809 matches
-
viață cam tot ceea ce omenește se poate imagina: copilăria lipsită de griji într-o familie înstărită, de intelectuali evrei din Maramureș, o adolescență și o tinerețe petrecute în mediile artistice românești și pariziene, o maturitate plină de capcane și o senectute încărcată de melancolii și de izbînzi spirituale. Victimă a holocaustului, a trăit direct infernul lagărelor naziste, scăpat ca prin minune - singurul, de altfel, din familia sa - și socotind această întîmplare drept miracolul celei de-a doua nașteri s-a convertit
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
nici ea simultan cu nașterea formei, ci comentează, mai degrabă, disoluția acesteia, aneantizarea ei prin pierderea gravitației, prin explozia elementelor care nu mai au putere de coeziune. Dacă în tinerețe Kazar descria obiecte și jubila mocnit în fața măreției lor, la senectute el reconstruiește simboluri, recuperează narații și se adîncește neîntrerupt în ordinea ascunsă a lumii. Spiritul curții vieneze și autoritarele mituri imperiale se întîlnesc în imagine cu viziunile lui Guenon și cu visul austerității franciscane. De altfel, ultimii ani, Vasile Kazar
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
Constantin Țoiu În unul din numerele trecute ale revistei, aduceam vorba de copiii neavuți de mine, ori nedoriți, din felurite motive, pe care, acum, la senectute îi regret, totuși... Nu-i nimic, - îmi spuneam - în schimb, ai, domnule, ...o droaie de fete, chiar dacă multe din ele, deja măritate... Fete sau fiice fidele, ca sarea în bucate... Cărți, adică; o carte, două cărți, pagini și pagini... o
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
Ovidiu. Un posibil jurnal al lui Ovidiu este, de aceea, din capul locului, o aberație. Să acceptăm însă convenția literară propusă de Marin Mincu. Văzut prin prisma acestui jurnal apocrif, poetul roman este un soi de Casanova ajuns la vârsta senectuții (viziune previzibilă în cazul unui erou despre care se știe că în tinerețe a scris Ars Amatoria), singur, măcinat de boli, conștient de propria degradare fizică, din ce în ce mai preocupat de spiritualitatea geților în mijlocul cărora este nevoit să trăiască. Presupusele sale însemnări
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
Opere Gala Galaction trece sub acest patronaj cultural și primește în continuare finanțare de la Ministerul (devenit acum al) Culturii și al Cultelor. A doua dificultate care intervine de la volumul VII, unde începe editarea publicisticii, privește problema documentării. Aflat la vârsta senectuții, îngrijitorul ediției, veteran al bibliotecilor și al fondurilor documentare, dă semne de oboseală și de scepticism. În nota la volumul VII, apărut în 2002 și incluzând publicistica din anii 1896-1918, Teodor Vârgolici îi avertizează pe cititori: "În periodicele vremii au
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
care mîngîia fațadele aurite și pietrele tocite de vreme. Ceea ce s-a risipit ca fumul din suita peregrinărilor ori a trăirilor mele nu suferă comparație, ca amplitudine și gravitate, cu ceea ce am izbutit să salvez documentar. Ajuns acum la vîrsta senectuții și presat mai ales de prieteni tineri să-mi scriu memoriile, resimt puternic lipsa unor însemnări de zi cu zi. Destinul e aproape să mi se împlinească și eu încă mă caut spre a regăsi figuri, repere și conexiuni uitate
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
debut Pași pe nisip (1906) până la cărțile apărute în ultimul său an de viață (1943), cele despre Titu Maiorescu (Titu Maiorescu și posteritatea lui critică; Titu Maiorescu și contemporanii săi). E. Lovinescu a fost și a rămas, de la tinerețe până la senectute, o natură confesivă, ce s-a accentuat. Așa se explică apariția unor texte esențiale ca mărturisire și autoexplicitare, cum sunt volumele de Memorii (I, 1930; II, 1932; III, 1937), Aqua forte (1941), considerat ca al patrulea volum de memorii. Dar
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
de critic (1942) și alta într-o variantă indirectă, atribuită cronicarului imaginar Anonymus Notarius (ambele publicate în volumul omagial din 1942, apărut la împlinirea vârstei de 60 de ani a criticului). Procesul autoreflexiv nu e doar unul de bilanț al senectuții, ci o formă permanentă de autointerogație și de autocontrol, pentru ca autorul să nu-și scape niciodată lui însuși. E. Lovinescu își explicitează periodic, chiar cu riscul unor repetiții, modul de a înțelege critica, practica analizei scrierilor contemporane, raportarea la trecut
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
respiră din întregul Dvs volum! Puteți fi mulțumit că ați jucat un rol major în mișcarea literară transilvăneană interbelică, rol ce va fi relevat tot mai mult; dar și că lirica Dvs. n-a slăbit în vigoare nici în anii senectuții. Mă bucur că o asemenea carte a apărut și sper ca ecoul ei să fie pe măsura valorii. Eu, din păcate, nu mai public nimic, de vreme ce opera mea cea mai însemnată - și care era menită să înscrie o dată în cultura
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]
-
singura soluție fiind anihilarea sentimentului religios. Cînd se reușește acest lucru, cum se întîmplă în lumea țărilor occidentale, bisericile ajung să arate ca cele din Europa: muzee pentru turiștii aflați în vilegiatură sau refugiu consolator pentru cei care au atins senectutea. Și atunci, fie că o comunitate cade în apatie religioasă, fie că-și trăiește credința fanatic printr-o exacerbare a instinctului de conservare, deznodămîntul e același: europenii se sting cu zîmbetul pe buze. Cartea lui Karl-Markus Gauss, Europeni care se
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
Un început care se numește Freud“, „Neopsihanaliza“ (1998), „Psihologia copilului și a adolescentului“ (1998), „Psihologia astăzi“ (vol. I, II, III, 2000, 2001, 2003), „Experiența Atlantis - din jurnalul unui grup creativ“ (2001), „Terapia psihanalitică freudiană“ (2002), „Psihologia vârstelor adulte și ale senectuții“ (2004). A publicat 90 de studii și articole în volume și reviste de specialitate. A realizat un stagiu de formare în psihoterapie experențială de grup, la Societatea de Psihoterapie Experențială Română din București, precum și un stagiu de formare în psihologie
Agenda2004-14-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282249_a_283578]
-
corpus unitar de memorii, iar din bogata sa corespondență s-au editat deja porțiuni însemnate. Cărturarul și-a făcut însemnări cu o oarecare intermitență, adăugându-le decupaje din presă, invitații adnotate, fragmente din textele redactate cu diverse ocazii oficiale. La senectute, în refugiul de la Piatra Neamț, a revenit asupra lor cu precizări și completări, mai lungi (în special atunci când simte nevoia să-și clarifice arborele genealogic) sau mai scurte, câteodată ca răspuns la scrieri ale altor martori ai evenimentelor. Constantin Bostan avea
G.T. Kirileanu par lui-même by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2831_a_4156]
-
fațetă mai puțin știuta a operei lui Cicero se dezvăluie în lucrarea să Cato Maior sau Despre bătrânețe, aflată acum la îndemână cititorilor prin inițiativa editurii Pol Plus. În pragul "vârstei a treia" cum se spune azi, sau în plină senectute, cum considerau latinii, la 63 de ani, cu un an înaintea morții, Cicero își depășește bătrânețea scriind despre ea. Acesta este mesajul cel mai puternic al cărții: funcția terapeutică a scrisului; a scrie despre o criză (căci ce altceva era
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
acum este deosebit de interesant după ce ai aflat biografia lui Wolf von Aichelburg. În primul rînd prin luciditate, echilibru, modestie și efervescenta artistică. Avea 81 de ani și multe proiecte care îl pasionau și pentru care luptă. Un exemplu stenic de senectute activă, de forță creatoare nediminuată de timp, de încredere în prietenie: Se spune că omul bătrîn rămîne cu prietenii de odinioară. La mine, nu e cazul. Am făcut foarte mulți prieteni noi, multi mult mai tineri decît mine." Printre prietenii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
din volumul Percheziționarea îngerilor de Traian Ț. Cosovei descriu un mic inventar al stărilor infernale care însoțesc vîrsta adultă, atunci cînd aceasta se află în momentul unui bilanț dramatic și ezita, dar este gata să facă pasul grav înspre o senectute toropita. Nu este cartea unei crize, ci a unei oboseli. A tocirii simțurilor prin care poetul da seama de realitate. Tonul celui care, impus printr-o alura de "bad boy" revoltat de clișee, camufla o "ars poetica" într-o întrebare
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
însemnează mediul geografic și Urmările sociale ale adaptării la mediul geografic (din Antropogeografia, 1936). Se adaugă Introducerea la Altă creștere: Școala muncii (ediția din 1939), prelegerea inaugurală a cursului de etnografie Datoria generației actuale (1933); Academia, instituție etnopedagogică (1941), De senectute. Bătrânețea în cadrul muncii pentru cultură (1947); în fine, fragmente din Vindecare și împăcare - capitolul XII în Premise și concluzii la "Terra" (1946) și capitolul final din Primăvara literară (1914), intitulat Spre optimism. Vor fi redescoperite, la parcurgerea acestor texte, ipostazele
Izvoare dezghețate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17228_a_18553]
-
fi intens descriptive, vor conține digresiuni, fără de care evenimentele din viața memorialistului ar pluti într-un halou de ceață; mai cu seamă nu ar fi explicitat participarea/neparticiparea afectivă a foarte tânărului publicist, la contradictorii situații, așa cum le consemnează, la senectute, un mădular al bisericii. Pentru că evul istoric este acela al sugrumării democrației în România, mai întâi prin dictatura regală din 1938, apoi prin cea legionară, cea antonesciană, în fine. Tradiționalist ca structură, om de dreapta, profund creștin și neînregimentat politic
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
ceasul, un florilegiu al cărților lui Ion Horea, sub egida colecției BPT (1994). Eliptice, incisive, prozodic impecabile, versurile dau la iveală un disperat exercițiu cotidian de introspecție și consolare față cu ieșirea din cursă a propriei vitalități, față cu semnele senectuții și ale crepusculului inexorabil. O suită de exorcisme muzicale în contra suferinței și tăcerii așternute în chip de "temniță" scrie Ion Horea în spiritul și ritmul meditațiilor eminesciene, nemurind clipa, raza, esența acelor corsi e ricorsi ale vieții și istoriei, la
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
stînd cu brațul drept la spate. Poziția lui l-ar fi intrigat pe orice trecător, chiar dacă ar fi avut o treabă urgentă...de făcut. Cînd m-am apropiat mai bine de bătrîn, al cărui trup și cap tremurau de boala senectuții lui, i-am văzut pietroiul mare pe care-l ținea strîns în mînă la spate. Am stat, am așteptat, participînd, fără să vreau, la masacru. Cînd pe placa găurită a canalului apărură vreo trei-patru pui de șoricei, bătrînul, cu un
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
evocării cazului Ionel Teodoreanu. Ritmul insuportabil de lent pentru contemporanii internetului se aliază cu o aglomerare de metafore și decorativism stilistic apărând redundante. Aerul vetust domină o literatură destinată unui public aflat astăzi, în cel mai fericit caz, la vârsta senectuții. Și totuși, literatura lui Ionel Teodoreanu se salvează în anumite sectoare, din acest purgatoriu al cărților invocate, dar niciodată citite. Așa cum el însuși se confesa, prozatorul e dominat de o propensiune metaforică, ceea ce s-ar putea traduce printr-un barochism
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
tragică a decesului poetului cu har care a fost Vlaicu Barna. Regretînd mult pierderea unuia dintre distinșii noștri colegi, public, după acest trist eveniment, cronică pregătită să-l bucure la apariție. Acum își propune să exprime întristarea. Ajuns la vîrsta senectuții, poetul Vlaicu Barna (născut în 1913 într-un sat din Apuseni) a socotit - înțelept - că a sosit vremea amintirilor. O zicală hazlie ne încredințează că își scriu memoriile de obicei cei ce nu mai au memorie. Zicală nu se verifică
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
și scriitor Aemilius Rabiosus: "Plecase din Italia în tinerețe, pentru a se opri în cele din urmă în Gallia. Ca tânăr cugetător se remarcase printr-o serie de teorii morbide despre disperare, sinucidere și alte aberații spirituale, dar, judecând după senectutea pe care i-au dat-o prea îngăduitorii zei, trebuie să fie un ticălos similar autorilor de tratate despre binefacerile morții". Pentru împăratul înseninat doar de "întâlnirea semenilor în cuvânt", dar convins că "istoria nu are nici o noima", contrastul dintre
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
a-i fi favorizat conștientizarea unui asemenea profil. Copilăria și adolescență nescutite de traume, inca insuficient cunoscute, tinerețea aventuroasa, așezarea gospodăreasca tîrzie s-au conjugat cu o mentalitate de autodidact, înclinată spre circumspecție și demistificare. Desigur, adeziunea să, din anii senectuții, la ideologia comunistă nu reprezintă decît un act de oportunism (asupra explicațiilor căruia vom reveni), dar nu putem a nu discerne un sîmbure "proletar", prezent mereu în concepția poetului, care s-a simțit dator a da glas nu o dată solidarității
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
evoluția artistului. Peisagistica, naturile statice și compozițiile cu țărani și muncitori se situează, în cea mai mare parte, în perioada tinereții și a maturității, în timp ce compozițiile cu accente expresioniste și cu un apăsat conținut moral sînt mai degrabă interogații ale senectuții.De-a lungul întregii sale vieți, pictorul oscilează însă între contemplația robustă și coborîrea abruptă în istorie, între siguranța, puțin egoistă, a creatorului și revolta ca formă de participare la viața socială. Pînă la urmă, Baba a rezistat presiunii și
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
sunt Prospero, Caliban sau Ariel. Nici o cîtime de tensiune psihologică, nici o unghie de dramă, nici o secundă de înălțare estetică. O pleașcă stridentă cu gimnaști în loc de actori și cu țipete în loc de replici. În ciuda harului personal, Caramitru pare un intrus pe care senectutea îl pune pe picior de inadecvare cu restul echipei de atleți. Inutil să cauți în Furtuna aceasta teatrul sacru dorit de Brook. Încă o decepție adeverind că teatrul o duce rău. Dar cartea lui Brook nu e o decepție, ci
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]