340 matches
-
striga lui Brian, ținând în mână peria și pămătuful de șters praful: „Fir-ar să fie! Fir-ar să fie! Fir-ar să fie!“. Ar trebui să-l aducem pe Zet. Vă aduceți aminte când a descoperit, odată, pachetul cu sendvișuri care se rătăcise? — Ceasul lui Alex nu are miros, răspunse Brtian. — Ruby iar a dispărut, lua-o-ar dracii s-o ia! Spuse Alex. S-a dus să se zgâiască la Maryville. Uneori cred că nu-i în toate mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
abia marți. Luni dimineața se dusese devreme la Institut (petrecuse noaptea în Hare Lane, sortându-și niște hârtii) și înotase în Bazinul Exterior după care se retrăsese în vizuina lui din Camere, unde lucrase întreaga dimineață, prânzind doar cu un sendviș. După aceea își făcuse baia fierbinte în cada lui, și pe urmă, ca de obicei, trăsese un pui de somn. După ce s-a trezit, a lucrat până noaptea târziu. În tot acest timp, nimeni nu cutezase să se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șezi în prezența mea și cum de-ai îndrăznit să intri în salon și să asculți discuția de familie? Te rog să pleci imediat! Când Ruby se ridică, George îi spuse: — Ruby, dragostea mea, fii drăguță și adu-ne niște sendvișuri, vrei? Din alea care-mi plac mie, cu roșii, castraveți și brânză topită. Ruby dispăru. — Mă sperie, izbucni Alex. S-a schimbat total, de parc-ar fi intrat un duh rău în ea. Și a devenit parcă și mai voluminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Alex, dar George nu-i răspunse la această întrebare. Știi, mă simt schimbat. Poate că Gabriel a avut dreptate. Cum a spus? Că „mi-am răscumpărat păcatele“, că „am venit îndărăt“. — Te simți schimbat? În ce fel? Ruby intră cu sendvișurile, apoi se retrase. — Sunt lihnit. Vrei și tu? Nu, mulțumesc. George începu să înfulece cu lăcomie. Nu mai pusese nimic în gură de o zi. Apoi spuse: Noi plecăm în Spania. — Noi? — Eu și Diane Sedleigh. Avem de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am fi... cineva... nimeni... cum, desigur... suntem. Se ridicară amândoi și se sărutară. Abia atingându-și buzele, rămaseră înlănțuiți, de parc-ar fi fost suspendați în spațiu. — La revedere, Alex. Pe curând, pe curând, știi. Iau cu mine restul de sendvișuri. — Unde te duci? — La cinema. Totuși George nu s-a dus la cinema. Când a plecat de la Belmont ploua, așa încât hotărî să se ducă mai bine acasă, în Druidsdale, decât să meargă până la „Odeon“, pe Strada Mare, care era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Strada Mare, care era prea departe. George ura ploaia, îi repugna să-și simtă părul ud, picioarele ude, hainele ude. Nu avea umbrelă. Și nu prea se simțea bine, parcă avea puțină febră. Și-apoi voia să savureze în liniște sendvișurile rămase. Voia o pauză în existența lui, în viața lui care, în ultima vreme, devenise o treabă foarte complicată. Simțea, pentru prima oară de luni de zile, că va reuși, în sfârșit, să se odihnească, să realizeze ceva care păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Îi văd alunecând pe culoare, aruncând pachete mari și economice de hârtie igienică în cărucioare și strâgând: „Care e situația orezului, draga mea?“. Bărbatul din fața mea urmărea cu mare atenție cum îi sunt scanate produsele. Acasă, își va face groaznicul sendviș cu ton și cafeaua ca de rumeguș. Va mânca în fața televizorului, așa cum fac oamenii singuri. Iar apoi se va ocupa de generoasa provizie de șervețele... la ce-i folosesc? Plânge? Strănută? Se masturbează? A fost o mică confuzie când fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
știe tot", giopsi "de calitate superioară, excelent", giorno "extraordinar", lache "prost, nedescurcăreț", mambo "frumos, excelent", mangă "foarte beat", matol "foarte beat", mega "grozav", meserie "excelent", monstru "nemaipomenit", mové "răutăcios, nesuferit", parfum "extraordinar", pulbere "foarte beat", sadomasoscaunodulapo "sado-masochist", salon "cumsecade, înțelegător", sendviș "foarte înghesuit", sisi "zăpăcit, nebun", solo "singur", soto "sigur, cert", tămâie "foarte prost, care nu știe nimic", tralala "nebun, aiurit", turta "beat", trăsnet "nemaipomenit", varză "care nu e în stare să facă nimic", zob "beat", zuză "nebun". În prezent, limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
formate din cuvinte preexistente, de tipul: acord-cadru, alba-neagra (joc), automobil-capcană, bas-bariton, bună-creștere, bun-platnic, caiet-program, cartof-dulce, casă-muzeu, cămin-spital, cifră-record, coană-mare, colet-capcană, contabil-șef, contract-tip, cuvânt-înainte, cuvânt-titlu, democrat-creștin, dublucasetofon, fier-beton, fierar-betonist, in-galben, inspector-șef, libercugetătoare, mașină-capcană, mierea-cucului, mierea-ursului, oală-minune, om-orchestră, om-sandvici/sendviș, patinaj-viteză, portret-robot, poziție-cheie, prim-balerin, prim-balerină, primă-doamnă, proastă-creștere, program-pilot, prim-solist, prim-solistă, rău-platnic, soră-șefă, test-grilă, traco-dac. Acestea nu reflectă dinamica flexiunii nominale în limba actuală, deoarece flexiunea lor este aceea a cuvintelor pe baza cărora sunt formate
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
a tăviței de plastic păstrând îndoitura din mijloc paralelă cu marginea de jos a planșetei, în vreme ce aiuritul de Pațulea se urca pe birou cu fundul și, de-acolo, ca și cum sindicatul îl delegase să supravegheze mestecatul colegilor, își morfolea veșnicul său sendviș cu hamsii și arunca priviri aparent dezinteresate, dar în substratul lor freudiene și naționalist, dușmănoase către tăvița lui Attila. Cât putea să-l enerveze pe Pațulea minuțiozitatea cu care colegul Horvath - de altfel, cel mai bun specialist în materie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
altceva în afară de carne. Gigel s-a născut cu o nevoie imensă de parizer în el, pe care cei paisprezece ani de foame cumpătată în familie n-au făcut altceva decât să pregătească minunea. În familia lui Gigel, regula era ca sendvișul să conțină multă, foarte multă pâine și numai o feliuță de un milimetru și jumătate de parizer. Așa a reușit mămica lui Gigel să crească opt copii, cu numai o sută de grame de parizer pentru toți la micul dejun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca aproape în fiecare noapte, tot peste casa lui Ionescu. Băieții de pe macara primeau de la domnul Popescu zilnic două sticle de bere fiecare dacă suceau la sfârșitul zilei brațul spre casa lui Ionescu. Dar și Ionescu îi cinstea. Le dădea sendvișuri, iar macaragii, care nu prea erau oameni de cuvânt, se îndopau cu sendvișurile lui și lăsau la plecare mastodontul exact în poziția cerută de instrucțiuni. Adică în poziția în care greutatea de beton de zece tone urma să atârne douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
primeau de la domnul Popescu zilnic două sticle de bere fiecare dacă suceau la sfârșitul zilei brațul spre casa lui Ionescu. Dar și Ionescu îi cinstea. Le dădea sendvișuri, iar macaragii, care nu prea erau oameni de cuvânt, se îndopau cu sendvișurile lui și lăsau la plecare mastodontul exact în poziția cerută de instrucțiuni. Adică în poziția în care greutatea de beton de zece tone urma să atârne douăsprezece ore deasupra patului familiei Popescu. Cei doi vecini au făcut întâmpinări la șeful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prost, doar că noi bem doar dacă În același timp mîncăm. — Dar, cheee, a zis el, vocea lui nazală accentuînd porecla onomatopeică a țării noastre, de ce n-ai zis așa de la-nceput? Cu o bătaie din palme, a comandat niște sendvișuri cu brînză nemaipomenite - ceea ce m-a mulțumit pe deplin. Apoi s-a pierdut În descrieri euforice ale numeroaselor sale fapte eroice, fălindu-se cu frica și respectul pe care i-l poartă oamenii din regiune pentru faptul că este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Argentinienii ăștia au impresia că le aparține totul“, a spus, plus alte cîteva insulte care s-au pierdut În distanța care se așternea Între noi și ei, pe măsură ce părăseam locul, unul dintre noi gîndindu-se melancolic la bere, iar celălalt la sendvișurile pierdute. Am găsit un alt camion pe care să-l luăm, călătorind Împreună cu cîțiva tineri din Lima. Pe parcursul Întregii călătorii, au Încercat să ne arate cît de grozavi sînt ei În comparație cu indienii tăcuți, care le-au suportat batjocura și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
palm). De ce aș face-o? —Dumneavoastr) sunteți evreu. Sigur sunteți evreu, pentru c) vorbim În idiș. Cum puteți mânca... așa ceva? —Arăt) Îngrozitor, nu-i așa? —Nu trebuie s) v) atingeți de el. Femeile din grupul nostru mi-au f)cut sendvișuri cu carne de vit) cușer. Soția dumneavoastr) este evreic)? Sunt obligat s) mint. Alexandra este românc). Dar nu pot s)-i produc tan)rului prea multe șocuri deodat), așa Încât Îi spun: Nu a primit educație evreiasc). —Nu vorbește idiș? Deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Dar nu pot s)-i produc tan)rului prea multe șocuri deodat), așa Încât Îi spun: Nu a primit educație evreiasc). —Nu vorbește idiș? Deloc. Dar iart)-m), vreau s) m)nânc. Nu-mi faceți favoarea s) mâncați mai bine din sendvișurile mele cușer? — Ba da, cu pl)cere. Atunci v) dau un sendviș, dar cu o condiție. Nu veti mai mânca niciodat) - dar niciodat) - alimente treif*. —Nu pot s)-ți promit așa ceva. Îmi ceri prea mult. Și asta doar pentru un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
așa Încât Îi spun: Nu a primit educație evreiasc). —Nu vorbește idiș? Deloc. Dar iart)-m), vreau s) m)nânc. Nu-mi faceți favoarea s) mâncați mai bine din sendvișurile mele cușer? — Ba da, cu pl)cere. Atunci v) dau un sendviș, dar cu o condiție. Nu veti mai mânca niciodat) - dar niciodat) - alimente treif*. —Nu pot s)-ți promit așa ceva. Îmi ceri prea mult. Și asta doar pentru un sendviș. Am o datorie fâț) de dumneavoastr), Îmi spuse el. Vreți s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mele cușer? — Ba da, cu pl)cere. Atunci v) dau un sendviș, dar cu o condiție. Nu veti mai mânca niciodat) - dar niciodat) - alimente treif*. —Nu pot s)-ți promit așa ceva. Îmi ceri prea mult. Și asta doar pentru un sendviș. Am o datorie fâț) de dumneavoastr), Îmi spuse el. Vreți s) auziți o propunere? —Desigur. — Atunci haideți s) facem un târg. Sunt dispus s) v) pl)tesc. Dac) nu veti mai consumă decât mâncare cușer tot restul vieții dumneavoastr), v
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
acolo, mi-a spus că „vesta asta-i îmbrăcăminte cuviincioasă, le cumpără mai mult preoții și pelerinii. Dar le poate purta oricine, sunt din lână, rezistente și călduroase”. Ce mănâncă un pelerin ? Brânză topită, se transportă ușor, se păstrează bine. Sendvișuri cu șuncă și cașcaval, așa cum fac pelerinii „urbani”, cei care sunt plecați pentru mai puțin de 24 de ore de acasă. șnițele de pui, o cutie mică de paté de ficat sau de „post” - de fapt, cred că această cutie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să închin un pahar de vin și țuică, pentru strămoși. Noaptea de 13 spre 14 octombrie 2010. Ora 20.00. După o scurtă pauză de refacere, îmbrăcat bine, cu bateriile aparatului foto schimbate, acumulatorul video încărcat, rezerve de apă, un sendviș, haine groase în rucsac, bocanci în picioare, mănuși fără degete pentru a putea lua notițe în carnetul de teren, sunt gata la rândul meu să înfrunt noaptea în care sărbătoarea atinge apogeul. În fața Mitropoliei, mașinile superechipate cu antene parabolice ale
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
încercau să profite de ultimele resturi de lumină ale zilei de 12 octombrie pentru a scrie chinuit, folosind un rest de carton ca suport, acatiste și pomelnice. Gigantul alimentar Carrefour este implicat într-o campanie de tip C.S.R. insolită : împarte sendvișuri și fructe celor aflați în rând. Operațiunea este efectuată de mai multe tinere drăguțe, promoterițe, după cum se numesc ele în noua limbă română ; sunt aceleași pe care le putem vedea vara pe plajă făcând reclamă unei noi mărci de bere
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sub formă de pește, cu lama subțiată de atâta întrebuințare ; taie felii dintr-o pâine mare, coaptă pe vatră, pâinea este ținută la piept ca un copil sacrificat. Prin contrast, un alt grup de pelerine, „urbane” de data aceasta, mănâncă sendvișuri ambalate în aluminiu, foșnesc zeci de pungi și pungulițe de plastic. Mai apuc să aud replica unei femei: „Pateul este de post, a, da, mulțumesc, altfel nu aș fi putut să servesc, pentru mine postul este foarte important”. București, decembrie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la măsea pe furiș, la sfârșitul mesei, o gură de rachiu dintr-o sticlă mică de plastic, de jumătate de litru. Soția sa are în schimb la îndemână un termos verde de tablă, plin cu cafea. La rândul meu mănânc sendvișul insipid primit ca „hrană rece, mic dejun” de la hotel și privesc mulțumit această scenă matinală, formidabilă îmbinare de arhaic și modern. Grup de trei bărbați, după accent îi pot ghici ca fiind din Bucovina, oameni în vârstă, au mai mult
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
În interiorul câtorva curți de casă, nu multe, cinci sau șase de-a lungul întregului rând, se pot zări mese acoperite în grabă cu bucăți de pânză sau de plastic, pe care sunt expuse spre vânzare covrigi, diverse produse de patiserie, sendvișuri, termosuri cu ceai, cafea și chiar vin fiert (dar nu bere sau alcooluri tari). La un moment dat, am văzut chiar și un grătar pentru mici și cârnați, dar nu părea să aibă prea mare succes ; în plus, mulți pelerini
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]