581 matches
-
uni- sau bilaterală de de intenționalitate. Mai exact: nu există mesaj fără urmă de intenție. Mesajul este generat de o intenție uni- sau bilaterală. El poartă irepresibil o inscripție intențională: fie destinator-“ială”, fie destinatar-“ială”, fie bilaterală. Intenția de semnificare reprezintă semnul său distinctiv, marca de individualizare. Pe de altă parte, ca element constitutiv al unei conștiințe ce trăiește numai ca o conștiință a ceva, ca o conștiință înspre ceva, intenția preia inerțial de la aceasta directivitatea teleologică, orientarea, tendința spre
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
ca diferență și al diferenței ca identitate. Pe perimetrul ei, mesajul apare ca punct de echilibru-tensiune între unicitate și pluralitate. Semnificanța pe care o înmagazinăm în mesaj și comunicare are ca reper central tensiunea între act și fapt: actul de semnificare și faptul de comprehensiune. Modul în care se va ajunge la faptul comprehensiunii este comandat de actul prin care se dă sau se lasă a se înțelege. Elementele modului reprezintă evenimente ale raționalității discursiv-procesuale. Pe cursul și parcursul lor are
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
uni- sau bilaterală de de intenționalitate. Mai exact: nu există mesaj fără urmă de intenție. Mesajul este generat de o intenție uni- sau bilaterală. El poartă irepresibil o inscripție intențională: fie destinator-“ială”, fie destinatar-“ială”, fie bilaterală. Intenția de semnificare reprezintă semnul său distinctiv, marca de individualizare. Pe de altă parte, ca element constitutiv al unei conștiințe ce trăiește numai ca o conștiință a ceva, ca o conștiință înspre ceva, intenția preia inerțial de la aceasta directivitatea teleologică, orientarea, tendința spre
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
Dr. Constantin Cucoș de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Din punct de vedere componistic și structural, volumul de față (primul) cuprinde mai multe secvențe ce merg de la o integrare a problematicii în orizontul valorilor umane și al veșniciei, al semnificării ei din perspective polivalente și multi sau interdisciplinare, precum cele teologice, psihologice, sociologice, pedagogice, biologice, medicale până la o integrare de înaltă ținută, sub o marcă spiritual - duhovnicească, în care se vor regăsi probleme deosebit de serioase și de stringente. Astfel, nu
PR. PROF. DR. IOAN C. TEŞU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341414_a_342743]
-
reformarea acestuia din urmă, în concordanță cu zarea valorică creștină ... Mai precizăm faptul că ambele cărți se bucură de binecuvântarea și girul duhovnicesc al Înaltpreasfințitului Părinte Teofan - Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și este demn de apreciat efortul de lecturare și semnificare a unui „bagaj” teoretic relevant, ce vine dinspre teritorii aparent distante, dar care primește un nou „tâlc” și o nouă „interpretare”, o inedită înfățișare prin „legarea” acestuia sub însemne noi - cele explicit spirituale și duhovnicești, creștin ortodoxe. Această „absorbație” dovedește
PR. PROF. DR. IOAN C. TEŞU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341414_a_342743]
-
este exprimată, cât și operațiile logice, precum ampla și amănunțita clasificare a ambiguităților din capitolele IX și X, dar mai ales definiția: „Dialectica este știința de a purta bine dezbaterile”, „Cuvintele sunt semne ale lucrurilor atunci când își primesc puterea de semnificare de la ele”, „Vis verbi sau ‘puterea de semnificare a cuvântului’ este ceva prin care ne dăm seama de valoarea cuvântului (...) și care impresionează pe ascultător fie prin el însuși, fie prin ceea ce semnifică, fie prin amândouă deopotrivă”, „Omul este un
DIN DIALECTICA SAU ÎNCEPUTUL DISCURSULUI SEMIOTIC AL LUI AUGUSTIN DE HIPONA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344424_a_345753]
-
și amănunțita clasificare a ambiguităților din capitolele IX și X, dar mai ales definiția: „Dialectica este știința de a purta bine dezbaterile”, „Cuvintele sunt semne ale lucrurilor atunci când își primesc puterea de semnificare de la ele”, „Vis verbi sau ‘puterea de semnificare a cuvântului’ este ceva prin care ne dăm seama de valoarea cuvântului (...) și care impresionează pe ascultător fie prin el însuși, fie prin ceea ce semnifică, fie prin amândouă deopotrivă”, „Omul este un animal rațional muritor”, „Echivocurile sunt noțiuni care nu
DIN DIALECTICA SAU ÎNCEPUTUL DISCURSULUI SEMIOTIC AL LUI AUGUSTIN DE HIPONA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344424_a_345753]
-
nicio metaforă izolată, unde autorul a încercat să închidă înlăuntru-i principii felurite, particularități zonale, descrieri fenomenologice demne de menționat ș.a.m.d. Ea depășește în mod vizibil aceste laturi completamente restrictive, poziționându-se fără echivoc în registrul larg al semnificării conținutului, pe care unitatea sau, mai bine zis, în cazul de față, complexul de unități culturale distincte aici analizate îl predetermină. Pentru Estrada, pampa și lumea ei înseamnă o mulțime imensă de semne definitorii, pe care încearcă să le supună
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
bune intenții interpretative conținutul încorporat al tuturor semnelor apărute în cadrul acestui rit de comunicare. Cred că a venit timpul să se renunțe la ideea de definire a semioticii generale drept „teorie a minciunii”, dar și la faptul că, „De câte ori există semnificare, apare posibilitatea de a o folosi pentru a minți.”, așa cum vede însuși Eco lucrurile, idei pe care i le respectăm, de altfel, fără dar și poate, și să se recurgă la o nouă viziune coerentă despre semiologie, ca teorie a
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
absolul necesar relația cu Dumnezeu, așa cum este descris în cele două Testamente. Din punct de vedere logic se poate spune că în definirea acestor termeni avem același gen proxim, dar separarea se face prin diferența specifică. Din acest orizont de semnificare, diverse elemente de sacru sunt - în raport cu sfera termenului sfânt - catalogate ca ținând de păgân, idolatru. Cu alte cuvinte, sfera termenului „sacru” este mai mare decât a termenului „sfânt”, așa cum sfera cuvântului spiritualitate este mai mare decât a cuvântului religie. Vorbind
SACRU ŞI SFÂNT, O DIFERENŢĂ IGNORATĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376589_a_377918]
-
câtă lună plină Tăcerea-n somn îndură”, „Tăcerea e un drum fără de cale”, „Perfecțiunea poemului tăcut.” „Tăceri amânate” sunt cuvinte-cheie pe care le identificăm în fiecare dintre cele 12 poeme ale capitolului al optulea. Observăm frecvența și funcția lor de semnificare în structura textului poetic: „Amână-mă-n Tăcere, tinerețea respiră”, „Să amânăm să bem tăcut Tăcerea”, „Sângele își amână Tăcerea mereu”, „Ochii promit Tăcerea să amâne” (ochii-simboluri ale conștiinței umane reflexive). „Tăceri în doi” refac simbolica unitate primordială: „Într-un
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
așadar învățămîntul democratic atât dincolo de Carpați cât și dincoace, iar daca " Romînul" dorește numaidecât o epocă de regenerare în care am intrat și de la care "mari sânt progresele făcute", atunci nu citeze anul 1848, care n-are pentru școală nici o semnificare, ci Regulamentul Organic, pentru întemeiarea învățămîntului, și epoca lui Cuza Vodă, pentru înmulțirea școalelor, o înmulțire fără tranziție, făcută, din nenorocire, în detrimentul calității lor. Ca principiu general cată să admitem că învățămîntul, pre cât a câștigat în estensiune, pe atât
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a îngriji să se execute lucrările necesare pentru înlăturarea piedecelor ce se opun navigației prin Porțile de Fier, e de ajuns să observăm, spre a reduce argumentul acesta la valoarea sa justă, că delegațiunea de care e vorba are o semnificare curat tecnică. Articolul VI al Tratatului de la Londra, din anul 1871, dispunea "că puterile cari posed țărmii Dunării unde cataractele și Porțile de Fier prezintă piedeci navigațiunii", să caute să ajungă la o "înțelegere, cu scopul de a înlătura acele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al Statelor Unite, a primit prezent un baston de ex. Ce ocazie de-a vorbi frumos pentru d. prezident? Ce nobile și demne cuvinte la adresa prezentatorului? Acest baston d-v mi-l oferiți ca un simbol semnificativ. Eu îl primesc cu semnificarea care i-o dați. Capătul bastonului e de aur și poate reprezenta în mod perfect baza adevărată și solidă a monetei noastre naționale, pe când puterea, solidaritatea și frumusețea lemnului care suportă acest capăt reprezintă puterea și armonia instituțiilor noastre. Cette
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
printr-o singură intervenție, a TRĂSĂTURILOR unui personaj. ¶Souvage 1965. Vezi și CARACTERIZARE. careu semiotic [semiotic square]. Reprezentarea vizuală a articulării logice a oricărei categorii semantice sau, cu alte cuvinte, reprezentarea vizuală a MODELULUI CONSTITUTIV care descrie structura elementară a semnificării. În modelul greimasian, dată fiind o unitate de sens s1 (de ex., bogat), ea are semnificație în funcție de relațiile cu contradictoriul său 1 (non-bogat), contrariul său s2 (sărac) și contradictoriul lui s2 (2, non-sărac): ¶După Greimas, cursul (semantic) al unei narațiuni
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
modelului implică numai patru actanți: Subiect, Obiect, Remitent și Destinatar (Adjuvantul și Opozantul funcționînd ca AUXILIANȚI). ¶Adam 1984; Courtés 1976; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b. model constitutiv [constitutive model / constitutional model]. Modelul greimasian care descrie structura elementară a semnificării, modelul care explică articulațiile de bază ale înțelesului într-un microunivers semantic. Este reprezentat vizual de CAREUL SEMIOTIC. ¶Greimas 1970 [1975], 1983b; Greimas, Courtés 1982. modificare [alteration]. O schimbare izolată în FOCALIZARE; o încălcare vremelnică a codului de focalizare ce
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
la probe corelative, „În oglindă”, să fie comparate sau completate unele cu altele, să fie ratificate În concordanță cu anumite valori. Ceea ce lipsește investigației strict disciplinare este raportarea la un context mai larg, deschiderea abordărilor și explicațiilor unele față de altele, semnificarea rezultatelor lor din perspectiva unor etaje mai Înalte ale căror ținte epistemologice ne lipsesc de multe ori. Astfel de inițiative pot veni din direcții diferite, uneori „neconvenționale”. Nu numai unele ipostaze ale științei „dure” se pot constitui În astfel de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de știut că o bună cunoaștere a partenerului, a Înclinațiilor sale valorice, a așteptărilor și a orizontului său cultural (cu limite și virtuți) va putea asigura o bună calibrare a valorilor noastre În consens cu acest bagaj de Înțelegere și semnificare. Nu riscăm să spunem că unele registre spirituale de factură ortodoxă trebuie „rescrise”, compatibilizate intenționat În acord cu acest nivel de așteptare - atunci când intenționăm să le prezentăm În „exterior” -, altfel am putea „striga În pustie”, fără ca nimeni să ne Înțeleagă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
specializat de formare și transmitere a zestrei culturale și mediul social proxim, comunitatea ca atare. În cazul religiei, intră În scenă Biserica (prin cler), care se ocupă de gestionarea specializată a sacrului și școala, care permite o reflecție și o semnificare culturală a fenomenului religios și comunitatea de credincioși care activează În diferite forme credința religioasă ca atare. Raportul dintre cele trei instanțe este mobil, dinamic, În sensul că este posibil câteodată ca Biserica să preia sarcinile educației religioase școlare (vezi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
este mobil, dinamic, În sensul că este posibil câteodată ca Biserica să preia sarcinile educației religioase școlare (vezi situația din trecut, când școala repudia și excludea raportarea la valorile sacre), școala să intervină cu un plus de reflecție și de semnificare sau integrare culturală a sacrului (cum pare să se Întâmple acum), iar comunitatea să potențeze (să prescrie) un anumit tip de conlucrare dintre școală și biserică. Oricum, ar fi de dorit ca Între cei trei factori să existe o coerență
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Biserica, privită ca totalitate a credincioșilor, ca „trup al lui Hristos”, ca formă de congregare a credinței, nu trebuie vizată ca o instanță pasivă, de primire a credinței, de simplă masă de „consum”, ci și o ocazie de reconfigurare, trăire, semnificare, reactivare, difuziune și Împărtășire. Abia la nivelul acesta, „de jos”, prin comuniune efectivă, religia se manifestă plenar, fundamental. Totodată, Biserica se va implica În comunitate nu doar În plan spiritual, ci și sub alte forme, fără a suplini pârghiile specializate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
numai), religia primește o nouă configurare reflexivă și integrare valorică prin raportarea la cadrul general de cunoștințe, atitudini și conduite transmise de școală. Prin intermediul religiei ca disciplină de studiu, școala se centrează spre valori fundamentale deosebit de necesare pentru aureolarea și semnificarea responsabilă a altor valori (științifice, pragmatice, etice etc.). Valorile religioase sunt valori „de pornire”, reprezintă „infrastructura” ce poate condiționa adiționarea sau stocarea unor noi cunoștințe, deprinderi și atitudini. Acestea reprezintă stabilul, permanentul, absolutul din panoplia de valori. Din perspectiva valorilor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
violența verbală, violența fizică, violența socială, violența economică, violența sexuală), a frecvenței și duratei faptelor și scenelor de violență din emisiuni (pe canale, genuri de programe, intervale orare, intervale diurne, săptămânale) având ca valență exploratorie descifrarea, pe baza contextelor de semnificare și situațiilor de comunicare, a mesajelor - semnificații produse ca „acte de comunicare” în acțiune. Printr-o astfel de metodă este pusă în evidență periculozitatea „falselor mesaje” pe care le transmit masiv informațiile ca telejurnalele, programele ficționale (seriale, foiletoane, telefilme, filme
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cinema), emisiunile de divertisment, mai ales „jocurile”, multe emisiuni sportive, reality-show-urile și altele. De regulă, astfel de „false mesaje” construite și transmise în diferite forme discursive ale programelor de televiziune sunt periculoase prin incapacitatea copiilor de a le da o semnificare și înțelesuri care să releve pericolul lor potențial pentru conduită. În cercetarea noastră au fost luate în considerare (ca abordare semio-discursivă) mecanismele discursiv-reprezentaționale care amplifică potențialul de impact negativ al conținuturilor violenței televizuale. Absența consecințelor negative, după grade de nocivitate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
deturnează modelele narative identificate de R. Barthes și V. Propp în alte categorii de povestiri, modele care și ele pun accentul pe acțiune și mai puțin pe personaj: astfel, acțiunea violentă se află în centrul structurii culturale și ideologice de semnificare, iar „violența este reprezentată ca o lege naturală (mai curând decât ca o lege culturală). Ceea ce are darul de a inocenta violența” (p. 49), „legea celui mai puternic fiind în acord cu o lege a naturii”. „Unei morale a acțiunii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]