224 matches
-
H.G. Wells (1974), pusă în scenă la București (1974), Brașov (1976) și Iași (2008). În ianuarie 2011, volumul de povestiri " Timp pentru dragoste", apărut în 2009 la Editura Bastion, este preluat, ca ediție definitivă, de către integrala science fiction și fantasy Seniorii Imaginației (Editura Eagle), readucând pe copertă titlul "Oameni și stele". a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Société Européenne de Culture, H.G. Wells Society, Centre International Jules Verne, Associazione Internazionale per gli Studi sulle Utopie. Pentru întreaga sa activitate
Ion Hobana () [Corola-website/Science/299136_a_300465]
-
alianță matrimoniala care i-a permis să își extindă influență până către coasta amalfitană, dinspre castelul sau din Nocera. Cea mai timpurie atestare a lui Iordan că senior de Nocera este datata în mai 1109, însă nu lămurește asupra naturii senioriei ("dominatus"). Înainte de a cădea în fața trupelor contelui Roger I al Siciliei, Nocera fusese reședința centrală a uneia dintre subdiviziunile, fie "actus", fie "comitatus", a Principatului de Salerno. Există unele certitudini asupra faptului că vechile subdiviziuni teritoriale ale principatului au supraviețuit
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
un teritoriu de graniță condus de un markgraf dependent. Printre cei mai remarcabili duci franci, Guy I a divizat ducatul între cei doi fii ai săi, Lambert I și Guy al II-lea, cel din urmă primind ca partea sa senioria de Camerino, care a devenit ducat cu acea ocazie. Lambert I a fost un consecvent luptător împotriva sarazinilor, care își începuseră raidurile asupra Italiei, dar el a atacat în egală măsură și pe bizantini (cum s-a întâmplat în 867
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
a răzbuna moartea țăranului, dar și pentru că dorea să acapareze funcția de vornic peste Condroz. Prin urmare, a devastat câteva sate din Ciney. De Halloy a ripostat prompt, incendiind satul Jallez. De Gosnes i-a adus de partea sa pe seniorii din Beaufort și din Fallais, ambii frați ai săi; în schimb, de Halloy a obținut sprijin de la Huy și i-a atacat pe toți cei trei aliați, castelul lui de Gosnes și Fallaisul fiind distrus. Seniorul din Fallais a fost
Războiul vacii () [Corola-website/Science/298502_a_299831]
-
de la înființarea sa în 1990, Fundația Principesa Margareta a României a fost atentă la nevoile vârstnicilor, una din categoriile sociale cele mai neglijate de către societatea civilă din România. Fundația consideră vârstnicii ca fiind o resursă pentru comunitate și sprijină atât seniorii în situații de risc, care se confruntă cu probleme precum sărăcia și boala, cât și vârstnicii singuri, care au energie și dorință de implicare în comunitate dar pe care indiferența celor din jur riscă să îi izoleze de societate. Fundația
Fundația Principesa Margareta a României () [Corola-website/Science/315345_a_316674]
-
să impună feudalismul, pe fondul unor care au favorizat agricultura. A fost înființată , un fief papal, titlul de senior al Irlandei fiind acordat de papă regelui Angliei; la rândul său, regele Angliei numea un lord locțiitor care să conducă treburile senioriei. Cu timpul, baronii normanzi au devenit mari proprietari de pământ și au ridicat numeroase cetăți pe insulă, mai ales în preajma zonelor de coastă. Timp de două secole, istoria insulei a fost marcată de rivalitatea între acești baroni și regele Angliei
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
indicații de așezări în zonă până în secolul al XI-lea. Localitatea s-a aflat din secolul al XI-lea sub stăpânirea seniorilor de la castelul Tarasp, fiind pretinsă timp de secole de episcopii de Chur și de conții de Tirol. După ce Senioria de Tarasp a fost desființată, moșiile sale au intrat din 1239 în stăpânirea tirolezilor. Sub domnia arhiducilor habsburgi din Austria, de asemenea conți de Tirol, din 1363, Tarasp a fost începând din 1464 o exclavă austriacă în Statul liber al
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
iar altele sunt denumite „comune oraș” (pe scurt, „orașe”). Fiecare comună are propria sa administrație locală aleasă. În trecut, consiliile locale se alegeau o dată la trei ani, dar astăzi alegerile se țin o dată la patru ani. Consiliul numește care administrează senioriile. Primarii sunt aleși direct începând cu anul 2015, până atunci ei fiind aleși de consiliu. Senioriile, în număr de peste 500, sunt cele mai mici unități administrative și nu joacă niciun rol politic. Ele furnizează serviciile publice necesare cetățenilor aproape de domiciliul
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
aleasă. În trecut, consiliile locale se alegeau o dată la trei ani, dar astăzi alegerile se țin o dată la patru ani. Consiliul numește care administrează senioriile. Primarii sunt aleși direct începând cu anul 2015, până atunci ei fiind aleși de consiliu. Senioriile, în număr de peste 500, sunt cele mai mici unități administrative și nu joacă niciun rol politic. Ele furnizează serviciile publice necesare cetățenilor aproape de domiciliul lor; de exemplu, în zonele rurale, senioriile țin registrul stării civile. Ele sunt mai active în
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
anul 2015, până atunci ei fiind aleși de consiliu. Senioriile, în număr de peste 500, sunt cele mai mici unități administrative și nu joacă niciun rol politic. Ele furnizează serviciile publice necesare cetățenilor aproape de domiciliul lor; de exemplu, în zonele rurale, senioriile țin registrul stării civile. Ele sunt mai active în sectorul social: identifică familiile sau persoanele nevoiașe și le distribuie ajutoare sociale sau organizează alte forme de ajutorare. Deși senioriile au potențialul de a deveni o sursă de inițiativă locală pentru
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
publice necesare cetățenilor aproape de domiciliul lor; de exemplu, în zonele rurale, senioriile țin registrul stării civile. Ele sunt mai active în sectorul social: identifică familiile sau persoanele nevoiașe și le distribuie ajutoare sociale sau organizează alte forme de ajutorare. Deși senioriile au potențialul de a deveni o sursă de inițiativă locală pentru abordarea problemelor rurale, există nemulțumiri că ele nu au putere reală și primesc prea puțină atenție. Lituania a devenit membră a organizației Națiunilor Unite la 18 septembrie 1991, și
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
ducatului Normandiei (din 1204), situația Aquitaniei era prioritară. Dar problema era spinoasă și din perspectiva monarhiei engleze. După introducerea normelor feudo-vasalice în secolele al XII-lea și al XIII-lea, ca urmare a noilor idei despre proprietate și relațiile dintre seniorii de diferite ranguri elaborate în nordul Italiei sub influența redescoperirii dreptului roman, relația dintre regele Franței și ducele Aquitaniei a fost pusă și în termeni feudali. Deși referirile la Aquitania ca „fief” al regelui Franței aveau un caracter tehnic, strict
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea, comunitatea a revenit la datoriile sale spirituale, intelectuale și sociale cu o vigoare reînnoită: îngrijirea sufletelor, burse, muzică și educație. Deși abația nu a fost reușit niciodată să obțină râvnitul "Reichsunmittelbarkeit" (independența față de toți seniorii, cu excepția celei față de împărat), ea a avut o influență decisivă ca un centru al vieții economice și culturale și al credinței în Füssen și în întreaga regiune. La 11 decembrie 1802, în timpul secularizării ce a urmat Războaielor Napoleoniene și Păcii
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
așa cum este menționată în Domesday Book, este consemnată ca având numeroase posesiuni atât în Suffolk cât și în Essex, find una dintre puținele femei normande care să dețină posesiuni în Anglia cu drepturi depline. De asemenea, i s-a conferit senioria de Holderness, care va fi deținută după moartea ei de către cel de al treilea soț, Odo, care între timp fusese dezmoștenit de posesiunile sale de pe continent (Troyes și Meaux); stăpânirea a trecut ulterior asupra fiului lor, Ștefan. Adelaida a murit
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
-se și umanistul Chiriac din Anconă. În cadrul luptei dintre papalitate și Imperiu care a tulburat Italia începând din secolul al XII-lea, Anconă a fost de partea guelfilor. Spre deosebire de alte orașe din Italia de nord, Anconă nu a devenit niciodată seniorie. Singură excepție a fost guvernarea familiei Malatesta, care a ocupat orașul în 1348 profitând de problemele create de Ciumă Neagră și de un incendiu care distrusese multe dintre clădirile orașului. Pe urmă, familia Malatesta a fost alungata în 1383. În
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
() este un castel situat în localitatea Talcy, în regiunea Beauce, pe malul drept al Loarei, la 26 km de Blois. În secolul al XIII-lea, Talcy a fost o seniorie și un bogat domeniu agricol. Istoria castelului începe în 1517 pe 8 noiembrie, când Bernard Salviati, un bogat bancher florentin din Toscana, rudă cu cei din familia de Medici (văr al Caterinei de Medici), cumpără castelul și dependințele sale, de la
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
aproximativ 1/5 din teritoriul Belgiei actuale, reprezentând mare parte din provinciile actuale Liège, Limburg și o parte din provincia Namur. Teritoriul medieval era organizat sub forma a 23 de orașe ("Bonnes Villes"), 15 "cartiere" ("quartiers") și o serie de seniorii (aproimativ 62). Acestea erau: Originile episcopatului de la Liège sunt reprezentate de fondarea diocezei catolice de Tongeren în secolul IV. Aceasta se aparținea de dioceza de la Trier și mai apoi de cea de la Köln dar din a doua jumătate a secolului
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
sa în vecinătatea Franței permițânu-i de-a lungul timpului să joace un rol importan în politica internațională europeană. Teritoriul principatului a fost crescut în mod repetat prin achiziția diversor comitate. Astfel în 1040 principatul achiziționează Comitatul Hesbaye, în 1096 achiziționează Senioria Bouillon de la Godefroy de Bouillon plecat în cruciadă, în 1106 o parte din comitatul Brunengeruz și în 1230 fortăreața Moha. Cele mai importante achiziții sunt însă Comitatul Loon în 1366 și Comitatul Horne în 1568. Aceste extinderi succesive și statutul
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
și de nord a fost împărțită în mai multe orașe-state aflate în război, restul peninsulei fiind ocupată de Statul Papal și de Regatul Siciliei, ultimul denumit și "Neapole". Cele mai puternice dintre aceste orașe-stat absorbeau teritoriile înconjurătoare dând naștere unor "seniorii", state regionale adesea conduse de puternice familii de negustori care înființau dinastii locale. Războaiele între orașele-state erau foarte frecvente, și se duceau în principal cu armate de mercenari denumiți "", bande de soldați aduși din toată Europa, mai ales germani și
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Comuna este formată din localitățile Spa, Bellevaux-Ligneuville și Bévercé. Suprafața totală este de 39,85 km². La 1 ianuarie 2008 comuna avea o populație totală de 10.549 locuitori. Regiunea localității Spa își are originile într-un domeniu feudal din senioria Franchimont, aparținând Principatului episcopal Liège. Izvoarele minerale din regiune sunt cunoscute încă din perioada romană, fiind meționate de Plinius. Cu toate acestea, în evul mediu regiunea se dezvoltă mai ales datorită exploatării zăcămintelor de fier și a dezvoltării unei industrii
Spa () [Corola-website/Science/298510_a_299839]
-
Generale, guvernul confederal. Stările Generale aveau sediul la Haga și erau formate din reprezentanții celor șapte provincii. Provinciile republicii erau (în ordine în funcție de statutul feudal): Ultimele două erau teritorii libere ce nu fuseseră feudalizate. Acestor provincii li se adăuga și Senioria Drenthe, dar aceasta era un stat foarte sărac și ca atare era exclus de la plata taxelor confederale dar în același timp nu avea dreptul de a participa la guvernare. Fiecare provincie era guvernată de Stările Provinciale, al cărui șef deținea
Provinciile Unite () [Corola-website/Science/305884_a_307213]
-
1408 a fost stăpânit de Zmrzlík din familia Svojšín, iar în timpul stăpânirii lor căpitanul husit Jan Žižka din Trocnov a locuit în castel. În anul 1508 castelul a ars și a fost reconstruit ca un castel renascentist de către noii proprietari, seniorii de Švamberk. În 1623 familia Eggenberg a dobândit domeniul Orlík, trecând prin moștenire în 1717 la familia Schwarzenberg. La începutul secolului al XIX-lea a devenit reședința principală a familiei sus-menționate. Castelul a ars în 1802 și în timpul reparațiilor ulterioare
Castelul Orlík () [Corola-website/Science/336250_a_337579]
-
suburbiile din Guînes. Fulc i-a însoțit pe conții Eustațiu al III-lea de Boulogne și Robert al II-lea de Flandra în prima cruciadă din 1096, alături de cei trei frați ai săi și de tatăl lor. El a obținut senioria asupra Beirutului după ce ruda sa, regele Balduin I al Ierusalimului, a cucerit acel oraș, după cum este relatat în scurtul poem anonim, "Vers despre iluștrii bărbați din dioceza de Thérouanne care au mers în Sfânta Expediție": Fulc era deja decedat în
Fulc de Guînes () [Corola-website/Science/328281_a_329610]
-
multe filme de scurt metraj printre care și Kandy-Ciocolată de lux cu gust de femeie, unde a realizat scenariul, împreună cu Mariana Pachis, și joacă rolul principal, alături de Adrian Enache. Este directorul artistic al trupei Teatrul Nostrum, unde a realizat spectacolele Seniorii în direct, Din bătaia inimii lui Eminescu , Iubirile lui Brâncuși și De-a Baba Oarba prin Iubire.
Claudia Motea () [Corola-website/Science/335878_a_337207]
-
căzut în luptă. Rainulf, care devenea acum conducătorul de necontestat al exilaților, s-a retras cu resturile trupei din Apulia către Campania, unde, potrivit cronicarului Amato de Montecassino, deși înconjurat de inamici, a putut să profite de disensiunile existente între seniorii longobarzi din regiune. Ei au început să protejeze, contra cost, cetele de pelerini care frecventau regiunea pentru a ajunge la relicvele Sfântului Mihail. De asemenea, Rainulf a servit principelui Pandulf al IV-lea de Capua. "Sub protecția sa", relatează Amato
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]