1,463 matches
-
DUNĂREA DE JOS, revistă care a apărut la Galați, lunar, între 7 septembrie 1908 și 15 august 1910, cu un ultim număr pe 1 martie 1912, sub auspiciile Societății de Gimnastică, Tir, Scrimă și Muzică „Sentinela română”. Deviza comună: „Mens sana in corpore sano”. Membrii acestei societăți fac parte și din „Cercul cultural”. De la numărul 1 din 1909, apare sub egida Cercului literar-cultural „Dunărea de Jos”. Revista va fi continuată, în mai-noiembrie 1919, de „Dunărea” editată
DUNAREA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
apoi „Libertatea” (12-23 iulie 1864), „Conștiința națională” (1865), „Românul de duminică” (1864) - o anexă-magazin a „Românului”; de asemenea, o revistă umoristică, „Țânțarul” (1859), împreună cu N. T. Orășanu. A colaborat la „Steaua Dunării”, semnând K. sau Constantinescu, la „Revista Dunării”, „Cugetarea”, „Sentinela română” ș.a. A mai semnat cu inițiale, precum și cu pseudonimele Costin, C. Trandafirescu, Conțopist Trandafirescu, Pitarul Zăvoiescu, Konstantin ș.a. Temperament frenetic, însuflețit de încrederea în „steaua României”, în idealurile sale uneori utopice, acest exponent al mesianismului pașoptist a lăsat imaginea
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
guvernământului din iad este o adaptare după Satira universală de Osip Senkowski. Cele câteva poezii originale ale lui S. nu sunt, firește, lipsite de ecouri ale lecturilor sale. Gh. Asachi îl influențează în direcția ocazională și patriotică (Imnul lăutei românești, Sentinela taberii de la Copou la 1834), Pușkin în balada Dragoș, iar Ariosto, cu Orlando furioso, în unele episoade din Povestea povestelor, intitulată și Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovenesc. Nota personală apare în povestire, căci S. este
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
lângă Banská Bystrica. Debutează în 1934 la „Observatorul”, revista liceului din Beiuș, cu poemul Imnul tinereții. Începuturile literare îi sunt patronate de Octav Șuluțiu, pe atunci profesor la liceul din Oradea. Va mai colabora la „Familia”, „Luceafărul”, „Eu și Europa”, „Sentinela”, „Porunca vremii”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale” (unde în 1942-1944 ține și cronica de poezie), „Decalog”, „Pagini literare” (Turda), „Convorbiri literare”, „Meșterul Manole” (rubrica „Jurnal literar”), „Basarabia literară”, „Vremea”, „Dacia rediviva”, „Bacăul” (unde redactează în 1942-1943 rubrica „Însemnări”) ș.a. Primul
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
SENTINELA DUNĂREI, gazetă apărută la Galați, de trei ori pe săptămână între 7 august și 28 august 1892, zilnic între 2 septembrie și 27 septembrie 1892. Continuă numerotarea „Trompetei Covurluiului”. Director este G. Georgiade Heleujanu, care scrie și articole cu caracter
SENTINELA DUNAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289620_a_290949]
-
SENTINELA, săptămânal apărut la Buzău între 7 martie 1890 și 1 martie 1892. Director: I. Miculescu. Afară de obișnuitele rubrici de știri locale, de articole politice și de polemici, acesta semnează în fiecare număr și articolul de fond. Literatura din S. este
SENTINELA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289621_a_290950]
-
SENTINELA, publicație apărută la București, săptămânal, de la 25 decembrie 1939 până la 24 septembrie 1944, din inițiativa Ministerului Propagandei, condus de A. Bădăuță. Echipa redacțională nu este prezentată, doar într-un articol aniversar (din numărul 52/1941), semnat de I. Valerian, se
SENTINELA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289622_a_290951]
-
clipelor trăite, apărut tot în 1919. Va părăsi însă Brașovul, chemat la Oradea de colonelul G. Bacaloglu, directorul revistei „Cele trei Crișuri”, la care aproape doi ani e secretar de redacție sau (unic) redactor. Aceeași funcție o are și la „Sentinela de la Vest” și „Vestul României”. Celor trei periodice orădene, dar și altora din capitală - „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Peninsula Balcanică” - ori din țară - „Drum nou”, „Cosinzeana”, „Evoluția” - le dă, pe lângă versuri, impresii de călătorie, scurte cronici teatrale și literare
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
alb, București, 1955; Drepturi și datorii, București, 1958; Semicerc, București, 1964; Rocadă, București, 1967; Corp comun, București, 1968; Blănurile oceanelor și alte poeme, București, 1969; Repaosul vocalei, București, 1970; Vârsta cretei, pref. Al. Protopopescu, București, 1970; Poemul întâlnirilor, București, 1971; Sentinela aerului, București, 1972; Ucenicul nicăieri zărit, București, 1972; Heraldica mișcării, București, 1973; Poezie neîntreruptă, pref. Nicolae Balotă, București, 1976; Ancore lucii, București, 1977; Armonia contrariilor, București, 1977; Legea gravitației, Iași, 1979; Culminația umbrei, București, 1980; Cât vezi cu ochii, București
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
Victoria”, „Drum nou”, dar și la o publicație precum „Satu Mare”. Ulterior este redactor la revista bilingvă orădeană „Aurora”, în care dă traduceri din Petőfi (concomitent oferea teatrului local o versiune maghiară a piesei Akim de Victor Eftimiu) și la cotidianul „Sentinela de Vest”, apoi la „Cele trei Crișuri pentru popor” și la „Familia”. Versuri mai publică în „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „Universul literar”, „Cortina” (Oradea) și „Cosinzeana”. În 1929 se va afla la direcția ziarului „Gazeta de Vest”, devenit mai
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
BORTOȘ, Petru (2.X.1907, Băița, j. Bihor), poet. Tatăl lui B., învățătorul Georgiu sau Gheorghe Bortoș, autor al volumului de versuri Sentinela Românimei (Blaj, 1895), prigonit de autoritățile maghiare, se refugiază cu familia în Regat, stingându-se din viață lângă Iași, în 1917. Reîntors în ținutul natal, B. urmează Liceul „Moise Nicoară” din Arad, apoi Facultatea de Drept din Cluj, obținând și
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
lui Mihai Bălan, țărani. B. termină liceul la Sibiu și își ia licența în drept la București. Debutează în 1933 la revista „Abecedar”, colaborând apoi la „Gând românesc”, „Universul literar”, „Vremea”, „Pagini literare”, „Curentul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Dacia rediviva”, „Sentinela” ș.a. Volumul de versuri Febre cerești apare în 1941. Redactor la „Dacia”, funcționar de stat, B. va lucra după război în redacția Editurii Scânteia. O carte retrospectivă, apărută în 1970 și menținând titlul din 1941, adăuga versuri noi, unele risipite
BALAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
brutăriile. La toate acestea se adaugă miile de soldați care sunt trimiși săptămânal în Flandra, împotriva voinței lor, între baionete. Plecările acestea dau prilej la scene tragice: soldați închiși în barăci, încercuite cu sârmă ghimpată, părinți care-și îmbrățișează între sentinele fiii, înainte de plecarea pe front, regimente care refuză să se urce în vagoane etc. Corpul expediționar portughez se ridica, la sfârșitul anului 1917, la vreo 55.000 de oameni. Mai mult de jumătate au căzut în marea bătălie de la Lys
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
într-un oraș, unde ființe cu trup omenesc încă mai simțeau nevoia să facă zgomot mânuind oalele. — E adevărat că abia s-a crăpat de ziuă, dar e ăsta un motiv ca la poarta spre Najd să nu fie nici o sentinelă de veghe? se întreba mama cu glas tare. M-a lăsat jos și a împins canatul porții, care a cedat fără greutate, căci era deja întredeschis. Am ieșit din oraș, fără să știm prea bine încotro s-o apucăm. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-o știm căci noi am fost dintotdeauna cu Europa, ce tot zice unii că nu, aici după cum știe toată lumea și istoria scrie noi am stat la poarta Europei, nu s-a zis chiar că ca noi cine mai era sentinela din Carpați, adică numai Dracula e cu noi, de ne cunoaște mapamondu’ și vine atrași de interes, da’ sentinela de ce nu se precizează și asta când e vorba de Europa, adică-i bun și Dracula că-l esportăm, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toată lumea și istoria scrie noi am stat la poarta Europei, nu s-a zis chiar că ca noi cine mai era sentinela din Carpați, adică numai Dracula e cu noi, de ne cunoaște mapamondu’ și vine atrași de interes, da’ sentinela de ce nu se precizează și asta când e vorba de Europa, adică-i bun și Dracula că-l esportăm, dar să nu uităm și sentinelele noastre vii, veteranii care, prin urmare deci cum ar deveni după datinile noastre străbune căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
numai Dracula e cu noi, de ne cunoaște mapamondu’ și vine atrași de interes, da’ sentinela de ce nu se precizează și asta când e vorba de Europa, adică-i bun și Dracula că-l esportăm, dar să nu uităm și sentinelele noastre vii, veteranii care, prin urmare deci cum ar deveni după datinile noastre străbune căci să-i cinstim deci să-i aplaudăm călduros și să invităm să vină să-și ia diploma de experență (Spanțu: „Excelență“), ha, ha, deci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neobișnuită emoție, de parcă ai trece pe tărâmul poveștilor din "O mie și una de nopți"! Lacul albastru-verzui oglindește siluetele plopilor înalți, ale stejarilor, arțarilor, brazilor și molizilor, ienuperilor, castanilor, ulmilor și platanilor uriași ce-l străjuiesc de pe maluri, întocmai unor sentinele înfipte în pământ pentru veșnicie. Apa lui tremură-n unde la trecerea bărcilor pe sub ghirlandele bătrânelor sălcii plângătoare, zâmbesc înduioșate parcă la șoaptele de dragoste, întotdeauna aceleași, ale vîslasilor trecători! Fără îndoială că farmecul imposibil de descris în întregime al
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
încă o dată costumul. Cu călcatul mă deprinsese proprietăreasa mea cea bătrână, mă lăsase să exersez deseori pe hainele bărbatului ei. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor de uimire când la adresa de pe bilet am găsit o poartă mare cu sentinele alături, în spatele ei automobile cu numere speciale și un du-te-vino de oameni importanți și mai puțin importanți. Mulți purtau uniforme, cei importanți aveau pe veston decorații și stele, ceilalți luau poziție de drepți în fața lor. Era comandamentul aviației militare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dacă trebuie să plece ori să rămână. Chiar în clipa aceea, destinul și-a spus iarăși cuvântul, pentru că - spre deosebire de comuniști - eu sunt convins că destinul există, dovadă că l-am întâlnit atunci când aveam mai multă nevoie de el. Tocmai când sentinelele începuseră să se uite atent la mine și îmi ziceam că e momentul să dispar, a ieșit în stradă un tânăr soldat, în care am recunoscut pe loc un coleg de școală, la rândul lui și el m-a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în neștire Lixandru. - Ia veniți încoa! ne-a strigat. Mi se pare mie sau... Ne-am făcut cruce. După socoteala lui Lixandru, erau acolo, în ulcică, peste o mie de galbeni. - Nu te ridica în picioare, să nu te vadă sentinelele pe fereastră, șopti Ilaria. De-a bușilea, m-am târât până la lada de campanie. Mi-am îmbrăcat tunica de sergent. În piept mai rămăsese o singură decorație, dar era cea bună: Crucea de Fier. Când m-am îndreptat spre ușă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
motociclete. Nu auzisem nimic. Îmi netezeam cu palma tunica. N-o mai îmbrăcasem de mai bine de un an. Dar simțeam că-mi lipsește ceva, și nu-mi dădeam seama ce. Doar după ce-am deschis poarta și am zărit sentinela cu pușca-mitraîieră și pe cei doi ofițeri, am înțeles ce era. Nu se mai auzeau tunurile. - Kamarad! am strigat de departe. Ich streche deutsch. Aber wenig, sher wenig... Unul din ofițeri începu să râdă. Celalt mă privea nedumerit, ca și cum s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de băut. Dumneavoastră înaintați. Restul, pe loc! Locotenentul a făcut doar doi pași și s-a trezit cu o lumină orbitoare în ochi. Ordinul de serviciu, domnule locotenent! Sunt șeful gărzii din această gară - s-a auzit altă voce, din spatele sentinelei. Locotenentul a prezentat documentul cerut. După o scurtă examinare, șeful gărzii - un sergent - i-a înapoiat documentul, cu indicația: 18 Nu aveți voie să mergeți în gară. Apă de băut puteți lua de la turnul pentru apă aflat colea. Găsiți acolo
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
moment dat, simt mâna întinsă a lui Toaibă, ceea ce însemna <atențieă. Am transmis semnalul și celorlalți. Cât ai clipi, toți au încremenit... Ce-i, Toaibă? Domn’ locotenent. Mi s-a părut că am auzit o tuse ușoară. O fi vreo sentinelă. Dar, după felul cum a tușit, se pare că le cam soilește omul. Am ascultat cu mare atenție, ca să prindem vreun alt semn al prezenței umane în zonă. Dacă știi să distingi zgomotele nopții, atunci ai noroc. Ca prin vis
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
locotenent, și zgomotul nu a venit de prea departe. Inamicul îi aici pe undeva pe aproape. Numai să-i dibuim posturile de pază și al nostru îi! M-am uitat la ceas. Se apropia ora când de obicei se schimbă sentinela din post. Nu trebuie să ne apuce o asemenea clipă... Întâi, sentinela, care chiar dacă moțăia, 29 se trezește. Apoi, șeful gărzii vine cu schimbul. Nu, nu! Nu-i bine să ne apuce un asemenea moment. Trebuie să neutralizăm sentinela înaintea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]