95 matches
-
h(s[ "casă" v = consoană fricativă labiodentală sonoră: fr. voiture [vwa΄tür] "mașină", rom. vocală [vo΄kalə], germ. Schwester [΄(vεstər] "soră", engl. vagness [΄veignis] "caracter vag", norv. kveld [kvel] "seară", sued. svart [svat:] "negru", dan. kniv [kni:v] "cuțit" w = semivocală posterioară: engl. white [wait] "alb", dan. over [΄(w(] "deasupra", fr. trois [trwa] "trei", it. quando [΄kwando] "cînd", pg. água [΄agwə] "apă" x = consoană fricativă laringală surdă: norv. hus [xu:] "casă", neer. goed [xut] "bun", sued. höra [΄xöra] "a auzi", germ.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
acesta monosilabic mi-a străfulgerat deodată creierul cu viteza luminii sau cu speranța spânzuratului care se ține de funie. Am eliminat rapid vocala "e" , înlocuind-o cu "a"; Ma... Ma... Nu, nu mergea. Mu... Nu mergea. Am schimbat-o cu semivocala "i" Mi... Mi... Miți... Miți... Evrica! Asta-i! Am găsit. Da, așa va fi; de-acum se va numi "MIȚI". Bineînțeles că i-am comunicat plin de bucurie descoperirea unui nume cu sonorități ce se situează pe locul trei în cadrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
interne de îmbogățire a vocabularului. Derivarea. Compunerea. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicală. ● Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului, împrumuturile. Neologismele. ● Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele. ● Regionalismele. Arhaismele. ● Cuvintele polisemantice. Unitățile frazeologice (locuțiuni, expresii). ● Pleonasmul. 2. Noțiuni de fonetică ● Vocalele, Consoanele. Semivocalele. Diftongul. Triftongul. Hiatul. ● Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe. ● Folosirea corectă a accentului în limba română. 3. Morfosintaxa ● Părțile de vorbire flexibile. Clasificarea/ felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuțiunile. Categoriile morfologice (diateză, conjugare, mod, timp, persoană, gen, număr, caz
ORDIN nr. 4.787 din 1 septembrie 2003 pentru aprobarea Calendarului şi a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a testelor naţionale organizate în vederea accesului absolvenţilor clasei a Viii-a m clasa a IX-a a anului şcolar 2004-2005. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156661_a_157990]
-
interne de îmbogățire a vocabularului. Derivarea. Compunerea. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicala. - Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului. Împrumuturile. Neologismele. - Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele. - Regionalismele. Arhaismele. - Cuvintele polisemantice. - Unitățile frazeologice (locuțiuni, expresii). - Pleonasmul. 2. Noțiuni de fonetica - Vocalele. Consoanele. Semivocalele. Diftongul. Triftongul. Hiatul. - Silaba. - Folosirea corectă a accentului în limba română. 3. Morfosintaxă - Părțile de vorbire flexibile. Clasificarea/felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuțiunile. Categoriile morfologice (diateza, conjugare, mod, timp, persoana, gen, număr, caz, grad de comparație). Funcțiile
ORDIN nr. 5.001 din 31 august 2006 privind aprobarea calendarului, a programelor şi a metodologiei de organizare şi desfăşurare a testelor naţionale, în vederea accesului absolvenţilor clasei a VIII-a în clasa a IX-a a anului şcolar 2007-2008. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180462_a_181791]
-
interne de îmbogățire a vocabularului. Derivarea. Compunerea. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicala. - Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului. Împrumuturile. Neologismele. - Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele. - Regionalismele. Arhaismele. - Cuvintele polisemantice. - Unitățile frazeologice (locuțiuni, expresii). - Pleonasmul. 2. Noțiuni de fonetica - Vocalele. Consoanele. Semivocalele. Diftongul. Triftongul. Hiatul. - Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe. - Folosirea corectă a accentului în limba română. 3. Morfosintaxă - Părțile de vorbire flexibile. Clasificarea/felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuțiunile. Categoriile morfologice (diateza, conjugare, mod, timp, persoana, gen, număr, caz
ANEXE din 31 august 2006 cuprinzand anexele nr. 1-3 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.001/2006 privind aprobarea calendarului, a programelor şi a metodologiei de organizare şi desfăşurare a testelor naţionale, în vederea accesului absolventilor clasei a VIII-a în clasa a IX-a a anului scolar 2007-2008*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181553_a_182882]
-
interne de îmbogățire a vocabularului. Derivarea. Compunerea. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicală. ● Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului, împrumuturile. Neologismele. ● Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele. ● Regionalismele. Arhaismele. ● Cuvintele polisemantice. Unitățile frazeologice (locuțiuni, expresii). ● Pleonasmul. 2. Noțiuni de fonetică ● Vocalele. Consoanele. Semivocalele. Diftongul. Triftongul. Hiatul. ● Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe. ● Folosirea corectă a accentului în limba română. 3. Morfosintaxa ● Părțile de vorbire flexibile. Clasificarea/felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuțiunile. Categoriile morfologice (diateză, conjugare, mod, timp, persoană, gen, număr, caz
ORDIN nr. 4.871 din 31 august 2005 cu privire la aprobarea Calendarului şi a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a testelor naţionale, susţinute în vederea accesului absolvenţilor clasei a VIII-a în clasa a IX-a a anului şcolar 2006-2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/170670_a_171999]
-
conținuturile și conceptele operaționale din cele trei domenii ale disciplinei (limbă, comunicare, literatură), prevăzute în programele de gimnaziu și de liceu, atât pe cele obligatorii, cât și pe cele facultative. A. Limbă și comunicare: ● Fonetica - Sunetul și litera. Vocale. Consoane. Semivocale. Grupuri de sunete (diftong, triftong, hiat); - Silaba. Regulile de despărțire a cuvintelor în silabe. Ortografia pentru despărțirea în silabe (inclusiv folosirea cratimei și a apostrofului); - Aspecte stilistice și normative: folosirea corectă a accentului în limba română; nume proprii greșit accentuate
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
conținuturile și conceptele operaționale din cele trei domenii ale disciplinei (limbă, comunicare, literatură), prevăzute în programele de gimnaziu și de liceu, atât pe cele obligatorii, cât și pe cele facultative. A. Limbă și comunicare: ● Fonetica - Sunetul și litera. Vocale. Consoane. Semivocale. Grupuri de sunete (diftong, triftong, hiat); - Silaba. Regulile de despărțire a cuvintelor în silabe. Ortografia pentru despărțirea în silabe (inclusiv folosirea cratimei și a apostrofului); - Aspecte stilistice și normative: folosirea corectă a accentului în limba română; nume proprii greșit accentuate
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite. Locul său de articulare este dublu, pe de o parte în zona velară și pe de alta la nivelul labial. Simbolul său fonetic este . Consoana este sonoră și nu are o pereche surdă. În
Consoană sonantă labiovelară () [Corola-website/Science/300074_a_301403]
-
pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus", atât în ebraică ("Iehoșua", "Ieșua"), cât și în limbile europene începând cu latina ("Iesus" și în latina medievală "Jesus", în care "j" nu reflectă sunetul scris așa în franceză, ci semivocala i [j]) numele este pronunțat cu două vocale înainte de primul "s", anume [i-e], [i-i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul inițial poate fi [ʒ] (fr. "Jésus") sau [dʒ] (engl. "Jesus"). Aceste paralele etimologice pot motiva utilizarea a
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
spus nu există nici o pereche de cuvinte care să difere "numai" prin acest sunet, deci cele două variante sînt alofone ale unuia și aceluiași fonem. De asemenea, în unele graiuri ale limbii române sunetul se palatalizează înaintea vocalei sau a semivocalei corespunzătoare, , devenind sunetul .
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
care se formează analog cu cele din română. Perfectul simplu și mai mult ca perfectul au dispărut complet, iar imperfectul aproape complet, având vestigii în graiurile din sud. Se formeză diferit de cel românesc, de la infinitiv, desinențele fiind precedate de semivocala de legătură "-i̭-": "lucråi̭am" „lucram”, "fațęi̭ai" „făceai”, "avzii̭a" „auzea”. Condiționalul-optativ are timpurile prezent, perfect și, spre deosebire de română, viitor. Cel prezent se formează cu verbul auxiliar "(v)rę" „a vrea”. Cel perfect se poate
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
acesta și [ə], mai aproape de [a]): "ạn" „în”, "ạmpirat" „împărat”. Și după silabă accentuată se închid aceleași vocale, dar /a/ se păstrează ca articol hotărât: "casă" vs. "casa". În toate graiurile meglenoromâne există diftongii descendenți [aw], [ew], [iw] și [ow] (semivocala /w/ fiind transcrisă u̯), și diftongii ascendenți [ja], [je], [jo] și [ju], semivocala /j/ transcriindu-se i̯. În diverse graiuri există și alți diftongi: În transcrierea diftongilor există o diferență între Capidan și P. Atanasov, în sensul că
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
se închid aceleași vocale, dar /a/ se păstrează ca articol hotărât: "casă" vs. "casa". În toate graiurile meglenoromâne există diftongii descendenți [aw], [ew], [iw] și [ow] (semivocala /w/ fiind transcrisă u̯), și diftongii ascendenți [ja], [je], [jo] și [ju], semivocala /j/ transcriindu-se i̯. În diverse graiuri există și alți diftongi: În transcrierea diftongilor există o diferență între Capidan și P. Atanasov, în sensul că acesta notează și semivocalele e̯ și o̯. Meglenoromâna are 26 consoane: În
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
u̯), și diftongii ascendenți [ja], [je], [jo] și [ju], semivocala /j/ transcriindu-se i̯. În diverse graiuri există și alți diftongi: În transcrierea diftongilor există o diferență între Capidan și P. Atanasov, în sensul că acesta notează și semivocalele e̯ și o̯. Meglenoromâna are 26 consoane: În poziție finală de cuvânt, consoana /l/ primește o nuanță velară: "cał" „cal”, "crieł" „minte, gând”. Transcrierea consoanelor diferită de cea din română: Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
jargon) ŝ = românescul ș (ŝtofo [ștofo] = stofă) u nu este niciodată scurt (reunuiĝo [re-unuigio] = reunire, reunificare) ŭ = u scurt ca în românescul tău (kaŭri [cauri] = a sta pe vine) a, e, i, o, u indică vocale; j și ŭ indică semivocale. Toate celelalte litere indică consoane. Accentul tonic este stabil, pe penultima silabă. Literele cu diacritice (în esperanto ĉapelitaj adică "cu pălărie"), respectiv ĉ, ĝ, ĥ, ŝ, ĵ și ŭ, nu pot fi întotdeauna scrise la calculator. De aceea există posibilitatea
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
un scurt non-silabic, care se marchează în [[AFI]] cu și este pronunțat ca o [[palatalizare]] a consoanei precedente. Un sunet similar, terminația "u" surd, exista în româna veche, dar a dispărut cu timpul în limba standard. Există de asemenea 4 [[semivocale]] și 20 de [[consoane]]. Datorită izolării, evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice, dar seamănă întrucâtva cu cea italiană, de exemplu prin evoluția grupării [kl] în (lat. clarus > rom. chiar, ital. chiaro) și cea [[limba dalmată
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
diftongi sau triftongi, atunci când se pronunță împreună într-o singură silabă (de exemplu în cuvântul "miere": În acest din urmă caz, întrucât o silabă nu poate conține mai mult de o vocală propriu-zisă, celelalte sunete vocalice din silabă se numesc semivocale (în cazul exemplului anterior semivocala numită "iot", ). Cuvântul "vocală" poate să mai însemne și orice literă care reprezintă (în general) un sunet vocalic, chiar dacă uneori aceeași literă poate să nu simbolizeze o vocală din punct de vedere fonetic. De exemplu
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
pronunță împreună într-o singură silabă (de exemplu în cuvântul "miere": În acest din urmă caz, întrucât o silabă nu poate conține mai mult de o vocală propriu-zisă, celelalte sunete vocalice din silabă se numesc semivocale (în cazul exemplului anterior semivocala numită "iot", ). Cuvântul "vocală" poate să mai însemne și orice literă care reprezintă (în general) un sunet vocalic, chiar dacă uneori aceeași literă poate să nu simbolizeze o vocală din punct de vedere fonetic. De exemplu, deși limba franceză se scrie
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
nici nu există o dezambiguizare pentru categoriile fonetice grecești sonor/mut (cu excepția dentalelor "d", "t") și aspirat/neaspirat; "l", "m", "n", "r", "s" de la sfârșitul silabelor sunt omise. Sistemul de scriere diferențiază cinci calități vocalice "a", "e", "i", "o", "u", semivocalele "w" și "j" (transcris și ca "y"), trei sonante, "m", "n", "r", o siflantă "s" și șase oclusive, "p", "t", "d", "k", "q" (transcrierea obișnuită pentru toate labiovelarele) și "z" (care include sunetele , și , devenite, mai târziu, grecescul ζ). Astfel
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
atare: Diagrama de mai jos arată cele șapte foneme vocalice ale limbii române (și cele două vocale rare), clasificate după gradul de deschidere a cavității orale, gradul de anterioritate a locului de articulare și caracterul labial/nelabial (rotunjit/nerotunjit). Statutul semivocalelor în limba română este un subiect controversat, unii autori considerîndu-le alofone asilabice ale vocalelor corespunzătoare, în timp ce alții le acordă un loc distinct în rîndul fonemelor limbii. Numărul semivocalelor din limba română este patru; acestea corespund vocalelor : Semivocalele și pot apărea
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
anterioritate a locului de articulare și caracterul labial/nelabial (rotunjit/nerotunjit). Statutul semivocalelor în limba română este un subiect controversat, unii autori considerîndu-le alofone asilabice ale vocalelor corespunzătoare, în timp ce alții le acordă un loc distinct în rîndul fonemelor limbii. Numărul semivocalelor din limba română este patru; acestea corespund vocalelor : Semivocalele și pot apărea în limba română numai înainte de o vocală, în timp ce și pot apărea atît înainte cît și după, ca în exemplele date. Potrivit lui Emanuel Vasiliu este posibilă interpretarea semivocalelor ca
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
rotunjit/nerotunjit). Statutul semivocalelor în limba română este un subiect controversat, unii autori considerîndu-le alofone asilabice ale vocalelor corespunzătoare, în timp ce alții le acordă un loc distinct în rîndul fonemelor limbii. Numărul semivocalelor din limba română este patru; acestea corespund vocalelor : Semivocalele și pot apărea în limba română numai înainte de o vocală, în timp ce și pot apărea atît înainte cît și după, ca în exemplele date. Potrivit lui Emanuel Vasiliu este posibilă interpretarea semivocalelor ca simple alofone ale vocalelor corespunzătoare. Pentru aceasta trebuie introdus
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
Numărul semivocalelor din limba română este patru; acestea corespund vocalelor : Semivocalele și pot apărea în limba română numai înainte de o vocală, în timp ce și pot apărea atît înainte cît și după, ca în exemplele date. Potrivit lui Emanuel Vasiliu este posibilă interpretarea semivocalelor ca simple alofone ale vocalelor corespunzătoare. Pentru aceasta trebuie introdus un operator care forțează rostirea împreună a două vocale. De exemplu cuvintele "deal" și "real" pot fi transcrise fonologic , respectiv , unde semnul , numit "jonctură silabică", obligă pronunțarea în aceeași silabă
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
că trebuie să introducă de asemenea un mod de a deosebi perechi de cuvinte în care aceleași sunete vocalice formează diftongi ascendenți și descendenți, precum "știucă" și "știu", pentru a arăta care este vocala purtătoare de accent și care este semivocala. La sfîrșitul unor cuvinte românești precum "rupi", "moși", "dormi", "bani" vorbitorii nativi percep existența unui sunet separat, întrucîtva similar cu vocala , care urmează întotdeauna după o consoană. Același sunet apare uneori la interiorul unor cuvinte, ca în "oricine", "cîțiva", "cincisprezece
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]