141 matches
-
Onomatomanie Opoziție Palilalie Panică Pantofobie Paralizie Pasivitate Pederastie Pedofilie Persecuție Perseverare Perversitate Perversiuni sexuale Piromanie Pitiatism Posesiune Potomanie Predispoziție Prodrom Prosopagnozia Psihastenie Psihobiografie Psihochirurgie Psihogenie Psihopatie Psihoplasticitate Psihotraumatism Psihoză Puerilism mintal Raptus Reacție Refugiu Refuz Retard Sadism Satiriazis Sănătate mintală Senilitate Sevraj Simptom Simulare Sindrom Sitiofobia Sociogeneza Status Stereotipii Stigmate Stupoare Sugestibilitate Suicid Surmenaj Tensiune psihică Ticul Timiditate Tip Torpoare Toxicomanie Travestismul Vagabondaj Vesanie Viol Violență Xenopatii Zoofilie Zoofobie 1 În cazul de față, prin „condițiile vieții trăite” înțelegem totalitatea „evenimentelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Istoria teoriilor filmului, București, 1965, Utopia cinematografică, pref. trad., București, 1992; Vasco Pratolini, Statornicirea rațiunii, pref. trad., București, 1966; Luigi Pirandello, Teatru, introd. trad., București, 1967, Uriașii munților, București, 1971; Tudor Arghezi, Animali piccoli e grandi, București, 1968; Italo Svevo, Senilitate, București, 1971 (în colaborare cu Ștefan Delureanu); Giorgio Bassani, Bâtlanul, pref. trad., București, 1973, Romanul Ferrarei, București, 1990 (în colaborare cu Rodica Locusteanu); Antonio Gramsci, Cinci minute pentru tata. Scrisori către copii. Însemnări pedagogice, pref. trad., București, 1974; Giuseppe Dessi
POTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
proiectat în real prin accidentul ce era pe punctul să îl împingă spre sufocare fizică. Reflex al unei atitudini refractare, iconoclaste față de tradiția prozei anterioare, schițele gravitează în jurul acelorași date esențiale: adolescența (ca vârstă între inconștiență și naivitate) și bătrânețea (senilitate și decrepitudine), neputința comunicării între generații (Plecările absurde), toate constituind laitmotive ale aceleiași teme - alienarea individului printre semenii săi. Tendința de a surprinde inefabilul unei stări sufletești este prezentă și în culegerea Insul (Texte, semne, apocrife) (1968), din care, în afară de
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
minții se produc vibrații vitale puternice, în acest mod ameliorându-se multe tipuri de depresie. Remedii reflexogene împotriva stresului psihictc "Remedii reflexogene `mpotriva stresului psihic" Circulația deficitară produce stres psihic. Tensiunea arterială scăzută și lipsa oxigenării creierului au ca efect senilitatea și pierderea lucidității. Masați toate zonele reflexe din palme și de pe brațe și acționați cu meticulozitate de-a lungul fiecărui deget pentru a calma stările de neliniște. Masați vârfurile și buricele tuturor degetelor pentru a stimula circulația sângelui către creier
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
pentru a stimula circulația sângelui către creier. Apoi frecați mâinile una de alta ca și cum le-ați spăla cu săpun. Această mișcare vă va ajuta să eliminați stresul și grijile. Mi-am salvat mama, în vârstă de 86 de ani, de senilitatea apărută din cauza lipsei oxigenului în creier în urma unei operații. Știu că funcționează! Un sfat util pentru stările de confuzie mentală: confuzia mentală se poate instala în cazul în care creierul nu primește cantitatea necesară de sânge și de oxigen. Pentru
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
toate dilemele și suferințele sale, fiind „citit” ca parabolă a ceaușismului. După o tinerețe presărată cu flirturi de salon, însă umbrită de convalescența și, apoi, moartea lui Ștefan Mironescu, Sophie se va căsători cu colonelul Ioaniu și va sfârși în senilitate, zgârcenie și manii olfactive, ca o figură tipică burgheziei bucureștene cu veleități și eșecuri aristocrate. Profesorul Ștefan Mironescu asigură, pe de o parte, romanul geloziei bine temperate și al suferinței nobile, pentru ca, de cealaltă parte, să exprime sentințele cvasiclișeizate ale
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
drumul. Oricum era totuna. N-avea să-și amintească de conversație. Încă mă examina, iar lentilele de la ochelari Îi măreau ochii. Dacă ar fi fost În toate mințile, Desdemona n-ar fi putut să priceapă ce Îi spuneam. Dar, În senilitatea ei, reuși să asimileze cumva informația. Trăia acum printre amintiri și vise și În această stare poveștile din vechiul ei sat Îi veniră mai aproape. ― Ești băiat acum, Calliope? ― Mai mult sau mai puțin. Se străduia să priceapă. ― Mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă mișcam, nu aveam forță. Cu toate astea, nu îmi era deloc teamă. Mă sufocam, dar nu mă durea nimic. «A, se poate să mor. Ce mă fac?» Cam astea erau gândurile mele. Credeam că în asemenea condiții mori de senilitate. «Dacă e să mor, măcar să mor după ce-i văd încă o dată chipul.» Gândul îți zboară mai degrabă la iubită decât la părinți, în clipele astea. «Voiam să te văd. Ce bine ar fi să-i pot spune asta!» — A trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cine mai poate ști, în hipnoza negrei nopți de primăvară. Sinucis sau poate ucis, cine să știe, și la ce-ar mai folosi, decât fratelui argentinian, care n-a fugit destul de departe, de vreme ce l-a ajuns și acolo, în nostalgia senilității, amintirea tatălui, plutind pe canalele orașului devastat de teroare. L-au ajuns, iată, pe paraliticul argentinian Claudiu amintirile, zilele de demult când umbla să-și cumpere mănuși albe de mire, în timp ce hoitul tatălui plutea pe canale, dăruit vidanjorilor, la gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care a băut prea mult ca să mai meargă cu mașina până acasă, își propune să petreacă noaptea la han. Dacă nu mă înșel, camera cu Charlie Chaplin e cea de lângă a lui Tom. Mă bag în pat târâș și încep Senilitate, de Italo Svevo. E al doilea roman de Svevo pe care îl citesc în mai puțin de două săptămâni, dar Conștiința lui Zeno mi-au lăsat o impresie atât de puternică, încât am decis să citesc tot ce-mi cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
legat de un petic de hîrtie și a scris pe el : „nu folosește la nimic”. După care l-a pus la locul său, în sertar... Povestea e prea frumoasă ca să fie adevărată. Dar sigur a fost reală ! Despre iubire și senilitate Ea încearcă să se ridice, sprijinindu-se în baston, din fotoliul adînc, acoperit cu o cuvertură de lînă. La jumătatea drumului, cade însă înapoi și se înfundă în pernele fotoliului : „Na, drăcie !”, oftează, zîmbind, bătrînica. Stai, stai așa ! intervine el
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ar spune, oricît de inutil sau, uneori, de penibil ar putea fi, nu mai are nici un sens propriu în afara gestului comemorativ de contemplare senină a propriei iubiri. Restul e uitare. Sau neant... îmi vine un gînd macabru la prima vedere : senilitatea ca o condiție de împlinire a iubirii. Această senilitate mignonă și senină, care nu mai reține nimic altceva decît amintirea vie a Iubirii. De ce ar face mai mult, de fapt, ce rost major ar avea ?... Viața ideală - beatitudinea existențială - ar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ar putea fi, nu mai are nici un sens propriu în afara gestului comemorativ de contemplare senină a propriei iubiri. Restul e uitare. Sau neant... îmi vine un gînd macabru la prima vedere : senilitatea ca o condiție de împlinire a iubirii. Această senilitate mignonă și senină, care nu mai reține nimic altceva decît amintirea vie a Iubirii. De ce ar face mai mult, de fapt, ce rost major ar avea ?... Viața ideală - beatitudinea existențială - ar trebui să fie o trecere survenită pe neașteptate de la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vieții, pentru a-i permite acesteia să meargă mai departe în contingentul ei implacabil. Și trebuie să o facem bine, cu toată dăruirea, pentru a ne scufunda apoi în suferință și a putea fi astfel demni de mîntuirea viitoare a senilității fericite. Recunosc, urăsc maturitatea ! Am evitat-o cît am putut, dar am încercat totuși să-mi fac datoria, iar acum am ajuns să întrevăd deja bătrînețea de la capătul vieții. Dar voi ști oare să o iubesc, să o înțeleg și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
neașteptate năzbâtii. Iar treburile astea sânt concomitente, înțelegi, le trăiește fără efort, flori gemene ale aceleiași tulpini. Paradoxul e încîntător, iar inocența, așa cum o desprinzi din ochii Melaniei, poartă în ea suflul tinereții. Deci însușire emoționantă și nu act de senilitate. Azimioară își săltă umerii masivi: ― Părerea mea ― dacă-mi permiteți ― e că nu-i normală! Spune-i cuiva că face conversație singură sau cu motanul. Nu cunosc un singur ins care n-ar lua-o la goană. ― Sânt o mulțime
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
foarte multe și că apatia ei este o fațadă a resentimentului ei aparent față de Levy Pants. Devine mai coerentă când vorbește despre pensionare.“ — Iată dovada, domnule Levy, spuse Ignatius, smulgând dosarul din mâinile lui. Interogați-o pe hoașca de Trixie! Senilitatea ei este o prefăcătorie. Face parte dintr-un sistem al ei de apărare împotriva muncii și a companiei. De fapt urăște Levy Pants pentru că nu o lasă să se pensioneze. Și cine-i poate găsi vină? De multe ori, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Reilly îi plăcuse sincer compania. Văzuse acest lucru când trecuse pe acolo, îi spusese femeia din casa de alături, citise cu câteva clipe în urmă. Trixie, pe de altă parte, ura compania. Deși soția lui și nebunul afirmau că senilitatea ei nu era decât o poză, se îndoia că bătrâna ar fi fost în stare să scrie o asemenea scrisoare. Dar deocamdată trebuia să iasă din dormitorul acesta claustrofobic, înainte de a voma peste foile scrise care acopereau toată dușumeaua. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asupra posibilei legături cu boala neurodegenerativă. Adepții ideii argumentau că boala neurodegenerativă era rezultatul întreruperii căilor de maturizare din creier. Dacă acest lucru era adevărat, dacă ACMPD3N7era implicată, de exemplu, în boala lui Alzheimer sau într-o altă formă de senilitate, atunci valoarea comercială a genei ar fi fost enormă. Josh trecuse la cușca următoare și ținea masca peste botul celui de-al doilea șobolan, când telefonul lui începu să sune. Îi făcu semn lui Tom să i-l scoată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dar pe care-l ținuse cu totul sub papuc. Îi trecu prin minte un gând înfiorător. Dacă ar fi fost bolnavă, oare Laurence ar fi internat-o și pe ea în graba mare într-un azil la primul semn de senilitate? — Laurence, zise așezându-se lângă el, problema asta cu tatăl Francescăi mă pune pe gânduri. Aș vrea să-mi pun deoparte niște bani pentru o locuință cu îngrijire. Îmi promiți ceva? Chipul plăcut, machiat cu mult gust, al Camillei își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
papei Simmaco. Când s-a apropiat de mine pentru îmbrățișarea rituală, am avut o senzație de repulsie. La o vârstă deja pășind spre ultima bătrânețe, lumea se aștepta să mă port ca un înțelept. Lucru care presupunea un mare efort: senilitatea îmi ruinase trupul fără să-mi dea nimic în schimb, cu atât mai puțin înțelepciunea pe care ceilalți o pretindeau de la mine. Dar, cel puțin în public, am acceptat să joc rolul acesta. Așa că m-am silit să răspund îmbrățișării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un răspuns mușcător de cinic. — Aveam toate șansele, am început eu, să fi devenit un fel de Edgar Guest nazist, să scriu zilnic câte un articol optimist, lipsit de orice valoare, pentru diferite cotidiene ale globului. Și, pe măsură ce se instala senilitatea - apusul vieții, cum se mai zice - puteam chiar să ajung să cred ceea ce spuneau cupletele mele: că probabil tot răul a fost spre un bine. Am ridicat din umeri. Dacă aș fi împușcat pe cineva? Mă îndoiesc. Dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
primul rînd, nu e normal ca ușa de la apartamentul doamnei Bordaz să fie întredeschisă. Doamna Bordaz nu pleacă niciodată lăsînd ușa întredeschisă. este efectiv bizar că doamna Bordaz a lăsat ușa întredeschisă. Doamna Bordaz nu a dat niciodată semne de senilitate. Și nici nu are obiceiul de a-și pîndi locatarii. atunci ? X se apropie și sună. niciun răspuns. Bate la ușă. niciun răspuns. mai sună o dată deși presimte că nici de data aceasta nu va obține nimic. Dacă doamna Bordaz
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cădea făcând unghiuri și umbre, și obrajii se umpleau de vinișoare. Moș Costache, deși bătrân, mai îmbătrînea. Fusese, până înainte de boală, un tip de chel, fără vârstă. Acum, îngrășîndu-se, căpătase sub bărbie fălci de buldog și toată acea greutate a senilității inerte. Pascalopol, ținîndu-se de cuvânt, veni într-o după-amiază să joace cărți. Vechea reuniune, minus Simion, se reîntocmi de astă dată în sufragerie, de unde bătrânul nu voia să se miște în ruptul capului. Veni și Stănică cu Olimpia, dar erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ironie vădită a naratorului, „mintosul cavaler”879 este de fapt un naiv credul, un visător pe care viața nu l-a îmbogățit cu nimic, ba din contră, bătrânețea devenind la el mai mult un semn al ramolirii, al decrepitudinii și senilității, pe când, în mod normal, ar fi fost firesc să fie o etapă a înțelepciunii și a echilibrului. Descrierea mariajului, perceput ca o stare de grație în comparație cu celibatul, prin prisma opiniilor personale ale lui Ianuarie, devine de-a dreptul hilară: „Pe câtă vreme
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ironie vădită a naratorului, „mintosul cavaler”879 este de fapt un naiv credul, un visător pe care viața nu l-a îmbogățit cu nimic, ba din contră, bătrânețea devenind la el mai mult un semn al ramolirii, al decrepitudinii și senilității, pe când, în mod normal, ar fi fost firesc să fie o etapă a înțelepciunii și a echilibrului. Descrierea mariajului, perceput ca o stare de grație în comparație cu celibatul, prin prisma opiniilor personale ale lui Ianuarie, devine de-a dreptul hilară: „Pe câtă vreme
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]