă din clasa I Ăoa, ea, ia, ie, ua, uă) se
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
cele mai frecvente greșeli de omisiuni sau înlocuire a unei litere se întâlnesc în scrierea cuvintelor ce conțin diftongi pentru că: diftongii sunt alcătuiți dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă, elevii percepând mai clar vocala, semivocala înlocuind-o Ăoa - o este înlocuit cu u: puartă în loc de poartă) diftongi cu care elevii fac cunoștință încă din clasa I Ăoa, ea, ia, ie, ua, uă) se repetă și în clasa a II-a și a III-a Pentru
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
sunt în distribuție complementară, în funcție de structura fonetică a substantivului; forma -le caracterizează substantivele terminate în -e: părinte-le, nume-le. La substantivele terminate în consoană sau în postconsonatic intervine vocala de legătură u: student-u-l, pui-u-l. Când substantivul se termină în semivocala ®? (le®?), acesta devine vocală: (leu-l). Feminin singular Feminin Neutru plural N.Ac -a cas-a, steau-a, carte-a -le cas-le, stele-le, cărți-le, becuri-le G.D. -i case-i, stele-i, cărți-i -lor case-lor, stele-lor, cărți-lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
după număr au toate la plural dezinența -i, vocalic (codr-i) sau ultrascurt (iepuri), indiferent de dezinența de singular. Neutrelor care au dezinența -i la plural le corespunde o altă dezinență de singular: u vocalic, înscris într-un diftong ascendent cu semivocala i: sigiliu-sigilii, consiliu-consilii; dezinența substantivelor masculine este -u (semivocalic), înscrisă într-un diftong descendent: erou-eroi. Neutrele mai prezintă două substantive cu dezinența -i la plural - în opoziție cu -Ø, la singular: salar-salarii, seminar-seminarii. Masculinul se distinge prin valoarea fonetică a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cameră", pg. pais [pə΄i(] "țară", sued. ingång [΄ing((] "intrare", norv. musiker [mu:΄sikər] "muzician", dan fatti [΄fati] "sărac", engl. incessant [in΄sesnt] "neîncetat, permanent", rom. bilă [΄bilə] ( = vocală centrală închisă: rom. rîu [r(w], pg. noite [΄nojt(] "noapte" j = semivocală anterioră: germ., neer. ja [ja] "da", norv. jord [jo:r] "pămînt", fr. monsieur [mös΄jö] "domn", rom. iar-nă [΄jarnə], dan. hj(lp [jälp] "ajutor", sued. böja [΄böja] "a încovoia" ( = consoană fricativă prepalatală sonoră: neer. horlage [x(΄lo:(ə] "ceas", pg
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
h(s[ "casă" v = consoană fricativă labiodentală sonoră: fr. voiture [vwa΄tür] "mașină", rom. vocală [vo΄kalə], germ. Schwester [΄(vεstər] "soră", engl. vagness [΄veignis] "caracter vag", norv. kveld [kvel] "seară", sued. svart [svat:] "negru", dan. kniv [kni:v] "cuțit" w = semivocală posterioară: engl. white [wait] "alb", dan. over [΄(w(] "deasupra", fr. trois [trwa] "trei", it. quando [΄kwando] "cînd", pg. água [΄agwə] "apă" x = consoană fricativă laringală surdă: norv. hus [xu:] "casă", neer. goed [xut] "bun", sued. höra [΄xöra] "a auzi", germ.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
capabile a se răsfrânge în cele mai vaste ecouri", poetul creează îmbinări de sunete care „îi amplifică în toate felurile această deschidere": în cuvântul „mai", poetul realizează acest efect fonetic prin asocierea cu sunetul „m", echilibrat la finalul cuvântului de semivocala „i", a cărei apertură ne dă sentimentul că încă firul sonor își continuă Odiseea sa către orizonturi infinite. în cuvântul „departe", „a"-ul e potențat de șiruri de sunete ondulate succesiuni de vocale și consoane al căror final reîmprospătează impresia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
formă cu finală vocalică (accentuată sau neaccentuată), pentru care există o dificultate fonetică de a-și atașa enclitic desinența de plural și articolul. DOOM2 înregistrează forme invariabile precum: ● Pentru masculine, cele mai multe sunt formații terminate în vocală, accentuată sau neaccentuată, sau semivocala -ǐ; vezi substantivele: *avocado "plantă", bebe/ bebe, bebi, chulo, cowboy, cruzeiro, daimio, dandy, dingo, escudo, *euro, *expresso, factotum, *gay, grizzly, *guru, hippy, *homeless, *kamikaze, koala, *libero, lori, *macho, *mango 2 "pom", marabu, *mariachi, *mecena, old-boy, *panda, *papa, paria, pecari, penny
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
acesta monosilabic mi-a străfulgerat deodată creierul cu viteza luminii sau cu speranța spânzuratului care se ține de funie. Am eliminat rapid vocala "e" , înlocuind-o cu "a"; Ma... Ma... Nu, nu mergea. Mu... Nu mergea. Am schimbat-o cu semivocala "i" Mi... Mi... Miți... Miți... Evrica! Asta-i! Am găsit. Da, așa va fi; de-acum se va numi "MIȚI". Bineînțeles că i-am comunicat plin de bucurie descoperirea unui nume cu sonorități ce se situează pe locul trei în cadrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
t în comparație cu p și a lui d, în comparație cu b în silabe ca pa-ta, ba-da. (22, 184, 228) Demutizarea consoanei N - NutacismulPararanutacismul Fonemul n este o consoană ocluzivă alveolară, având sonoritate și rezonanță nazală, ceea ce îi conferă un aspect de semivocală. Poziția sistemului articulator este asemănătoare celei necesare pronunțării consoanelor t, d. Ocluzia este realizată cu întreaga margine a limbii pe coroanele alveolare superioare, iar dezocluzia articulatorie se realizează prin linie mediană prin coborârea maxilarului și lăsarea deschisă a fantei labiale
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
câi. - Deformarea lui ge, gi, în je, ji sau șe, și exprimă pierderea ocluziei, respectiv a ocluziei și sonorizării. Se corectează poziția de start a articulării, respectiv se antrenează articularea lui d și se reia sinteza sunetelor ge, gi. - Transformarea semivocalei i în vocală, mai ales când sunetul gi se află în poziția finală a cuvântului, nu împiedică înțelegerea dar conferă vorbirii un aspect disgramatical, sugerând introducerea cazului dativ: Tu strângii crengii ? Indicând articularea scurtă a sunetului i semivocalic, corijăm defectul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
22, 184, 228) Demutizarea consoanei R - Rotacismul - Pararotacismul Fonemul r este o consoană vibrantă linguo-alveolară și sonoră. Vibrațiile limbii se produc pe zona de contact alveolară și se prelungesc, la fel ca și vibrațiile laringiene ce însoțesc sunetul, asemenea unei semivocale, fapt pentru care fonemul r se mai numește și consoană lichidă. Poziția sistemului articulator La emiterea fonemului r, limba generează vibrațiile prin partea sa anterioară prin desprinderi repetate de pe planșeul bucal, cu gura și buzele adoptând o poziție relaxată și
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
unei tendințe mai vechi care a acționat în evoluția limbii române. Se știe de altfel foarte bine că în rostirea românească se tinde spre evitarea hiatului; diferențele de interpretare apar mai ales în evaluarea soluțiilor recunoscute (diftongarea șver-siu-neț, epenteza unei semivocale șver-si-iu-neț, sau monoftongarea, reducerea totală a uneia dintre vocale șalcolț). După părerea mai mult sau mai puțin explicit exprimată a mai multor lingviști români, singura onorabilă ar părea să fie epenteza. O spune, în Limba română actuală (1947: 34), Iorgu
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
consonantizarea unei vocale (a-vi-a-ți-e: a-via-ți-e, zi-ar: ziar) e foarte frecventă ("pronunțarea aviație este reală, ba foarte răspîndită"), dar consideră că procedeul "continuă a fi utilizat până astăzi de către românii mai mult sau mai puțin inculți". Cealaltă soluție - epenteza unei semivocale (a-vi-ia-ți-e) - apare însă mai curînd "în gura oamenilor culți". Evident, o pronunție stigmatizată ca incultă e greu de acceptat și de confesat. Chiar dacă, surprinzător, poate fi acuzată și de păcatul opus - de snobism. După Ion Calotă (Contribuții la fonetica și
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
formelor românești, prin împrumut) sînt considerate (cel puțin în dicționarele actuale) ca fiind pronunțate cu diftong. În dicționarele românești (DEX, DOOM), e indicată despărțirea în silabe și implicit pronunția acelor secvențe de litere care - în absența unor semne speciale pentru semivocale - ar putea fi interpretate la fel de bine ca diftong și ca hiat. În cuvinte ca versiune, revoluție, revizionism, mineralier, miniatură, biliard, bărbier, este clar recomandat hiatul, deci pronunțarea -si-u-, -ți-e, -zi-o-, -li-er, -ni-a-, -li-ard, -bi-er. În franceză, formele corespunzătoare (cu i
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
în cazul unor împrumuturi lexicale care s-au încadrat mai greu în morfologia românească. Cel mai cunoscut e cazul cuvântului radio: împrumutat din franceză, cu accentul pe vocala finală (radió), ar fi putut intra în tiparul de adaptare prin adăugarea semivocalei -u (ca birou, cadou, cavou, cazinou, erou, metrou, panou, platou, tablou etc.). Nu s-a întâmplat așa, poate și pentru că e vorba de un termen internațional, conservat ca atare în multe limbi; radio a rămas cu vocala finală din etimon
Radio, taxi, tango by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5151_a_6476]
-
în privința nașterei conson[an]telor un element îndoit. Or că activitatea organelor căror li se emancipă consonantele e precesă de o columnă de aer, asemenea unui..., sau aerul sună după sunetul cel produs prin puterea organului. Asta ni dă antitezea semivocalelor, a literelor cursive, așadar a consonantelor acelora așadar cari țin mijlocul dintre vocală și consonantă și a consonantelor proprii, adevărate. Cele dintâi, semivocalele, au asta cu vocalele comun (a împărți) cum[că] sânt cauzate prin columna de aer ce premerge
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aer, asemenea unui..., sau aerul sună după sunetul cel produs prin puterea organului. Asta ni dă antitezea semivocalelor, a literelor cursive, așadar a consonantelor acelora așadar cari țin mijlocul dintre vocală și consonantă și a consonantelor proprii, adevărate. Cele dintâi, semivocalele, au asta cu vocalele comun (a împărți) cum[că] sânt cauzate prin columna de aer ce premerge apăsări, care apăsare apoi constituie capătul întregului, se sfârșește în sunetul sforțat de la organul anumit de vorbire. Cele de-a doua, consonantele proprii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe tot parcursul școlarității. Competențe specifice Conținuturi associate - sesizarea corectitudinii/incorectitudinii gramaticale a unui enunț și/ sau a formelor lexicale; - adaptarea vorbirii la parteneri și la situația de comunicare/ situații de comunicare diverse; - corespondența dintre sunet și literă; - vocalele, consoanele, semivocalele; - grupurile de sunete (diftongul, triftongul); hiatul; - silaba; - greșeli de pronunție în diverse situații de comunicare; pronunțarea diftongului, a triftongului și a hiatului; - pronunțarea fluentă a unor secvențe semnificative ale mesajului oral, reglarea tonului, a intonației, în funcție de starea de spirit (bucurie
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de vocabular și categorii semantice (vocabularul limbii române; cuvântul - unitate de bază a vocabularului; forma și conținutul cuvintelor; utilizarea, în contexte diferite, a achizițiilor lexicale noi; articolul de dicționar; structura fonematică a cuvântului; corespondența dintre sunet și literă; vocalele, consoanele, semivocalele; grupurile de sunete (diftongul, triftongul); hiatul; silaba; greșeli de pronunție, în diverse situații de comunicare; pronunțarea diftongului, a triftongului și a hiatului; forme lexicale corecte/ date; - sesizarea sensului unităților lexical noi în funcție de context; - utilizarea relațiilor de sinonimie, de antonimie, de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de reformulare a unor replici date, cu păstrarea sensului inițial; * exerciții de dicție 5, valorificând: * cuvinte organizate în jurul unui anumit sunet (consoană sau vocală); vezi, de exemplu, cuvintele organizate în jurul vocalei a accentuat: (a) cuvinte monosilabice: a urmat de o semivocală ai, au; a urmat de una sau două consoane ac, al, am, an, ar; alb, arc, ard; consoană sau grup de două consoane urmate de vocală sau diftong/triftong care conțin vocala a ca, la, sa, șa, ta; mea, nea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
încearcă să-l convingă pe interlocutor vs. ritmul celui care nu are clară construcția mesajului, care-și "caută cuvintele", folosește "cuvinte de umplutură" (ăă, îî) etc. I.2. Sunetele limbii române Sistemul sunetelor limbii române cuprinde trei clase distincte: vocalele, semivocalele și consoanele, definite în opoziție sau în asociere unele cu altele; de exemplu, vocalele sunt definite în opoziție cu consoanele, în condițiile în care la rostirea primelor aerul iese liber din aparatul fonator 14, în timp ce în cazul pronunțării consoanelor, aerul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
asociere unele cu altele; de exemplu, vocalele sunt definite în opoziție cu consoanele, în condițiile în care la rostirea primelor aerul iese liber din aparatul fonator 14, în timp ce în cazul pronunțării consoanelor, aerul întâmpină anumite obstacole; pe de altă parte, semivocalele sunt definite în asociere cu vocalele, diferența dintre ele fiind dată de durată și de caracterul asilabic/ silabic (semivocalele sunt mai scurte decât vocalele și nu au capacitatea de a forma singure silabe). Vocalele sunt singurele sunete produse de laringe
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]