103 matches
-
grotescul întâmplărilor narate (o decapitare maniacală a unei fete nevinovate, urmate de vopsirea întregului han al părintelui său în sângele victimei) m-ar determina să-l situez pe Beneș, cel puțin în acest caz, pe linia pur horror a scenariilor senzaționaliste din secolul al XX-lea, miza șocului provocat cititorului depășind net miza beletristică. Teroarea din opera lui Beneș, atâta câtă este, se găsește diseminată, cred, în două nuvele de un exotism poesc, ambele prezente în volumul Semn rău (1943). Prima
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Cezar Petrescu este, simultan, unul dintre prozatorii cei mai polifici și mai inegali din istoria literaturii române. Texte de valoare (din ce în ce mai puține după 1947, anul instalării dictaturii comuniste) se amalgamează cu producții inferioare, chiar triviale, răspunzând fie unui gust public senzaționalist, tipic interbelic, fie, mai târziu și cu egală disponibilitate din partea autorului, unor cerințe oficiale șablonizante, tipice realismului socialist. Aranka, știma lacurilor (1929, apărută în volumul de nuvele cu titlu omonim, publicat în 1930) se numără printre cele mai bune proze
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
trei mari tipuri de opere care exploatează filonul groazei: cele în care ideea constituie subiectul însuși al cărții, cele în care groaza este utilizată ca vehicul pentru transmiterea unor alte idei și cele în care aceasta apare ca pur pretext senzaționalist. Pentru mai multe amănunte, cf. Seigneuret, 1988: I, 623. 13 Acest fapt este vizibil mai ales în prozele horror din perioada contemporană (William Peter Blatty, Stephen King, Richard Matheson, Anne Rice, Peter Straub etc.), care reiau diverși topoi șocanți: "unele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de limba de hârtie "care pusese stăpânire pe mințile fragede ale acestui popor al gazetei născut din lectura ziarului (...)". S-a schimbat oare ceva în mentalitatea moftangiilor ce suntem acum și aici, față în față cu bombardamentul supradimensionat, partizan și senzaționalist întreținut de discursul de presă actual? Prin ce se deosebește reacția noastră față de cea a lui Conu Leonida care despăturește tacticos în 1878, în Scena I a farsei caragialești, ziarul Aurora Democratică, 11/23 Făurar? Suntem oare pe cale de a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
manualelor de liceu. Numeroasele mostre de inegalabil talent interpretativ îl readuc pe S. Damian în prima linie a criticii românești de azi, inclusiv ca un posibil act de ecologizare a peisajului invadat de urechism, improvizație și cinică fudulie a demolării senzaționaliste. Despre Cioran, cel ce și-a recunoscut (?) trecutul ca un cadavru viu, S. Damian scrie la fel de neîntâmplător și intransigent, căci, așa cum vom vedea, aproape toate "personajele" cărții străbat teritorii și trasee sinuoase, ajungând în cele din urmă la acea "abjurare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ceva tot supraviețuiește din „specificul național” atât de evident în felul în care stăpânii Romei știu să rostogolească mingea în teren. Despre fenomenul fotbalistic englez - probabil și datorită agresivității fără pereche a presei britanice - se scrie aproape întotdeauna la modul senzaționalist. Aleksandar Hemon (prozator american de origine bosniacă, autor al faimosului roman The Lazarus Project, tradus și în limba română la Editura Polirom; aceeași editură i-a publicat și Omul de nicăieri) analizează în revista The New Republic un aspect suculent
Football and WAGs by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4522_a_5847]
-
au împrumutat strategiile de seducție ale epocii, alcătuind un halo expresiv în care se putea recunoaște oricare din beneficiarii modelului cultural dominant. Această strategie nu diferea de dramele observate la începutul secolului al nouăsprezecelea, când, în spațiul romanului și povestirii senzaționaliste, se petrecea adeseori fenomenul „amestecul dintre investigația polițistă și detecție” (Worthington, 2005: 143). Nu trebuie să ne mire că lecturile recente îi așază în același plan pe „văzătorii de stafii, detectivi și spiritualiști” (Smajic, 2010). În anii 1930, termenii erau
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
cele eșuate, stârnesc curiozitatea morbidă și un misticism difuz, ele fac însă subiectul unor filme care își găsesc întotdeauna un public avid de senzațional. Din fericire, regizor experimentat și autentic în demersurile sale, Cristian Mungiu a evitat tot acest grund senzaționalist. Filmul său este departe de a fi o punere în dezbatere a unor practici religioase sau a unei chestiuni de credință precum Insula (2006) lui Pavel Lungin. După dealuri nu este un film de factură dostoievskiană, de încercare a limitelor
„Un fapt divers atroce“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4173_a_5498]
-
o strategie guvernamentală. Lăsat la voia inițiativelor individuale (indiferent cât de bine intenționate sau de reușite) sau la voia cererii și ofertei de piață, Eminescu va rămâne în continuare necunoscut, sau va intra în atenția publicului străin doar prin teme senzaționaliste, nesemnificative în raport cu imensa sale dimensiune culturală. Intervenția instituțiilor culturale și a guvernului este absolut imperativă dacă Eminescu mai înseamnă ceva pentru români. Mi-e teamă însă că mentalitatea "globalistă" - ce a democratizat accesul la informație, dar a redus simțitor discernământul
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
timpul scrierii ei. De asemenea, capitolul amintirilor despre Europa Liberă, cu vocile și figurile de prim-plan ale instituției (se detașează cea a lui Vlad Georgescu) merită o atenție aparte. E una dintre puținele descrieri din interior, fără colportaj ieftin, senzaționalist, fără bârfă dâmbovițeană. Gelu Ionescu are ceva nemțesc în modul riguros de a aborda un subiect, oricât de personal ar fi acesta. Evocările nu sunt amprentate și distorsionate de afectivitate, nici măcar de fireasca nostalgie a exilatului ce devine septuagenar. Reflecția
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
realitatea social-politică românească nu prea încurajează nici ea zborurile în abstract. E, acesta, și motivul pentru care prozatorul nu-și plasează acțiunea în spațiul românesc, ci în îndepărtata Danemarcă. Mai exact, După Sodoma e un amestec specific între o ficțiune senzaționalistă și o parabolă apocaliptică. Profesorul de etică Thomas, ajuns la ceea ce englezul numește midlife crisis, pornește pe urmele propriului trecut într-o manieră inedită și...cât se poate de concretă. Fostul donator de spermă e bântuit de remușcări pentru soarta
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
muchie de cuțit, la marginea cu kitsch-ul ordinar, utilizînd formule de succes care se pot întoarce împotriva sa ca regizor, cum se întîmplă în acest film, dacă facem abstracție de succesul de piață al producțiilor lui. Revizitarea anumitor formule senzaționaliste (extratereștri, stafii, supereroi etc.) cu o anumită candoare mai mult sau mai puțin jucată, uneori cu o fină tușă parodică, conferă o altă respirație locului comun și ca și în filmele lui Tarantino, o parte din ele de-a dreptul
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
sunt sacrificat, și dacă scap, ei tot sunt amenințați”. De fapt, ceea ce face ca romanul Dorei Pavel să devină greu de catalogat e tocmai această răsturnare permanentă a mizelor narațiunii. Ceea ce părea, la debut, un roman de consum, cu tentă senzaționalistă (cei doi „fugari” sunt urmăriți asiduu de poliție) rămâne în arrière-plan pentru a face loc unei aventuri psihologice nu mai puțin tensionate și, aș spune, nici măcar mai puțin senzaționaliste. Căci, departe de a fi o boală comună, afecțiunea mintală de
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
narațiunii. Ceea ce părea, la debut, un roman de consum, cu tentă senzaționalistă (cei doi „fugari” sunt urmăriți asiduu de poliție) rămâne în arrière-plan pentru a face loc unei aventuri psihologice nu mai puțin tensionate și, aș spune, nici măcar mai puțin senzaționaliste. Căci, departe de a fi o boală comună, afecțiunea mintală de care suferă Cezar Braia - și catalogată exterior drept „depresie legitimă” - e, de fapt, o nevroză complexă, menită să dea originalitate personajului central. Nu nebunia îl caracterizează, așadar, ci mai
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
literari experimentați, o sursă inepuizabilă de piste false și de misreadinguri. Do Not Cross nu face nici ea excepție de la o formulă ce riscă să devină marcă înregistrată prin amestectul de formule și de registre stilistice aparent incompatibile: romanparabolă, thriller senzaționalist, pastișă freudiană, psy gotic ș.a.m.d. Un singur lucru rămâne totuși cert: avem nevoie de mai mulți scriitori îndeajuns de cruzi (și, de ce nu, puțin sadici...) încât să însceneze cititorului astfel de perversiuni narative.
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
din inerție, iar revolta lui Mulder cînd adevărul nu ajunge în presă este una leșinată. Și dacă ar fi ajuns? Ar fi putut ea concura senzaționalul reality show-rilor? Aici se află o altă diferență de ton, intriga, misterul, abracadabra-ul senzaționalist alunecă pe planul doi în film. Dar atunci ce trece în prim plan? Ei bine, acesta este cel de-al treilea punct care face diferența. În prim plan se află o psihologie de cuplu în criză reunit par hazard pentru
EX-Files - sfîrșit de etapă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8103_a_9428]
-
el sau de cei din preajma lui, dar Blake Bailey i-a puricat creația rând cu rând, în căutarea ecourilor unora dintre întâmplările și situațiile care au ieșit acum la lumină. Rezultatul este o biografie exactă dar cu alura de român senzaționalist, dublată de o exegeza literară atât de pătrunzătoare încât aduce a clarviziune. Demonii care-l bântuiau pe John Cheever veneau de departe din istoria familiei lui, stabilită în America în 1637. Deși își făcea un titlu de noblețe din ascendentă
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
ar fi avut nevoie, pe cel vechi, Lelia Arcan, nu-l mai pomenea nimeni în noile reviste literare), a folosit detalii luate din presa de opoziție a anilor '90. Ca pentru majoritatea celor trăiți în comunism, și pentru Letiția dezvăluirile senzaționaliste s-au amestecat cu amintirile proprii, tot mai confuze. * Cînd Letiția a început să se uite împrejur după o scrumieră ca să-și stingă țigara, obrajii și urechile lui Radu s-au aprins dintr-odată și vocea i-a devenit nesigură
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
ceva mai multă solidaritate socială...”; „cu înflorituri ca de povești pentru copii și prea propagandistic, dar sunt sigur că 99% dintre ziariștii de azi habar n-au să facă un text mai răsărit despre iarnă”. Sunt enumerate și ironizate clișeele senzaționaliste actuale, reproșate direct jurnaliștilor: „vine sfârșitul lumii”, „un iad de nămeți”; „iadul alb”, „România sub nămeți”, „dezastru” etc.: „aș fi curios să citesc o compunere scrisă de voi cu titlul Iarna care să nu prezinte cei 30 de cm de
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
rolul lui Paul Emmett, universitarul harvardian înrolat în CIA, și un alt aparent dialog al surzilor, tatonări și fandări abia sesizabile și un sentiment al pericolului care vine din lucruri mărunte. Finalul ironic saltă admirabil peste o rezolvare în cheie senzaționalistă. Nu este nevoie de mai mult decât acele foi care se împrăștie în bătaia vântului, iar scriitorul își poate lua locul printre fantome, de data aceasta unele de hârtie.
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
ani de muncă, a publicat o carte care surprinde din mai multe motive. în primul rând, pentru că povestea meticulos documentată și redată cu maximum de fidelitate pe care o conține este aproape neverosimilă, ceea ce-i dă o alură de roman senzaționalist la limita credibilității și chiar a logicii. în al doilea rând, pentru că rareori izbutește un occidental -și încă și mai rar, mult mai rar, un american - să perceapă corect bizareriile stării de fapt numită convențional perioada de tranziție de la comunism
Cum se ajunge erou de legendă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6174_a_7499]
-
table; lui Kanel, prietenul cu care vânase lei în vechime, întors din Împărăția Umbrelor, Nazaret îi oferă iubita pentru a-l salva de la o nouă moarte ș.a. De aceea, formula prozei lui Cristian Meleșteu este un amestec insolit de realism senzaționalist și de fabulos parodic, iar stilul pendulează mereu între poezie, kitsch și ironie: „Un hohot puternic de râs făcea avionul să se încline în dreapta și-n stânga, ca un petic de hârtie lăsat în voia vântului. Se uită în sus
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
fel de artă pentru artă a ultimelor respirații." (pp. 470-471) Dacă-l prefer, spuneam, pe romancierul O. Nimigean poetului e tocmai pentru că la acesta dintâi lirismul profund nu dă greș niciodată. Rădăcina de bucsau își trage sevele nu din bogăția senzaționalistă a evenimentelor, ci, dimpotrivă, din lentoarea austeră a desfășurării acestora. Confesiunea lui Liviu e mai mult decât periculos de personală, e solipsistă. Iar asta în asemenea măsură încât nu o dată se ivește între paranteze o voce dedublată, cârcotașă, care-i
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
falezele de marmură sau Călătorie la capătul nopții titlul este destul de curajos. Ceea ce nu înseamnă că nu-și atinge scopul: acela de a incita la lectură. Dacă, după aceea, cititorul se va considera păcălit sau nu rămâne de văzut. Impactul senzaționalist și promisiunile de popularizare din titlu se spulberă repede. După un preambul în care sunt invocați Einstein, Eco și Bohr, care face deliciul acelora care speră la filosofii științifice digerabile, și după două pagini de introducere în care se afirmă
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
calitate a Bucureștilor de altădată provine nu din întâlnirea dintre marele oraș și marea istorie, ci din momentele în care acest oraș (la vremea aceea, nu foarte întins) să crească pe măsură ce acumulează, una câte una, istorioare. Senzaționale și, de ce nu, senzaționaliste. Mici povești ale unor locuri sau ale unor ipochimeni, la urma urmelor, lipsiți de importanță. Printre cei mai pitorești (inclusiv prin onomastică) se disting cei doi „agenți electorali” linșați în primăvara lui 1875: Ilie Geambașu și Temelie Trancă. Bătăuși arvuniți
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]