104 matches
-
POEZIE „CONSTRUCTIVISTĂ” Transformările liricii lui Voronca în foarte scurtul răstimp ce desparte Restriști-le din 1923 de primele adeziuni avangardiste au avut de ce să uimească. Și cel dintâi surprins a fost - cum am văzut - Lovinescu însuși, observând trecerea bruscă de la „sentimentalitatea răvășită și descompusă” a versurilor de la început, la programul „ordinii sinteză, clasică, integrală” al constructivismului. Fapt e că lansarea, în mai 1924, a Manifestului activist către tinerime al revistei Contimporanul, precedată de numeroase semne ale deschiderii modernismului românesc spre experiențele
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
boemă. Răzvrătit în cuget și în atitudini, frecvent și în tematica și recuzita poemelor, rămâne în fond un clasicizant, desigur în cadrele modernismului. Adesea e deliberat desuet, prin arborarea, după cum remarca Gheorghe Grigurcu, a unui „limbaj defunct” și a unor „sentimentalități tocite din epoca Cerna - Iosif”. Manierist, el cultivă cu minimă autoironie implicită o anumită prețiozitate, deși se arată uneori „mai «bacovian» cu mult decât Bacovia, mai plebeu în limbaj decât Stelaru” (Dumitru Micu). E foarte iscusit într-ale prozodiei, recurgând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
altcuiva confesiunea: unui pribeag, unei fete ce cântă, uneia care plânge, unei „fecioare bătrâne”, unei „noi Magdalene”, care plânge, de asemenea, unei „femei trecute”, care „vorbește cu toamna”, unui „apostol nebun”. Toate aceste modalități ale desentimentalizării - sau oricum, ale atenuării sentimentalității - mențin intimismul în marginile unei discreții delicate, chiar dacă nu îl ridică permanent la condiția artistului. Dar ele introduc în poezie note simboliste. Acestea se precizează printr-o fluență muzicală de factură minoră, produsă prin repetiții, tehnica laitmotivului, prin multiplicarea rimelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
gata să cam încalce voința de obiectivare propusă chiar de el, programatic, prozatorilor. Căci, vai, artistul Lovinescu nu are instinctul vieții și acțiunii comune, nu are darul oralității unui dialog și nici nu e dispus să abordeze universul impur al sentimentalității banale sau al cruzimii scelerate. Scepticul Lovinescu este fericit de a fi "tel qu'en lui même l'éternité le change", nici mai mult, nici mai puțin. Thomas Mann reprezintă pentru Lucian Raicu o experiență fundamentală a lecturii (capitolul Jocul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
demon de duzină (cine n-are nevoie de așa ceva) să deturneze textul spre o modulație bufă, dar nu flecară, după care solemnitatea primelor imagini, repliindu-se, revine fâlfâind cu grandoare, își cere drepturile de la alt nivel și vocea roz-bombon a sentimentalității, ulterior straturile superioare ambetate cumva și, oricum, consternate își mobilizează forțele vizionare, încercând să dea lovitura de grație, prin tactica vocii dizgrațiate, asumându-și oarece biografism, dar cu ce forță, și tot așa (a se citi cvartetul Izgonirea din poezie
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
exemple mai caracteristice ale kitsch-ului decît cele din diversele novele și seriale cu care sîntem îndopați de la "Dynasty" încoace? Ce deosebire de la cer la pămînt între sentimentalismul ieftin, sentimentalismul siropos pînă la îngrețoșare care stă la baza lor și sentimentalitatea atît de umană, atît de sobră și credibilă a unor filme de mare clasă datînd de decenii și revăzute cu aceeași emoție adolescentină pe micile noastre ecrane, precum Scurta întîlnire, în original, Brief Encounter sau Un bărbat și o femeie
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
problemă compoziționala "noua". Nu am cum să introduc aici multele subtilități de adâncime ale scriiturii chopiniene. Așa că italianismul acestui slav (nu este numai suspinul lui Bellini ci și un "sfumato" à la Leonardo, ceea ce nu-i tocmai la îndemîna oricui). Sentimentalitatea că păcat s-a extins, în comentariu, asupra întregului patrimoniu chopinian transformând picătură de ploaie din Preludiul nr. 15 (povestea lui Georges Sand evocând amorul și frisonul nopților de la Palmă de Majorca) într-o cascadă de lacrimi confidențiale produse de
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
poate - a vidului), principiul realităților comunicante (secția, orașul, berăria, mahalaua - „universuri logopatice” - și „ritualul halucinogen” al carnavalului), formele fără fond (de la primarul Cuțiteiu din Păcat... până la venerabilul Trahanache din O scrisoare pierdută), întemeierea ființei prin verbalitatea cu registrele sale diferite (sentimentalitate, automatizare până la confortul patului lui Procust, cult al uniformizării, compromitere, viciere, instalarea autorității fără putința de a o contesta), lipsa intimității -iată caracteristicile unei lumi care e a noastră, imbecilizată de frică, vorbind la nesfârșit pentru a nu comunica nimic
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
tenvață,/ Îngerul meu cel de viață,/ La durere simțitoare/ A fi mai cu îndurare? (Robirea). Pe aceeași coardă a tot cîntat Conachi timp de o jumătate de secol, umplînd poezia noastră de improvizații în ton lăutăresc ce respiră, toate, aceeași sentimentalitate lacrimală. Cîteva formulări de erotism transbordant par inspirate, dar majoritatea se repetă la infinit, în toată mediocritatea lor. De îndată ce abordează heptasilabul, Conachi pare că rescrie o unică poezie, încă o dată și încă o dată. Astă noapte pe răcoare/ Cînta o privighetoare
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
suspansului, de frumusețea unui chip cuprins de tristețe, de splendoarea unui peisaj. În melodrama, arta n-are loc. I se substituie umanul direct, pur, nesofisticat. Melodrama nu e artistică fiindcă e prea transparență. Declanșează în mod automat în noi o sentimentalitate banală și firească. Și, mai ales, nu admite alternativă. Nu putem alege: situația ni se impune. Nu-i putem rezista: inima noastră plînge singură. Melodrama nu e nici ambigua, nici dilematica. Facultățile noastre de opțiune sînt blocate. Sîntem purtați de
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
fost selecționate în așa fel încât să arate ce este o inimă inteligentă, la ce folosește ea și ce anume califică literatura să răspundă la străvechea întrebare. Lui Alain Finkielkraut îi repugnă deopotrivă „inteligența pur funcțională" întruchipată de birocrație și „sentimentalitatea binară și suveran indiferentă față de singularitatea destinelor individuale" a ideologiei. Acționând laolaltă și potențându-se reciproc într-un mod malefic, ele au nenorocit secolul al XX-lea. In condițiile date, „perspicacitatea afectivă" la care aspira Solomon este mai necesară decât
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
registrul banalului și derizoriului: “sunt un cimpanzeu părăsit / n-am vești de la tine / nu-l găsesc pe elohim / nu știu unde l-am pus / în cutia cu scule n-a rămas / decât un cui ruginit”. Orice altă atitudine suspectată de patetism și sentimentalitate emfatică este, de altfel, amendată, de la reperul biblic al marii suferințe (“stau lângă zidul plângerii / îmi număr degetele / două le-a luat apa”), la sugestia de profunzime “nocturnă” a eului (“sam ai plătit lumina mă-ntrebai / erai pudică te duceam
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
cu toții-n Congo!" Congo, desigur, pentru rimă. Pentru că, altminteri, e greu de găsit o țară a utopiei și a nebuniei, a splendorii și a prostiei, a gratuității și păguboșeniei, a minciunii și generozității, a sărăciei și veseliei, a violenței și sentimentalității decât Congoul nostru carpato-danubiano-pontic! Așa că, dacă tot n-am plecat când chiar era de plecat din România, nu plec nici acum. Să plece ei! (Cine? Îi știe o lume întreagă!)
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
un imn impersonal pentru eliberarea zînei care trebuie să rămînă nuda...". Încă în Personalitatea..., combătîndu-l pe Taine, Aderca specifică esteticul printr-un criteriu psihologic, socotind "știință frumosului" drept "o disciplină psihologică" și nicidecum istorică sau sociologică, hărăzita a ne revelă "sentimentalitatea" proprie operelor de artă. Patru sînt principalele acte de disociere a esteticului de contextul sau cultural, pe care le reclamă teoreticianul nostru. Mai întîi confuzia dintre estetic și terapeutică medicală, întrupata de teoria, faimoasa în epoca, a lui Max Nordau
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
o poezie angajată care iese din „spațiul literar”, ignoră canoanele poetice și se deschide experimentelor îndrăzneț e, pentru a deveni o expresie a vieții înseși, o poezie-viață. O poezievorbită ce uzează de un limbaj violent. Anti-poemul este poemul despovărat de sentimentalitate, devenit obiect care face parte din viață. Poetul se dorește anti-poet, fără aura genialității, nu în sferele înalte, ci cu picioarele pe pământ, în piața publică. O afirmă cu percutantă simplitate, în limbajul colocvial, direct, natural, al antipoemelor, ca de
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
grefată pe alura lor de nonrealitate fantomală: ,personaje atît de Ťlibereť în privința programului de viață, fără a fi social declasate, literatura noastră nu mai cunoaște". în al doilea rînd, o condiționare de vîrstă care este bătrînețea lor morală ce exclude sentimentalitatea, o imobilitate, o sicitate, o rutină a sufletului ale cărui deplasări în circuit au de regulă ,stații fixe", prevăzute cu popasuri și ceremonii sacrilege, ,liturghii negre". Din care pricină ar fi inutil a le studia evoluția. Personaje în care - mai
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
gândesc, nu ce vădť, al doilea s-a dus în California, l-a cunoscut pe Walt Disney și i-a adresat complimentul cum că ar fi Ťsingurul regizor autenticť. Și cred că nu se referea la antisemitismul lui Walt Disney, sentimentalitatea sau simțul afacerilor. În schimb, cred că se referea la ideea de bază a animației, de a face o lume pornind de la absolut nimic. Dacă pui laolaltă cele două citate, vezi o imagine a cinema-ului care coincide cu formularea
Regizorul-vedetă de la "Anonimul" II by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11373_a_12698]
-
sau de o atracție generic-omenească spre spectacolul "răului", precum spre un fel de sado-masochism? O celebră replică a lui Gogol, din Revizorul, sună așa: "De cine râdeți? De voi înșivă râdeți..." - Nu sentimentele în sine sunt caduce, cât maniera/stilul sentimentalității. Aceasta e pretabilă, cu vremea, la un soi de parodie tandră, din care au ieșit Les Fętes galantes, ca și, în genere, diverse mode retro. Sentimentele, apoi, sunt luate-n zeflemea de cinismul adolescentin, - un poet ca Geo Dumitrescu rămânând
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Maria. Am trăit fără mamă, fără frați și surori - nu târziu tare - și fără tată. Cine a trăit înconjurat de familie, nu poate înțelege un suflet ca al meu, această stare sufletească specială - după cum nici nu mă pot pune în sentimentalitatea unui om care a avut familie. Dar aceste lucruri au dat sufletului meu un ton veșnic de nostalgie, de melancolie - o privire îndărăt - un sentiment de singurătate, de degajare de lumea reală. Ce-a urmat după aceea, până la vârsta de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
alții? Ori de câte ori în societate, în loc de a-ți da pe față ideile și sentimentele, ai reușit să spui o vorbă banală, lipsită de orice culoare personală, ai câștigat o victorie împotriva vulgarității. Sublimul vieții - ascensiunea pe piscurile înalte ale existenței - exclude sentimentalitatea, care supune pe om micilor nevoiale celor din jurul lui. O opinie contrară este o ofensă, îndeosebi față de femei, mai subiective prin natura lor. De aceea, extrema politețe, pe care le-o datorăm mai ales lor, ne impune să ne ascundem
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Venerea de la Milo și în Venerea Calipige de la Siracusa, și spuneți dacă aceste două ființe pot fi egale la suflet? 17. Se spune că femeia e mai sentimentală, că ne-ar fi superioară prin afectivitate. În adevăr, femeia are o sentimentalitate superioară bărbatului: sentimentalitatea "casnică". Sentimentul de familie e mai dezvoltat la ea. Femeia va sacrifica aproape totdeauna interesele generale intereselor ei. Pentru femeie, acei care nu fac parte din casa ei sunt străini, sunt chiar dușmani. Când o femeie are
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și în Venerea Calipige de la Siracusa, și spuneți dacă aceste două ființe pot fi egale la suflet? 17. Se spune că femeia e mai sentimentală, că ne-ar fi superioară prin afectivitate. În adevăr, femeia are o sentimentalitate superioară bărbatului: sentimentalitatea "casnică". Sentimentul de familie e mai dezvoltat la ea. Femeia va sacrifica aproape totdeauna interesele generale intereselor ei. Pentru femeie, acei care nu fac parte din casa ei sunt străini, sunt chiar dușmani. Când o femeie are simpatie pentru cineva
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei. Ea nu poate concepe simpatia pentru cineva care, într-un fel sau altul, n-ar face parte din "casa" ei. Mai curios e că chiar atunci când femeia dă o lovitură teribilă casei, ea tot rămâne "casnică" ă...î Această sentimentalitate casnică e în raport invers cu sentimentele sociale. Rolul femeii de a purta și crește copii, de a fi zeița casnică, o face nesocială, dacă nu chiar antisocială. Bărbatul, din contra... Dar cine nu știe că, în genere, bărbatul e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spus: „Ești ca un Don Juan, îți schimbi religia ca pe femei“. Ar trebui găsit un alt cuvânt decât „religie“. Arhitectura este foarte importantă. Aș fi putut să mă convertesc la șintoism în templele japoneze, asta datorită unui amestec de sentimentalitate, de oboseală, de felurite nostalgii. Cred în Dumnezeu când sunt în avion, iar aparatul intră în tulburențe. Micile mănăstiri ortodoxe pe care le-am vizitat zilele trecute în Bucovina (Voroneț, Sucevița...Ă mi-au amintit că nu mi-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
încă o fațetă. Aceeași duplicitate favorizează însemnările lui Maslennikov, construcția unui spațiu propriu în care carența existențială a eroului este valorificată și depășită printr-un examen de sine și de situații care, prin cruzimea inciziei și prin cultivarea ireverenței la adresa sentimentalității umane, egalează „ironia crudă“ lermontoviană din Un erou al timpului nostru. În tradiția acestui clasic al literaturii ruse și universale, Romanul cocainei pare a spune și el că „istoria unui suflet omenesc e mai interesantă și mai pilduitoare decât istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]