22,588 matches
-
rînd regula cantității (este de mici dimensiuni), are o temă care aduce cu ea o întreagă paradigmă de ambiguități de care au profitat mulți scriitori contemporani: bisexualism, homosexualism. Tonul biografic este răsturnat: se relatează la rece o serie de experiențe, senzații, obsesii, vise, amintiri, un set de episoade, cititorului revenindu-i misiunea de a recompune puzzleul, de a-l reconstitui. Narațiunea este fragmentată după regulile (încă nescrise) ale scrierilor memorialistice, tonul nu este însă acela al unui autor care dorește o
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
unei "treziri la viață", în genul celor din romanele lui D.H. Lawrence, de exemplu. Cum o poveste de dragoste cu greu mai poate aduce ceva nou în planul conținutului, orice încercare de reactualizare a subiectului trezește inevitabil în cititorul "postmodern" senzația de "déjà lu" - scena oglinzii, de pildă, aduce ecouri din cel puțin două romane celebre, Madame Bovary și Amantul doamnei Chatterley. Acesta este, probabil, unul dintre motivele pentru care autoarea a ales o tehnică narativă ce amintește de experimentalismul optzecist
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
plastic prin care abstractul, mentalul devin palpabile, căpătând contururi obiectuale. Este o scriitură senzuală, în care se simte nevoia organică de a transforma totul, mai ales imponderabilele, în materie densă. Frazele sunt arborescente, bazate pe structuri repetitive, de unde ritmul poematic, senzația de reverberație amplă până și a celui mai neînsemnat fapt înregistrat. Există pasaje memorabile, în care temperatura trăirii personajelor își găsește expresia firească în formulări poetice inspirate. Cultivată în exces, această poezie a limbajului riscă, totuși, să devină simplu manierism
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
jurnal, interviuri. Remarcăm paginile de jurnal ale dnei Monica Lovinescu (vizita în România din 1996), cu aceeași economie și acuitate a notelor. Consecvent frustrărilor d-sale personale este dl Paul Goma, căruia revista îi reține de asemenea pagini de jurnal. Senzația de déjà-lu este caracteristică atunci cînd îl citești pe dl Goma. D-sa scrie mereu același text, cu aceleași personaje, cu aceeași intrigă. Totul, fictiv, de bună seamă. O surpriză este reproducerea "poveștii" celebrului discurs, rostit de Soljenițîn la Harvard
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
află el. Un cititor pe care-l dor dinții va citi altfel decât un cititor care tocmai a încheiat, de exemplu, o aventură amoroasă. Sentimentul cu care ne apropiem la lectură determină și el lectura. Î.: Spuneați odată că aveți senzația că fiecare carte pare a fi prima sau ultima frază a unei cărți imense din care, într-un sens, fac parte toate cărțile. În ce mod, ca cititor, aveți percepția că toate cărțile au ecou între ele? R.: E o
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
dialectici compensatoare, la fața sa neagră, la decompoziția cronică a perspectivei ce pare fără scăpare. Precum autorul Cîntecelor negre, la Liviu Georgescu încrîncenarea se permanentizează, disonanța devine lege, densitatea factorilor rebarbativi e atît de mare încît duce la o inevitabilă senzație de saturație. Ne aflăm într-un mediu ca și irespirabil, unde aerul e secat de flăcări infernale. O exaltare pînă la paroxism a urîtului pare a releva o neputință a spiritului de-a se înfățișa altminteri decît prin catabolismul său
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
detaliului greu de suportat în toate aceste trei cărți, o expunere în lumină crudă a tuturor gesturilor de amor fizic, a tuturor impurităților, a defectelor trupului, a tristeții împreunării. E o perspectivă constant dură, o dezvelire care lasă cititorului o senzație de gol și care creează un personaj feminin ciudat în proza românească: o femeie nici frumoasă, nici urîtă, mai degrabă tînără, care nu are și nici nu caută răsfățul și care este într-un mod dramatic, dar nesentimental lipsită de
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
perfect forma construcției, mirosul de rășină de la brăduții din jur. O alta este legată de prima mea dragoste: o ploaie, impermeabilul fetei și sunetul picăturilor căzînd pe el... nu știam să ne sărutăm, era spre toamnă, ne-am apropiat obrajii: senzație delicată, un obraz tînăr, rece și proaspăt. A treia imagine. Eram student, tatăl meu murise cînd mă găseam în anul doi de actorie, la Facultatea de Teatru, IATC, din București. Spre cimitirul din Piatra-Neamț există o alee de castani unde
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
mult decît o simplă bîrfă (de altfel, se vede din brutalitatea povestirii că autorul nu e obișnuit cu asemenea relatări "subțiri"), e o adevărată cădere de pe soclu. Cu nouă ani în urmă, tînărul student nota: "Călinescu, la Odobescu, despre istorie. Senzație adîncă." sau, în același an: "Seminar 9-11 Călinescu. Abatele Du Bos și scrisoarea ca gen literar. Ideile lui ard atît de tare, încît ochii minții mele se întunecă." Viața intimă pătrunde și ea în jurnal, dar cu o bună cuviință
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
tot orașul, atunci când l-am dus acasă cu o mașină de transportat mobilă. A trebuit legat cu o sfoară ca să nu se deschidă în timpul mersului. Atunci, pentru prima oară, stând lângă el cu aceeași sfoară înnodată în mână, am avut senzația propriei mele deriziuni. - Are să se potrivească și cu celelalte mobile ale noastre, a spus R. și i-a mângâiat afectuos trupul din lemn, ca pe o vacă pe care o cumperi într-o gospodărie nouă. Mai întâi l-am pus
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
ce era misterios. Îmi petreceam vremea citind cărți de ocultism, magie, telepatie și teosofie; citisem pe nerăsuflate operele lui Annie Besant, Blavatsky, Franz Hartmann și altele de acest gen. Aveam presimțirea clară că se apropia de mine ceva misterios și senzația la fel de limpede că totul se însuflețise în jurul meu. Într-o seară, după ce se întunecase... Se opri. Pălise și răsuflarea lui își schimbase ritmul. Părea să retrăiască amintirea. - Iertați-mă - continuă -, dar nu știu în ce măsură îmi voi păstra calmul povestindu-vă
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
pod și m-am îndreptat într-acolo. Ieșind din casă, am văzut umbrela la locul ei, ca și cum ar fi încercat să mă prevină cu privire la ceva, dar nu i-am dat importanță. Nici nu am coborît bine patru trepte, cînd o senzație ciudată a pus stăpînire pe mine, am avut un presentiment cu neputință de înțeles și m-am întors ca să las bastonul și să iau umbrela. Am plecat așadar cu umbrela, dar, înțelegînd cît de ridicol și de absurd era un
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
un ochi fals sufletul cu un pește în gură/ oac oac iese din smârcuri Masculofemina", "apa unde-și spală prostia stamba", "va scoate din burtă un sâsâit ca de gașcă latină"... Volumul lui Nicolae Coande pare insuficient elaborat, nedecantat, iar senzația cititorului după ce a închis cartea este că a rămas cu prea puțin, că experiența a fost una subțire. Acesta e riscul care apare atunci când oferta masivă de poezie nu e determinată de o piață reală. În astfel de condiții cititorul
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
Terzea-Ofrim știe să privească în interiorul propriei culturi în același timp de aproape și de la distanță. O metodă modernă de analiză antropologică și totodată un exercițiu dificil ce-i reușește pe deplin autoarei și al cărui prim efect de lectură e senzația că te afli în fața unei cărți capabile să dea un răspuns definitiv asupra existenței unui mod românesc de a vedea lumea. E doar un abil joc de construcție a demonstrației, o strategie care sfîrșește prin a-l convinge pe cititor
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
oraș întreg e un cuptor care arde în teatru continuu, ceea ce nu înseamnă doar o sumă de spectacole (și ce sumă! în jur de 700!), înseamnă un ALT spectacol, de o teatralitate specială (teatralitate, adică un amestec de "semne și senzații" independente de orice "text", am spune, dacă ar fi să-l invocăm pe dl Barthes). La Avignon, hălăduind pe străzile invadate de oameni care iubesc teatrul, te simți liber și în dulce fraternitate cu toată lumea. Ai senzația, nu contează cît
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
de "semne și senzații" independente de orice "text", am spune, dacă ar fi să-l invocăm pe dl Barthes). La Avignon, hălăduind pe străzile invadate de oameni care iubesc teatrul, te simți liber și în dulce fraternitate cu toată lumea. Ai senzația, nu contează cît de înșelătoare, că ai putea să faci orice și să fii oricum, iar micul tău spectacol ar fi privit ca normal. Așa cum pare normal ca, pe străzi tăbăcite de afișe, să te trezești, la fiecare pas, că
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
notații personale, asemenea însemnări disparate se pot constitui în mărturii asupra frământatei vieți interi-oare a soțului meu, adăugând astfel câteva noi trăsături la portretul compozitorului Anatol Vieru. Nina Vieru De unde vine frumusețea culorii bogate a frunzelor? E ceva în sine - senzații - sugerarea unei lumi întregi - ce ? < 1944 > Ce epocă! în care muzica nu se toarnă dintr-o bucată, ci bucată cu bucată. <1951> Suntem în era "gândirii avansate și riguroase", dar artiștii mai pot scrie naiv și retrograd despre aer, pământ
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
aluzivă, cum ar spune Eugen Negrici. Poetul recurge la reprezentări disparate, enunțuri eliptice, fragmente descriptive trunchiate, frânturi de frază dar, mai ales, intercalări de secvențe diverse. De multe ori poemele devin criptice, aproape ilizibile. Astfel, poetica lui Răzvan Țupa dă senzația deseori (mai ales în ciclul Mijloace de transport în comun) că este prea elaborată și că poemele i-ar reuși și fără atâta preocupare pentru bricolaj și discontinuu. , discontinuitatea versurilor provine din grija pentru ca relațiile dintre enunțuri să se stabilească
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
în jurul manifestului gîndit de Petre Mihai Băcanu care o marginalizează definitiv într-un post de corector. Toate celelalte capitole sînt scrise între 1987 și 1989 și n-avem motive să credem că s-ar fi operat modificări esențiale în text. Senzația de la primele pagini, puse sub un titlu grațios oriental (Căderea frunzelor), este că de fapt nu citim un jurnal. Sau cel puțin nu un jurnal în sensul comun, cu întîmplări imediate, cu notații scurte. Bineînțeles că se pot face o
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
aceea, fără să-l fi cunoscut, am simțit o mare tristețe pentru moartea acestui Zaciu, despre care toată lumea îmi spune că era un om serios, bine pregătit, ba, că trebuia chiar să preia direcția Editurii Politice etc. Bietul, am încă senzația că a murit în locul meu." Ironia face că o operă foarte des pomenită este Jurnalul. Spun "ironia", pentru că putem contesta sau ridica în slăvi calitățile literare sau "de mărturie", dar nu-i putem uita cărțile cu adevărat extraordinare de critică
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
mai există. Dar aceste argumente nu l-au putut convinge pe Axiochos. Toate aceste nu sunt decât niște sofisme la modă prin școlile filosofice" spuse el. - Asta fiindcă tu nu gândești - i-a răspuns Socrate - că legi de lipsa bunurilor senzația relelor și că, fără să te gândești că ești mort, introduci, în loc, ceva ce nu poate percepe această senzație. Văzând cât de puțin succes avură cuvintele sale, Socrate recurse la un alt argument, cel al nemuririi sufletului. Sufletul este nemuritor
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
la modă prin școlile filosofice" spuse el. - Asta fiindcă tu nu gândești - i-a răspuns Socrate - că legi de lipsa bunurilor senzația relelor și că, fără să te gândești că ești mort, introduci, în loc, ceva ce nu poate percepe această senzație. Văzând cât de puțin succes avură cuvintele sale, Socrate recurse la un alt argument, cel al nemuririi sufletului. Sufletul este nemuritor: ceea ce dovedește acest lucru sunt descoperirile minunate făcute de către arte și științe, și, îndeosebi, cunoașterea revoluțiilor ce18 rești. Niciodată
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
România Mare și în Atac la persoană am mai citit așa ceva. O umoare neagră i-a întunecat dlui Popescu judecata. Fiind vorba de un atac la persoană, cîteva precizări se cuvin însă făcute și le voi face, deși recunosc că senzația pe care am avut-o citind articolul a fost una de dezgust și că am luat cu greu pixul în mînă. Dl Popescu socotește o "mîrșăvie" (nu e problema mea dacă dl Popescu nu știe să-și cîntărească vorbele) din partea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
e lemnul în care dorm./ Sevele pămîntului urcă fără să atingă/ Sufletul cărnii mele" (Sufletul cărnii mele). Lumile se despart aparent, înfiorate de o nostalgie în care nu putem citi decît inexorabila lor comuniune. Pe urmele romanticilor, suprarealiștii vorbeau despre "senzațiile elective", deosebite de cele ce vin din exterior, produse chiar de centrul ființei, un soi de senzații lăuntrice. Iată-le în caracterizarea (atît de suprarealistă, avant la lettre!) a lui Novalis: "Asta nu înseamnă nici a vedea, nici a auzi
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
Lumile se despart aparent, înfiorate de o nostalgie în care nu putem citi decît inexorabila lor comuniune. Pe urmele romanticilor, suprarealiștii vorbeau despre "senzațiile elective", deosebite de cele ce vin din exterior, produse chiar de centrul ființei, un soi de senzații lăuntrice. Iată-le în caracterizarea (atît de suprarealistă, avant la lettre!) a lui Novalis: "Asta nu înseamnă nici a vedea, nici a auzi, nici a simți; ci o combinație a acestor trei lucruri și mai mult decît suma lor; senzația
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]