625 matches
-
Oricărui Lucru acționează astfel ca orice lucru să se conecteze la orice alt lucru, datorită unei pînze de păianjen labirintice de referințe reciproce. Astfel, se pare că semioza hermetică identifică în orice text, ca în Marele Text al Lumii, Plenitudinea Semnificatului, nu absența sa. Și totuși, această lume invadată de semnături și guvernată de principiul semnificației universale, dădea naștere unor efecte de alunecare neîncetată și de respingere a oricărui semnificat posibil"1. Diagnosticul lui Umberto Eco este seducător, dar se sprijină
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
identifică în orice text, ca în Marele Text al Lumii, Plenitudinea Semnificatului, nu absența sa. Și totuși, această lume invadată de semnături și guvernată de principiul semnificației universale, dădea naștere unor efecte de alunecare neîncetată și de respingere a oricărui semnificat posibil"1. Diagnosticul lui Umberto Eco este seducător, dar se sprijină pe o eroare totodată logică și epistemologică. Există cu siguranță o confuzie care se traduce printr-un inacceptabil amestec de niveluri de înțelegere. Nivelul de înțelegere la care se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de circulație/Micii polițiști în acțiune etc. ( În funcție de gradul de complexitate mentală/acțională (structurile, operațiile, acțiunile antrenate) se realizează o distincție importantă la nivel preșcolar între: * jocuri simbolice (după 2 ani) caracterizate, la această vârstă, printr-o relație subiectivă semnificant semnificat (un copil ia o cutie drept telefon, altul o piesă de lego etc. sau unul și același copil ,,simbolizează" diferit anumite elemente în contexte diferite); * jocuri cu reguli implicând relații sociale/interindividuale regula presupune acceptare, generalizare, constanță/stabilitate, constrângere și
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Inițial, determinismul prin finalitate are o valabilitate limitată, iar valorizarea sa într-un sens universal urmează extinderii sale la un spațiu care nu-i aparține de la început și pe care nu îl va stăpâni decât păstrând diferența acestuia față de ordinea semnificată inițial. Operația de extindere reprezintă aspectul formal concentrat al determinismului prin finalitate. Prin urmare, ea închide în sine și negația valabilității nelimitate a determinismului prin cauzalitate și afirmația universalității ordinii finale, adică operațiile logic-formale, desfășurate istoric, ale determinismului prin finalitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Roman, textualism, optzecism), cenzură, biografie, istoria receptării etc. Toate acestea gravitează în jurul comentariului critic propriu-zis, focalizat asupra semnificantului - teme, motive, personaje, scene, figurile „bestiarului auctorial”, miturile esențiale (mitul cristic și mitul mioritic), simbolismul (arhetipal, dar și literar, livresc) - și asupra semnificatului - structura complexă a textului, modul „muzical” de articulare, reluarea și dezvoltarea temelor și motivelor, în cadrul aceluiași roman și la nivelul întregii opere, „autospecularitatea”. „Variațiunile” pe tema Țepeneag interesează deopotrivă critica și istoria literară, ele descoperă nu numai un scriitor fascinant
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
de demascare a prejudecăților, presupozițiilor și contradicțiilor tradiției metafizice occidentale. Din punctul său de vedere, opozițiile ierarhice ce se vehiculează în mod obișnuit în operele filosofilor sînt simptomatice în vederea detectării modalității de privilegiere a unui termen din opoziție în defavoarea celuilalt (semnificatul în defavoarea semnificantului, vocea în defavoarea scrierii, inteligibilul în defavoarea sensibilului etc.). Pentru R. Debray, de asemenea, dualismul este insuficient și reductiv dacă este aplicat proiectului mediologic, tocmai pentru că acesta din urmă încearcă să reconcilieze așa-zisele contradicții, în special aceea dintre cultură
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
credința este în mod imediat comunitară. Adunarea euharistică nu este adăugată, este credința însăși in statu nascendi. Așa cum Dumnezeu cel invizibil s-a manifestat prin intermediul Fiului său vizibil, corpul mistic al Bisericii îl face pe Hristos să fie printre oameni. Semnificatul locuiește și se construiește în semn. "Semnul lui Hristos ridicat în mijlocul națiunilor", intermediar al unui intermediar, mireasă a Mirelui (noua Evă ieșită din trupul răstignit al lui Iisus), Biserica este "doi în unul", ca și Hristos: în același timp temporală
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fragile și provizorii”, emise de semanticienii funcționaliști, care cercetează fie în direcția câmpurilor semantice, fie în direcția analizei componențiale, numite și „analiza pe trăsături de sens”25. Cercetările în direcția câmpurilor semantice emit ipoteze asupra unui mod de organizare a semnificaților lingvistici și au în vedere cuvântul că un tot unitar, pe când cele în direcția analizei componențiale consideră că relațiile dintre cuvintele unei anumite limbi trebuie stabilite pornind de la unități mai mici decât cuvântul. Componentele cuvântului au nume diferite de la un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe când cele în direcția analizei componențiale consideră că relațiile dintre cuvintele unei anumite limbi trebuie stabilite pornind de la unități mai mici decât cuvântul. Componentele cuvântului au nume diferite de la un cercetător la altul: sem, semem, trăsături distinctive, trăsături pertinente ale semnificatului etc. De altfel, a vorbi de „cuvânt” ține de o tratare mai degrabă empirica. Pentru a păstra o anume rigoare, mai corect este a vorbi de „unități semantice”, ce pot fi mai mici decât cuvântul, ca, de pildă, prefixul re-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Și pe acestea le vom constata în domeniul pe care il investigăm, cu ocazia comparării numelor divine și a cercetării soluțiilor de traducere. Câmpurile semantice nu constituie un obiectiv în sine, ci o ipoteză asupra unui mod de organizare a semnificaților lingvistici. Metodele de a descoperi acest mod / aceste moduri diferă de la un cercetător la altul. Claude Germain găsește interesantă ipoteza lui Granger: un câmp semantic ar trebui să constea în confruntarea mai multor organizări diferite, total sau în parte, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
faptul că, în cazul lui, nu este vorba despre un iconoclasm provenit din disprețul generalizat pentru imagine (ca în cazul scientismului, spre exemplu). Platon refuză numai iconoclasmul constituit prin exces, cel care prin imagine epidermică sfidează sensul veritabil al modelului, semnificatul. În mod evident politicul, dacă este atât de important cum pretinde, nu poate recurge la reprezentări superficiale, la o artă pusă doar în serviciul unei curiozități faustice. Nu este deci vorba în mod esențial, la Platon de un iconoclasm de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
simbolice), care constituie o premisă obligatorie Ă prin funcționalitatea ei psihologică: interiorizarea acțiunii, în „mentalizarea” acesteia. Pentru a ajunge la operație mintală (acțiune interiorizată, reversibilă și structurată) este necesar pentru copil să poată și să învețe să exprime o realitate semnificată (obiect, persoană, situație etc.) cu ajutorul unui substitut evocator (semnificantul: cuvânt, desen, comportament, imagine mintală). Tocmai acest lucru se întâmplă în perioada în care jocul simbolic, desenul și mai ales limbajul apar și se consolidează ca principal „material” al construcției psihice
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
intelectual? Cum să procedezi pentru a-ți lua locul tău în lume? Răspuns: ca ființă a limbajului. Ca individ care crede în puterea verbului. Montaigne nominalist știe că, cuvântul nu reprezintă altceva decât un mijloc, o tehnică pentru a comunica. Semnificatul evoluează separat de semnificant, dar cele două instanțe țin de aceeași lectură imanentă a lumii. Om al cuvântului și al oralității, al verbului și al schimbului, al conversației și al cuvintelor, el se însuflețește întotdeauna când este vorba de a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor verbale. Trata cu mare atenție tot ce avea legătură cu coincidențele între ceea ce modernitatea numește semnificanți și semnificați. Posteritatea păstrează unul dintre obiectele reflecției sale, și este vorba de... plăcere. Pe care el o împarte în sensuri multiple, cărora le face apoi să corespundă termeni cu adevărat potriviți: bucuria, deliciul sau starea de bine - pe care traducerile le
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
provin, ci ca nebuloasă remanentă, care ne bombardează imaginația și ne distruge convențiile de percepție. În poezia contemporană a fost emis un concept asemănător, cel de metaforism, care descrie o poezie În care metaforele nu mai sunt folosite la nivelul semnificatului, așadar nu mai construiesc sensuri alegorice, ci la nivelul semnificantului, ca simplu material figurativ. Poezia, proza sau teatrul anarhetipic utilizează imaginile, simbolurile, personajele, situațiile, miturile ca un material reciclat, ale cărui cărămizi nu mai păstrează planul arhitectural al clădirii de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cărora Înțelegem 1 realitatea. Subiectul Înțelege și structurează lumea fenomenelor pe baza categoriilor eminamente istorice pe care i le oferă limba. Simplificând foarte mult: răsturnarea humboldtiană = răsturnarea kantiană + relativitatea lingvistică (recunoașterea rolului limbilor istorice). Aceasta deoarece conținuturile mentale intuitive (ca semnificate), eidos-urile pe baza cărora se structurează gândirea și realitatea trebuie considerate din principiu ca diferite de la o limbă la alta. Aceasta Înseamnă că nu trebuie plecat de la presupunerea existenței unor concepte universale, ci Întotdeauna de la studiul limbilor În specificitatea lor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de altfel, În nici un alt tip de discurs) un adevăr transcendental, imuabil, care ar trebui să fie respectat și restituit În totalitatea sa imuabilă. Ca atare, nu Înglobez istoria Într-un discurs literaturizant, atâta vreme cât istoria și literatura deopotrivă Își pierd semnificatul lor rigid, modernist. Sanda Cordoș: Eu nu am folosit niciodată termenul adevăr, pentru că eu cred că acolo este altceva, În plus mai stăm câteva ore bune pe aici, și În al doilea rând eu cred că nici un discurs istoric, indiferent
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ci posibilitatea oferită de însușirile unui animal de a servi drept significans în construirea unei similitudo fie spiritual-teologică, fie moral-didactică. Așa se explică alcătuirea unor istorisiri, astăzi numite „fantastice”, relative la animale denumite tot astăzi „fabuloase”. Ideea însăși a căutării semnificatului în „cartea naturii” nu trebuie înțeleasă ca o inventare a valorii simbolice, ci ca o încercare de a o identifica exact acolo unde fusese imprimată de la geneză. Descifrarea valorii de signum al lumii și al făpturilor create a fost însă
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
semiologie (de la grecescul semeion, «semn»). Ea ne va învăța în ce constau semnele și ce legi le conduc” (apud Mattelart, Mattelart, 2001, p. 66). Saussure se va concentra în întregime asupra semnului, definit ca raport între semnificant (ansamblu de sunete)/semnificat (concepte). ¬ Structuralismul. Structuralismul concepe comunicarea ca un ansamblu de reguli care preexistă individului și sunt preluate de către acesta; ca exponent al curentului structuralist, Claude Lévi-Strauss vedea necesitatea obiectivității înregistrării unor date ca primând asupra impactului pe care subiectivitatea îl poate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
deum, et aduersum Deum deorum loquetur magnifica et diriget, donec compleatur ira (Dan. 11,36). A treia serie de interpretări redă o situație aparte: interpretarea iudaică a pasajului în discuție coincide parțial cu cea creștină, fără însă ca cei doi „semnificați” să trimită la același „referent” istoric, pentru a vorbi în termeni saussurieni. Ieronim insinuează că exegeza literală nu este de ajuns pentru decelarea adevăratului sens conținut de textul Scripturii și că, în cele din urmă, criteriul teologic este cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Uniunea Scriitorilor. Ca poetă, S. se remarcă de la început prin maturitatea scriiturii și construcția sigură a versului, „prin bogăția și diversitatea lexicului” (Laurențiu Ulici). Vădește abilitatea de a trece ușor de la o formulă la alta, exploatează ambiguitatea sau ascunderea semnificatului pentru a evita simplismul. Apreciată a fost îndeosebi Balada crăiesei Mab, „în linia Isarlâkului” lui Ion Barbu, unde poeta etalează o imaginație debordantă, inventând simboluri peste simboluri, chiar cu riscul obscurității asumate, întrucât tema cea mai importantă este aceea a
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
sugestii de explicare a psihologiei acestuia, comunicate lacunar. În textul povestirilor, compus din dialoguri și notații fugare, rămâne mereu un crâmpei de enigmă, o provocare la o lectură participativă. De aici, cum s-a observat (Ana Blandiana), o anumită ambiguitate semnificată discret, dar virtual productivă. Uneori textul eșuează în duioșie dulceagă, în romanțiozitate banală, iar preocuparea pentru analiză sufocă narațiunea. Deficitul epic nu pare să fie, totuși, un defect al acestor povestiri infinitezimal-caleidoscopice, oarecum cinematografice, dat fiind că modul lor de
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
advers, apa. Elegia agoniei în „viclenia unui timp fără timp”, „cu rășina sângelui neagră”, chipul brăzdat de „năvodul” urmelor și corpul alterat din care membrele se rup, va reantrena în Terase de apă imaginarul acvatic, cu „o mutație insolită a semnificaților” și fără grandoarea tumultului vital de altădată: sub „nori negri” lumea întinde larguri de culoarea mercurului și mări de silitră la „malul de beton”, „ape verzi și lâncede”, „indiferente”, poartă alge și „anemone paludice”, în smârcuri, amestec de zloată și
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
omenirii”. De aceea, întregul discurs consacrat Luceafărului urmărește o fenomenologie a temelor eminesciene, în care fundamentală este cea a Ființei - sacrificând voluntar, în cazul acesta, frumusețea formală -, pentru a releva „latența mitică” a cuvintelor, valoarea lor de simbol (în care semnificatul este deci transcendent, inexplicabil și indefinibil). Nu de puține ori autoarea își mărturisește stupoarea în fața „profunzimilor care-i scapă”, atunci când vorbește de „abisul” eminescian. Luceafărul este descris ca un complex mitic, sinteză specifică între Hyperion, Zburătorul, Narcis și Orfeu, totul
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
este cultivarea onticului conjugată cu suprimarea psihicului. Evitarea analizei psihologice, în favoarea consemnării unui „proces-verbal”, are ca scop restituirea fidelă a evenimentelor, fără incursiunea în universul propriu eului fiecărui personaj. Depersonalizarea artei în scopul obținerii unei relații mai subtile între nivelul semnificat și nivelul semnificant este evidentă. Și în alte incursiuni critice - Desenul din praf. Idei, autori, cărți (1998), Chipul din apă. Între conceptual și senzorial (1998), Narrative Poetry. The Mythical Mode (2001), Dicționar SF (A-F) (2003), Dramatic Poetry. The Mythical
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]