461 matches
-
Cu studiată simetrie, poetul invocă, în poemul final, Fluture cu aripi de cuvinte, un complex imagistic, cu o superpoziție de metafore, care alcătuiesc o matrice de stări: o râmă ce înghite verdele edenic al pământului, precum șarpele biblic distrugător, devine semnificant pentru viermele de mătase pe care poetul îl vrea transformat în fluture cu aripi de cuvinte, ce devine la rândul său semnificant pentru zborul lui Icar, asociat deopotrivă artei (labirintul ce îngrădește natura bestială) și soarelui, luminii, în ipostaza sa
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
alcătuiesc o matrice de stări: o râmă ce înghite verdele edenic al pământului, precum șarpele biblic distrugător, devine semnificant pentru viermele de mătase pe care poetul îl vrea transformat în fluture cu aripi de cuvinte, ce devine la rândul său semnificant pentru zborul lui Icar, asociat deopotrivă artei (labirintul ce îngrădește natura bestială) și soarelui, luminii, în ipostaza sa potențial thanatică. Ucigașe cu adevărat sunt însă superficialitatea contemporanilor, lipsa nevoilor spirituale, cărțile necitite semănând unor morminte. Ionuț Caragea ne deschide ochii
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
taluzarea mereu ritmică a valurilor mării atât de albastre și infinite și amirosind a eternitate în care doar ei doi erau acolo, singuri ca Adam și Eva pe plaja aceea ca pe un tărâm edenic, simbol al unei parabole intens semnificante, Femeia și Bărbatul, Plusul și Minusul, dar nu legați prin iubire, ca în toate legendele, ci prin inversul ei” (p.124). Parabolele folosite, cheile, începutul și sfârșitul rotund, à la Marin Sorescu, printr-o metaforă parabolică, fraza foarte frumoasă, elevată
„PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368192_a_369521]
-
eu spun că este o vibrație a eului, o muzică a sufletului, este un system de semen. În cadrul semioticii, poezia ocupă un un loc aparte.Pentru semiotică, spune J. Kristeva, poezia nu există. Valorizările estetice poezia este considerată o practică semnificantă, asemenea discursului științific sau presei de scandal ( vezi: Mihai Gălățanu și epigonii săi), deosebindu-se- totuși- de acestea prin faptul că permite o mai clară sesizare a procesului produceriii de sens. Devalorizarea conceptului de Poezie se însoțește cu aducerea în plin
POEZIA SAU CEREMONIA TEXTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359404_a_360733]
-
știe numele”. La o idee „prinsă” de la Mircea Horia Simionescu, poetul adaugă propria semnificație referitoare la condiția tot mai umilă a creatorului în condițiile unei societăți tot mai îndepărtate de valorile spiritului. Revelații-le poetului Ion Iancu Vale sunt dezvăluiri semnificante ale tăcerilor, miracolelor, ale cântecului originar în care ființa se regăsește cu voluptatea primului om care descoperă latențele lucrurilor ascunse în cuvânt. Versul se amplifică asemenea unei ape mari care trebuie să cuprindă „strașnicul suflet” prizonier în „trecătorul” trup. „Uriașul
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
și îndreaptă pe acesta către o latură distinctivă a modelului semiotic ales, model de o complexitate vădită, unde pot fi descoperite o multitudine de semne încărcate de emanații spirituale noi. Spațialitatea virtuală devine, în acest caz, o spațialitate obiectivă, puternic semnificantă, formată dintr-un sistem de coordonate fixe, e-adevărat, uneori, mai greu, alteori, mai ușor deslușibile din punctul de vedere a conținutului formei construite, un teritoriu care cheamă către el semiotica - și aici îl citez pe Eco - nu ca pe
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
Să-și prindă din neființă mireasa.// Spre seară, mama se făcu atât de ușoară/ Că n-a mai fost pentru nimeni povară...” (Visul mamei). Căutătorul sensului colindă, așadar, în realitate, ori în gând, ori în vis, spații intens, dar difuz, semnificante, el este un “culegător de flori” (“drumul culegătorilor de flori”), un căutător de semne, un semiotician sui-generis, un smerit hermenut al abisului. În această încordare, în acest elan frânt, în aceste “amintiri uitate”, în această victorie asupra biruinței indiscutabile a
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
într-un univers depresiv, al suferinței și neîmplinirii care, iarăși, nu este totdeauna definitoriu. Numai perspectiva totală a volumului elucidează universul divers de trăiri și atitudini, amestecul de bucurie și tristețe, jubilația vieții și apăsarea irepresibilă a morții. Totuși centrul semnificant rămâne întotdeauna erotica, poezia de dragoste, subliniind diverse stări sufletești, asociate simbolic cu succesiunea anotimpurilor și cu multe elemente de pastel optimist alecsandrian. Desigur gama sentimentelor nu este nouă și nici versurile nu sunt exprimări complet inovatoare, dar poeta descoperă
INFLORIND CUVINTE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376078_a_377407]
-
INTRIGII (principale): se poate spune că acțiunile și scopurile ANTAGONISTULUI formează o contraintrigă. ¶Souvage 1965. conținut [content]. După Hjelmslev, unul din cele două planuri ale oricărui sistem semiotic: "ce"-ul care este semnificat, în contradicție cu "cum"-ul care este semnificant. Ca și planul EXPRESIEI, planul conținutului are o FORMĂ și o SUBSTANȚĂ. Cînd se folosește în legătură cu narațiunea, conținutul este echivalent cu povestea (în opoziție cu DISCURSUL). ¶Chatman 1978; Hjelmslev 1954, 1961 [1967]; Prince 1973. conținut inversat [inverted content]. Situația tematică
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mai restrînsă (Genette), termenul desemnează relația (sau relațiile) între un text și altele, care se regăsesc vizibil în primul. În accepția sa cea mai generală și radicală (Barthes, Kristeva), termenul desemnează relațiile dintre orice text (în sensul larg al materiei semnificante) și suma cunoașterii, rețeaua potențial infinită de coduri și practici semnificante care îi permit să aibă înțeles. ¶Barthes 1981b; Culler 1981; Genette 1982; Jenny 1982 [1999]; Kristeva 1969, 1984; Morgan 1985; Ricardou 1971 [1980]; Riffaterre 1978, 1980, 1983. Vezi și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și altele, care se regăsesc vizibil în primul. În accepția sa cea mai generală și radicală (Barthes, Kristeva), termenul desemnează relațiile dintre orice text (în sensul larg al materiei semnificante) și suma cunoașterii, rețeaua potențial infinită de coduri și practici semnificante care îi permit să aibă înțeles. ¶Barthes 1981b; Culler 1981; Genette 1982; Jenny 1982 [1999]; Kristeva 1969, 1984; Morgan 1985; Ricardou 1971 [1980]; Riffaterre 1978, 1980, 1983. Vezi și INTERTEXT. intradiegetic [intradiegetic]. DIEGETIC; aparținînd sau făcînd parte din DIEGEZA (diégèse
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
manifestă narațiunea. În narațiunea scrisă, de exemplu, acel mediu este limbajul scris; în narațiunea orală, el este limbajul oral. ¶Chatman 1978. Vezi și MANIFESTARE. mesaj [message]. Unul din constituenții fundamentali ai oricărui act de comunicare (verbală). Mesajul este textul (materialul semnificant, setul de semne care urmează a fi decodate) trimis de DESTINATOR spre DESTINATAR. ¶Jakobson 1960 [1964]. Vezi și COD, FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII, FUNCȚIE POETICĂ. metadiegetic [metadiegetic]. Ceea ce face parte din DIEGEZA (diégèse) care este inserată în alta și, mai
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
GNARUS), ea reprezintă și un mod anumit de cunoaștere. Nu oglindește pur și simplu ceea ce se întîmplă; explorează și plănuiește ceea ce se poate întîmpla. Nu povestește pur și simplu schimbări ale unor stări; le constituie și le interpretează ca părți semnificante ale unor întregi semnificanți (situații, practici, persoane, societăți). Narațiunea poate să arunce astfel lumină asupra destinului individual sau de grup, a unității sinelui, sau a naturii colectivității. Arătînd că situații și evenimente aparent eterogene pot forma o singură structură semnificantă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
semnificante ale unor întregi semnificanți (situații, practici, persoane, societăți). Narațiunea poate să arunce astfel lumină asupra destinului individual sau de grup, a unității sinelui, sau a naturii colectivității. Arătînd că situații și evenimente aparent eterogene pot forma o singură structură semnificantă (sau viceversa) și, mai exact, oferindu-și propria marcă de ordine și coerență unei realități (posibile), ea oferă exemple pentru transformarea sau redefinirea sa și efectuează o mediere între legea a ceea ce este și dorința pentru ceea ce poate fi. Într-
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
la un loc mai multe sememe, întrucît înseamnă "nobil", "posesor al unei decorații", "tînăr necăsătorit". ¶Greimas 1983b; Greimas, Courtés 1982; Pottier 1964; Rastier 1973. semn [sign]. 1. În terminologia saussuriană, o entitate social constituită, care leagă o imagine perceptibilă (sau SEMNIFICANT) de un concept (sau SEMNIFICAT), aceștia neexistînd în afara relației lor reciproce. Semnul cîine, de exemplu, leagă o serie de mărci vizibile de conceptul "cîine". 2. O entitate care reprezintă o altă entitate. ¶Saussure 1966 [1998]. semn metanarativ [metanarrative sign]. Într-
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și care îl face posibil). ¶Opoziția saussuriană între limbă (care constituie obiectul propriu-zis al lingvisticii) și vorbire e analoagă aceleia între COD și MESAJ, SCHEMĂ și uz sau competență și performanță. Ea a exercitat o influență profundă asupra studiului sistemelor semnificante și, mai precis, asupra NARATOLOGIEI: se poate spune că aceasta din urmă studiază limbajul narațiunii, sistemul de reguli și norme care explică producerea și înțelegerea narațiunilor individuale (echivalente vorbirii). ¶Greimas, Courtés 1966. vorbire cvasi-directă [quasi-direct speech]. DISCURS CVASI-DIRECT, în special
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mare sărbătoare a locuirii Împreună, a regăsirii ființei. Cu toate acestea, funcționarea sensului În acest perimetru privat, personal nu poate fi la adăpostul total al unor comandamente suprapuse, cum ar fi economicul, ideologicul, puterea. Investirea cu sens a unor materii semnificante specifice ambientului casnic ține de concretețea acestui spațiu discursiv și trebuie corelată cu realele „presiuni” ce vin permanent din afară. Una e să ai o casă din chirpici, alta e să deții o casă din piatră. Una e să ai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o beție de energie, ci capătă o conotație spirituală, de registru existențial superior, tărâm al bunătății și altruismului. Luminat interior, poetul se oprește și la o altă permanență decât cea natural-natală, cea a istoriei țării, cu aceeași capacitate integratoare și semnificantă. Din conștiința istoriei se desprind orizontul mai larg, perspectiva mai profundă a apartenenței la lumea lui Dumnezeu, călăuză și sens suprem. O anume spontaneitate ingenuă a lirismului, impresia de prospețime și frăgezime a percepțiilor și a expresiei, stilul frust sunt
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
transformînd psihologia socială într-o anexă a lingvisticii. Lumea semiologizată este una imobilă, subțire și palidă, în care plutesc, în atemporalul rupturii "sincronice", simulacrele limbii, spectrele semantice, toate retranscrise în prealabil în sistemul "binar". Orice poate astfel să devină sistem semnificant, și transformarea acestor practici socio-istorice în jocuri de limbaj a devenit ea însăși un joc. Pe lîngă modă, automobil, hrană etc., limba n-are de-a face decît cu ea însăși, fiindcă există un precodaj necesar al cîmpului obiectiv în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
semnificația globală a tabloului, subliniindu-i expresivitatea. Copiilor de vârstă școlară le este mai greu accesibilă descifrarea unor semnificații. Totuși, ei pot fi angajați să decodifice, să observe culorile naturale, de exemplu, culorile specifice anotimpurilor, fiind sprijiniți să înțeleagă culorile semnificante și culorile simbol. Semnul diferă de simbol. Ca semn, culoarea este un element tipic utilizat de conștiință pentru a indica un obiect ce dobândește o semnificație proprie. Simbolul rezidă din dorința arhaică a omului de a da forme vizibile invizibilului
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
nemijlocit un sens funcțional așa cum au cuvintele la nivelul unui lexic. Mitul propune un limbaj, dar acesta stă mai presus de orice expresie lingvistică. În acest fel, Platon a fost constrâns să introducă o unitate intermediară între semnificat și imaginea semnificantă pentru a asigura relații nearbitrare la nivelul comunicării iconice. El operează aici, pe un alt registru, în manieră gnostică, introducând intermediarii. Imaginea mitică este o realitate intermediară care se mișcă relativ liber între oameni și zei. Levi-Strauss vorbește despre o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
spiritului geometric, dar filosofia sa trăiește peste milenii, reușind să fie mereu contemporană cu toate generațiile, printr-un spirit de finețe care nu poate fi epuizat în interiorul non-contradicției aristotelice. Importanța pe care Platon o acordă mitului, ca purtător de imagini semnificante derivă din forța pedagogică și socială a reprezentării. Imaginea (eikôn-ul) înrâurește istoric și destinal ființa umană și tocmai această forță de înrâurire fascinează pe Platon și îl determină să propună un „control” asupra artei. Artistul, făuritor de imagini, mitofăurarul, nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prin raportare la anumite repere preluate din orizontul de verosimilități plasate de administratorii câmpului mediatic al imaginii. E adevărat că imago-mitologia și-a pierdut poate strălucirea și farmecul prin devitalizare în spațiul mediocrității. Dar dincolo de „coaja” superficială a acestui imago semnificant, ochiul interior mai poate și trebuie să recupereze Ideea. Idee care de cele mai multe ori, așa cum se teme Platon, nici nu se poate plămădi în sufletul nostru decât renunțând la canoanele înghețate ale conceptului. E ușor de înțeles pentru ce Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în lumea antică, un instrument la dispoziția puterii. El este un produs și totodată o matrice ideologică. Nevoia de a evalua uniform-centralizator realul impune oricărui sistem de guvernare condiția unui pact cultural tacit cu formatorii de opinie, negustorii de imagini semnificante. În acest sens susținem noi că la nivelul culturii se negociază condițiile instituirii și punerii în circulație a limbajului și a imaginii encratice (limbajul puterii). Codurile culturale asumate prin repetiție socială permit administratorilor puterii să profite în mod interesat de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor verbale. Trata cu mare atenție tot ce avea legătură cu coincidențele între ceea ce modernitatea numește semnificanți și semnificați. Posteritatea păstrează unul dintre obiectele reflecției sale, și este vorba de... plăcere. Pe care el o împarte în sensuri multiple, cărora le face apoi să corespundă termeni cu adevărat potriviți: bucuria, deliciul sau starea de bine - pe care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]