773 matches
-
Dar pentru cei care vorbesc ebraica, «Shoah» este la fel de inadecvat. Termenul apare în Biblie de mai multe ori. El semnifică «distrugere», «catastrofă», «nimicire», poate fi vorba de un cutremur, de un potop, de un uragan (...) Pentru mine, «Shoah» era un semnificant fără semnificat, o proferare scurtă, opacă, un cuvânt de nepătruns, incasabil.” Numai că acest cuvânt perceput de cel care l-a pus în circulație ca un fel de interjecție intraductibilă a devenit, în numeroase limbi, „chiar numele evenimentului în singularitatea
Anti-filmul despre indicibil by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5925_a_7250]
-
critic interesat în primul rând de avatarurile formelor, formulelor și convențiilor poetice, descrise cu obiectivitate, cu „răceală", cum s-a mai spus, în spiritul impersonalității. E limpede că Mircea Scarlat întrevede în istoria conceptului de poezie o anume evoluție, de la semnificant, la semnificat și la semn, de la versificație la lirism, de la începuturile poetice în slavonă, latină sau greacă până la cele dintâi forme ale lirismului în limba română. Curentele și orientările literare (clasicismul, eminescianismul, macedonskianismul, simbolismul) nu sunt considerate ca ipostaze dihotomice
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
treacă-meargă, n-am fost întâiul semiotician al țării, că a fost Marin Mincu (deși, cum nu mă crede Holi că-l articulam cu 6-2, 6-3, nici mie nu-mi vine să cred că n-am fost eu primul importator de semnificanți, dar să zicem noi așa), acum s-a dus și paternitatea conceptului de ghiveci. Iacătă-l la Motaigne: „Tot acest ghiveci...” Asta e! Dar, barem, faptul răzvrătește în mine ceva („În trântorul bicisnic s-a deșteptat boierul”). Ia, îmi zic
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4901_a_6226]
-
nominalizat fiind acum, iată, Matei Călinescu), ba chiar am putea spune pe o generație de critici. Argumentele, încă de la început, după cum se vede, nu sînt de ordin științific, „impresionismul” nefiind incriminat neapărat ca metodă de analiză, ci mai degrabă ca semnificant pentru un alt fel de a face critică, aici intrînd și opțiunea pentru alt tip de literatură. Oricum, „impresionismul”, invocat aici de Dumitru Igna în cadrul conferinței scriitorilor din 1962, va avea o lungă carieră pe post de ștampilă denigratoare. (Luminița
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5223_a_6548]
-
al XVIII-lea, pragul dintre realitate și ficțiune, introducân-du-l pe Zuckerman, acest ascultător-povestitor care este și primul receptor al romanului și care există doar în realitatea ficționalizată a romanului. Cu alte cuvinte, urma derridiană se manifestă în limbaj prin jocul semnificanților care creează diferența, dar în același timp, amână, întârzie în continuu contactul cu acel iluzoriu semnificat. Rezultatul e un lanț fără sfârșit al semnificanților care duce continuu spre alt semnificat și alt semnificat și alt semnificat la infinit. Iluzorie, este
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
în realitatea ficționalizată a romanului. Cu alte cuvinte, urma derridiană se manifestă în limbaj prin jocul semnificanților care creează diferența, dar în același timp, amână, întârzie în continuu contactul cu acel iluzoriu semnificat. Rezultatul e un lanț fără sfârșit al semnificanților care duce continuu spre alt semnificat și alt semnificat și alt semnificat la infinit. Iluzorie, este, cu alte cuvinte pretenția de a putea înțelege pe deplin atât viața și alegerile decanului Silk, cât și ale altor personaje. De exemplu, Lester
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
cât de abstractizare, în sensul unui abile ars combinatoria, în care ultrajul adus codului limbii normale de comunicare tinde către identificarea absolută între eul poetic și limbaj, și subsecventa eliminare din țesutul acestuia a oricărui referent. Altfel spus, se invocă semnificantul pur. Exemplare în acest sens sunt poeziile din volumul La beltà (Frumusețea). Abolind funcția comunicativă a limbii, și oferind poeziei acel statut de autonomie pe care formaliștii și structuraliștii îl evidențiaseră deja, chiar dacă prin mijloace diferite, „I Novissimi” (E. Sanguineti
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
Vlad, gândesc poezia cu teribil angajament existențial. Până una alta, nereușind să exprime „acel sunet fantastic de tăios ce se naște/ când numele se izbește deasupra lucrului pe care îl denumește” (un fel de teroare a identității dintre semnificat și semnificant), poetul se dedă cu folos tuturor sciziunilor ce-i ies în cale, uitându-i pe Saussure și pe ceilalți semiologi, oferindu-și comedii de anvergură, furios pe toate abstracțiunile cărora, uneori, le atârnă câte un substantiv cât toate zilele, așa
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
tragice. Drept singur decor a fost expus în fundalul scenei un tablou de Anselm Kiefer, Das Rheingold, 1982-2013, în care Rinul se întrezărește printre copaci, fiicele Rinului din Inelul Nibelungului sunt reprezentate misterios, sau poate prin reducere la funcția de semnificant, doar prin numele lor (Woglinde, Wellgunde și Flosshilde), iar aurul Rinului, un poliedru, plutește în aer, eteric și totodată amenințător. Tabloul lui Kiefer (care a ilustrat și în trecut momente ale istoriei germane prin motive wagneriene) redă ambivalența mitului Rinului
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
dar nu spun totul. Cercetătorul trebuie să recurgă și la alte surse, ca să- și poată definitiva opinia (corespondență, acte oficiale, fotografii, însemnări ocazionale etc.); II. Orice imagine a autorului oferă o deschidere de informație și de sens, atât spre semnificantul biografic, cât și spre interpretarea operei. Obiectivul final este profilul personalității creatoare, unde detaliile sunt adesea hotărâtoare; III. Valoarea unei reprezentări de imagine este cu atât mai distinctă, cu cât generează o mai mare vivacitate ficțională. De altfel, se poate
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
lunatecul sublim, băiatul din povestirea Zaunholzgasse (Strada Joagărului), cățărat pe-un gard înalt de unde cade, spunîndu-le celorlalți că a privit în cer și toți își bat joc de el. Ca în mai toate textele acestui prozator, semnificatul iese din corsetul semnificantului. În Bila albastră istoricul se dăruiește cu voluptate cercetării trecutului, urmărind pas cu pas destinul (coridorul imaginar) - cum inspirat îl numește Wittstock însuși al familiei Hochmeister care a dat animatori culturali, tipografi și comercianți de vază, lăsîndu-ne să descifrăm pe
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
care se practică în piață sau la băcănie între vânzător și client. Firește, un asemenea dialog devine complet absurd în momentul în care obiectul de negociat este desenul de pe un halat de baie. Moștenirea Familiei Bildungsroman este un roman al semnificantului în detrimentul semnificatului. Importantă este sonoritatea cuvintelor, modul în care se leagă ele în construcția frazei, muzicalitatea intrinsecă a combinațiilor de cuvinte, asocierile paradoxale de imagini, sentimente și semnificații pe care declanșează în mintea noastră și apoi, doar, conținutul lor propriu-zis
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
140, VIII, 44 etc.), în orizontul anului 432 î. H., cunoaște „sonorizarea“ în b-; grupul consonantic -sg-, „pierzând“ constrictiva / fricativa dentală surdă (s), se reduce la oclusiva postpalatală sonoră, -g-, etnonimul înfățișându-se către orizontul anului 551 d. H., în semnificantul Belag, permițând la rostire, în perechea consonantică postpalatală, c / k - g, „surdizarea“ sonorei, Belac, și - la formarea pluralului - palatalizarea: Belagi > Belaghi > Belachi. Prin istoricul dacoromâno-moesiano-got, Iordanes (aprox. 531 - 592), prin celebra sa lucrare din anul 551, Getica (69), se certifică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să descifreze ceea ce, devenind familiar, e ocultat: Iosif, un străin, descifrează semnele care egiptenilor le sînt invizibile. Toată această primă etapă a poveștii lui Sloterdijk se leagă de două momente esențiale ale gîndirii lui Derrida: „inventarea” diferanței, acel decalaj dintre semnificantul și semnificatul aflați mereu în mers și noua practică a interpretării pe care o inaugurează, socotită de Sloterdijk un al „treilea val” al interpretării viselor, după cel psihanalitic și după cel „hermeneutic mesianic” (unde îi plasează pe Ernest Bloch și
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
ceva, nu este decât uitarea (și amintirea) acestei „patrii natale” pe care o reprezintă limba. Cititorul este obligat în „Convorbiri imaginare...” să nu uite că semnificatele scriiturii/ filosofiei borgesiene nu trimit nicidecum la un referent real, ci doar la un semnificant pur verbal. Patria de origine a limbii, aceea în care Povestitorul, Filosoful, Poetul, Criticul (un creator de puncte de vedere noi în raport cu Textul) și Cititorul acestora sunt invitați să se reîntoarcă permanent, pentru a înțelege cartea - palimpsest „Convorbiri ...”, mai ales
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
cu lumea cu obiectele cum spunea Titi că ficțiunea se confundă cu realitatea și parcă mai spunea ceva știu că mi-am notat să nu uit și să pot și eu să-i epatez pe alții a da semnificatul suge semnificantul acesta din urmă devenind el Însuși semnificat Algazi cel puțin a făcut o afirmație mai omenească mi-a plăcut chiar foarte mult Încerca să ne convingă că artistul este Îndrăgostit de lume și se contopește cu lumea prin scris Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
originalei „ontologii “a limbii/Logosului. Ca și la Marin Sorescu, în creația lui Nichita Stănescu s-au reliefat „mai devreme “trăsăturile „noii estetici “antiproletcultiste; mai exact, s-a realizat saltul în neliniarul „lirosofic “ Al gândirii metaforice, s-a afișat victoria semnificantului în „lupta “cu semnificatul, „s-a cartografiat “cea mai mare suprafață lirică raportată la cele cunoscute până în veacul său, s-a re (a) clamat o nouă demiurgologie, într-o topică sacralizând profanul, s-a instituit noul autohtonism etc. V. Treapta
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
paradoxurilor“, oximoronizarea / paradoxizarea lumilor macrocosmice / microcosmice (într-o direcție estetică în care se relevă originalele, inconfundabilele teritorii poetice ale lui Marcel Turcu, Eugen Evu ș. a. - cf. [pentru estetica paradoxismului] PTDelrc**, pp. 298 - 301 / PTGrp***, pp. 229 - 452); „marea revoltă“ a semnificanților împotriva semnificaților, cu „bucuria-i cuantică întreagă“, cu bogăție lexicală etc.; dar nu „bogăție lexicală“ extrasă fără noimă, „pe masa de abanos / brad“, din droaie de dicționare de neologisme și din cele peste 160 de stiluri funcționale ale limbii: al
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
poate face fericit dar și nefericit. Jocul ambiguu al acestora este ca un joc al ielelor, după cum mărturisește marele romancier român, Camil Petrescu, în eseurile sale filosofice despre idee ca produs materializat al cuvântului. Semnul este un simbol al semnificației semnificantului trăit de cel care caută să exprime un adevăr existențial. NLP-ul (programarea neurolingvistică) este un progres însemnat în psihoterapie și consiliere, un studiu al structurii trăirilor subiective. Un film, cu un subiect relaxant, despre viața liniștită a unei familii
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
nu în ultimul rând, cele despre receptare (VI). Eseul final, despre beatitudine și spirit (X), coronat opus, fără îndoială. Primul dialog, cel despre avatar, deschide către toate celelalte. Prin plurivalența lui, avatarul, cu etimologia lui în religiile hinduse, trimite, prin semnificantul și semnificațiile, care l-au consacrat ca simbol, spre reîncarnări succesive, spre surprinzătoare modalități de penitență, sau chiar spre începuturile epifaniei, spre proto-epifania orientală. Mirela-Ioana Borchin identifică, așadar, în poezia lui Eugen Dorcescu, reflexe ale opțiunilor sale pentru cultura orientală
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
atenție deosebită cuvintelor, surprinzând diferitele nivele ale acestora, straturi mai vechi și mai noi, rădăcina, aplicând metode diferite: metoda semantică, metoda lingvistică, metoda semiotică, metoda istorică-comparată. O atenție deosebită o acordă analizei semantice a textelor, modelului comun al semnului și semnificantului său, caracterului procesual, care dă naștere conținutului și formei. Autorul a studiat fenomenul și stadiile evenimențiale, sincrone și diacronice și, în același timp, a relevat faptul că viața materială, culturală și spirituală trebuie înțeleasă în lumina adevărului. Desigur că au
DOUĂ STUDII DE MARIANA STRUNGĂ ŞI PROF.DOINA DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364092_a_365421]
-
circumstanțele concrete ale cutărui sau cutărui poem: dragostea, satul natal, peisajul în toamnă, trecerea timpului etc. etc. Toate acestea rămân simple aparențe, au rolul de a declanșa confesiunea, de a activa obsesia, sunt mici forme de relief, accidente, repere, mărunți semnificanți, într-un univers panliric: “undeva pe deal la Orăștie/ viața curge ca o poezie” (Târziu în cuvinte, 100). Ioan Vasiu scrie, așadar, despre o realitate secundă, ca și când ea ar fi realul prim, absolut, axial, ca și când mediul natural, existența istorică, viața
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
a desluși prin cuvânt ideea și voia vorbitorului, care gândește în limba sa natală. Limbile pământului au un singur numitor comun, limbajul prin vorbire, cuvântul ca manifestare conștientă a activității de fiecare zi a omului pentru că limbajul selectează simultan un semnificant, dintr-o masă informă de sunete, și un concept, dintr-o masă informă de percepte. A cercetat și a demonstrat că limbajul are o dimensiune sincronică, ca raporturi între semne la un moment dat, și o dimensiune diacronică, ca evoluție
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
exclus orice fel de dulceag „calo-”). Visătorul care a scris duce, din volum în volum, aceleași semne exemplare. E greu, însă, de navigat prin nemărginirile profunzimilor cuvântului lui Vasile Latiș și, poate, nu va atinge nimeni limanul de echivalență dintre semnificant și semnificat. „Același aceluiași gând și multe-ar putea tâlcui / înțelepții. Într-adevăr: ei ajung până la cuvântul / din urmă dar nu-i al lor și nici nu trebui să fie”. Doar înfiorări de gând. „[...] O, morții cum acolo // se roagă
POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIŞ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367051_a_368380]
-
îngreunându-se / ca să poată cădea înapoi, spre pământ. Odată născută în zonele stelar-cosmice, Poezia se hrănește acolo, cam cât „o viață“, «cu muzica sferelor», abia după aceea, prin radarele/ receptoarele divin-cosmice ale poeților, se lasă „captată“, rostindu-se în semnificat- semnificanți lirici: Cu pavilioanele-albastre încordate, / numai viitorul o așteaptă / să-i intre-n auz, / și ea stă acolo, o viață, hrănindu-se / cu muzica sferelor. Apoi / se-ntoarce deasupra noastră, / spunându-se pe sine, în cuvinte. O sublimă ascensiune - „în trepte
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]