441 matches
-
schimbe aproape nimic nu e decât o circumstanță agravantă. Inutilitatea îi răpește sacrificiului ultima justificare: sensul". Soarele de apoi (2000) nu schimbă prea mult paradigma. Dacă meditațiile încordat-elegiace n-ar avea, totuși, un timbru rafinat și o imagistică îndreptată spre serafic, filosofarea ar pune stăpânire dăunătoare. Pentru că există un soi de intelectualism care stăvilește puterea vizionară. Sensibilitatea metafizică pare să se înfiripeze, dar trăiește prea mult la gradul invocării lipsite de mister. Sfințenia încă mai adastă între noapte și puterea soarelui
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
protestând împotriva re-dogmatizării din anii ’80, Critică la persoana întâi ni-l înfățișează recenzând apariții de Vlaicu Bârna și Al. Căprariu și scriind un frumos necrolog la plecarea dintre noi a lui I. Peltz. Toate acestea nu țin de preocuparea serafică pentru cultură a unui schimnic rupt de lume, ci de o prezență devotată și insistentă în viața literară. Cu atât mai mult cu cât, după cum menționează Florian Roatiș în Notă asupra ediției la Critică la persoana întâi, articolele monahului de la
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
vestigii care pot la un moment dat să-și recapete vigoarea. Cartea lui Manoilescu e vetustă prin epoca în care a fost scrisă și desuetă prin idealul de înțelegere la care se așază autorul. Cu alte cuvinte, e o carte serafic de idealistă și inadmisibil de optimistă. Căci în ea este vorba de etica de care ar trebui să asculte oamenii politici în exercițiul mandatului lor, sarcină auctorială cu totul ingrată dacă ținem seama de cinismul de cimitir în care se
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
de cizme spada. Am tăiat, / Voios, cincizecișișapte de cocoși/ Și-am uns cu sînge-ntregul meu palat, / Ci-ndeosebi patul cu ciucuri groși" (Fratele lui Robinson Crusoe). Dar, de la un timp, Emil Brumaru construiește o altă lume la antipodul celei fragede, serafice în care se complăcuse inițial, artificiu de astă-dată al unei demonizări în care irumpe nota energică a "așteptării" neîmplinite, instinctualitatea brută a erotismului. Fiind înlăturat deghizamentul îngeresc, chipul senzual-luxurios, de faun, al actantului iese pe deplin la lumină. Nu este
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
Constantin Țoiu National Gallery, februarie 1979. Cris-to-sul lui Bosch cu figura lui ca a prințului Mâșkin. Idiotul încadrat de patru capete de brute. El, la mijloc, serafic, senin, ne-uman, nepricepând realitatea care aparține celor patru antropoizi... * Place Vendôme. Magazinul britanic. în vitrină expuse trei spade: Epée de justice spirituelle, Epée de justice temporelle, Epée de justice curtana... Piața cea mai aristocrată. Ridicată în 1708, are în
Londra, Paris, Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6596_a_7921]
-
Conservatorul de Muzică, se vorbea public și cu multă ură în glas de „banditul George Enescu”! Cam ăsta era tonul!... Atunci a fost posibil și atacul la singurul nostru filosof care a construit un sistem de gândire de sorginte postkantiană, seraficul poet Lucian Blaga și, ca și Cioran, una din victimele eterne și predilecte ale profesorului universitar Crohmălniceanu, șef de reviste importante și cronicar politic, care, e drept, la senectute a descoperit că unii „dușmani ai poporului” și „creatori putrezi” au
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
clipocire neastîmpărată, dar o emotivitate care nu e patetică, țîșnind în gesturi expansive și îndrăznețe, ci melancolică, sfîrșind în tresăriri retractile și în mișcări sfioase. Ochii îi sunt încărcați de o sineală dolorică de căprioară rănită, aruncînd în afară privirile serafice ale unui călugăr care tocmai și-a încheiat șirul de mătănii, și de aceea, cînd îl întîlnești, ai impresia că abia s-a oprit din plîns, sub imperiul unei acalmii efemere, pentru a se uita cu mirare la marginea unor
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
Sorin Lavric Aprivi viața cetății cu un ochi creștin înseamnă a te supune unui supliciu obligatoriu, cauza stînd în prăpastia care desparte înălțimea serafică a preceptelor de duh de josimea seacă a întîmplărilor lumești. E un fel de tortură iscată de neputința de a găsi o împăcare între cum ar trebui să fie viața și felul cum este ea cu adevărat. Pentru un astfel
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
clipa ce li s-a dat nu mai știe dacă ei sunt în viață - cu desăvârșire! - lucru nesemnificativ, da, câtă vreme ei, în sfârșit, au învățat să câștige orice bătălie, vii sau morți! Căci ei le aduc oamenilor o iubire serafică, divină! Mălăele și Delakeza par niște Isuși - gemeni, răstigniți pe drumul crucii politice în niște cărucioare din care vor învia prin cuget și simțiri, aducând mântuirea oamenilor! Să revenim nițeluș... Vlăguit, bâlbâit, impenetrabil, Agamiță Dandanache apare în târgul de sub munte
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
Hayy ibnn Yaqzan de Ibn Șină (care putea fi citit în Înțeleptul Singuratic, Humanitas 2006) știutorul inițiat parcurge etape purificatoare ale voinței, irada, și ale exercițiului ascetic, riyada, progresând prin diferite trepte/sfere care pot fi comparate cu ale doctorului serafic. Desigur, filozoful musulman a făcut tot posibilul să-și îmbrace meditația într-o haină acceptată de teologia islamică, după cum Thoma d’Aquino sau Bonaventura adaugă mereu referințe la Mântuitor sau citate biblice pentru a convinge că e vorba de „filozofie
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
mai longevivă creație scenică și care de peste 180 de ani se păstrează în repertoriul multor companii de balet până astăzi. În jurul anului 1830, romantismul, în plină înflorire, se extindea de la literatură la teatru și de la teatru la balet. Contrastul între serafic și grotesc, inspirația din folclor și din basme medievale se transpun în dans prin apariția unor personaje supranaturale, silfide, elfi, iele (Sânzienele din folclorul românesc), simboluri ale unei spiritualități nu totdeauna benefice, întruchipate printr-un dans aerian, cast, pudic. Sunt
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]
-
spectacole Balanchine și Kylian, sau de la cel de dans contemporan al lui Edward Clug. Dar în ceea ce privește interpretarea, Robert Enache mai poate lucra încă la unele nuanțe. Trecând la personajul Silfidei, duh al aerului, nici o balerină nu era mai potrivită ca serafica Maria Taglioni să întruchipeze acest personaj, care a făcut din ea o legendă, în urmă cu o sută optzeci de ani. Într-o cronică publicată tot în această revistă, în 2002, o numeam pe Alina Cojocaru Maria Taglioni a secolului
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]
-
limita sublimă a sensului hașurat prin coduri de bară care obturează rațiunea sprințară prin uitarea cuvintelor șlefuite bacovian în sufletele moarte. E un blasfem pentru creștinătate îmi zice seminaristul milenarist de la Neamț unde s-a mai pomenit decît în Gogol seraficul să se negocieze ceea ce doar Sfîntul Duh în nerăbdare ca să se fixeze are putere ca să-ntemeieze. Poemul se citește pînă la capăt Clipele au trecut ca infinitivele lungi prin urechile veacului iar frazele se-nfiripau în amurguri sugrumate de spaimă
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
și imberbi, care au trecut prin inelul de moarte, glorie și eroism al Păulișului, călăuziți nu atât de sofisticata știință a armelor, cât de o mare, mistuitoare iubire de țară. La Muzeul din Arad, liniștea înconjoară exponatele cu o mână serafică, ocrotitoare. Cuvintele se aliniază limpezi, clare, nu o dată cutremurătoare, cuprinse de întregul adevăr al dramelor pe care le exprimă. în zvârcolirea lor de a nu pierde spațiul românesc, trupele germane, dar mai ales cele ungurești, s-au organizat într-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
critic, de acord, dar de multe ori observațiile sale sunt mai profunde decât ale criticilor profesioniști, inclusiv când la mijloc e o judecată de valoare. Comentând, de pildă, un articol al prietenului Florin Mugur dedicat unor poeți contemporani, „ingenuul” și „seraficul” Brumaru face o distincție axiologică netă: ar fi scris și el câteva rânduri despre respectivii, dar un articol e cam mult, de vreme ce în volumele lor poți întâlni doar versuri bune, nu și poezii... Rămâne, deci, în sarcina viitorului monograf să
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SERAFICĂ POEZIE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Serafică poezie caut, inimă, a-ți scrie Frumusețea s-o slăvesc cum ți-ar place ție, Un vers al vieții fără de închipuire Ce simte
SERAFICĂ POEZIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385070_a_386399]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SERAFICĂ POEZIE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Serafică poezie caut, inimă, a-ți scrie Frumusețea s-o slăvesc cum ți-ar place ție, Un vers al vieții fără de închipuire Ce simte prin el că poate da a lui trăire. Gândul fior mă trece, penița mi-o pornește, Încercarea
SERAFICĂ POEZIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385070_a_386399]
-
timp cu efemere clipe. Nu m-am născut poet, iubesc a-ți scrie, Sunt omul ce-n vers pentru tine aude Cântul vieții în piept, de soartă cândva răvășit; Prin a morții minciună, supremei iubiri ne-am unit. Referință Bibliografică: Serafică poezie / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2214, Anul VII, 22 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SERAFICĂ POEZIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385070_a_386399]
-
Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Crizanteme în multe culori, Dumitrițe vesele și tufănele, Sunt cele mai frumoase flori Din grădina toamnei mele. Corole din lumea divină, Văpăi din ținuturi supreme, Serafice sclipiri de lumină, Sunt stelele de crizanteme. Sunt ale verii resemnări, Sub vălul ploilor mărunte, Și sunt buchete de visări Ce stau pe tâmplele cărunte. Parfumuri amărui și discrete, Aduse din lumi imperiale, Cu ale lor mistere și secrete, Se
CRIZANTEME de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382368_a_383697]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PASĂREA PHOENIX Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017 Toate Articolele Autorului Vă întreb pe voi îngeri de pază Care zi și noapte stați de priveghe Cum înfloresc crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
miraculoasă aplicație a principiilor științifice. (Aplicații ale științei)... VI. PASĂREA PHOENIX, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017. Vă întreb pe voi îngeri de pază Care zi și noapte stați de priveghe Cum înfloresc crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Dumnezeu. „Inima omului se află într-o stare prielnică primirii harului și binecuvântărilor lui Dumnezeu. Din această atingere odrăslesc o serie de transformări binefăcătoare în ființa noastră. Rugăciunea se face între noi și Dumnezeu în viața noastră umană. În adâncurile serafice ale interiorului nostru se produce, prin rugăciune, o comuniune discretă și rodnică între noi și Dumnezeu. Fără această relație personală cu Dumnezeu prin rugăciune, credința rămâne o convingere teoretică, cultul o lucrare de formă externă. Fără rugăciune, lucrării noastre morale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
fapt, vorbită, cândva, de către Adam și Eva, așa lăsa să se înțeleagă; transmisă celor doi de către Creator, nu se pierduse; fiul Profetului știa graiul lui Dumnezeu!!! Poate chiar Cuvântul... Nu e de mirare că un alt urmaș - Castelanul - are stări serafice; se arată doar celor pătrunși de har. Pădurarului, un idiot care încă îl mai vede, noaptea, prin hățișuri, și Intendentului, umblat, mai mult ca sigur, prin Ventali... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Prin Romancier, i-ai atribuit Castelanului obsesii ce-ți aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
disputa al cărei obiect Îl constituia În lumea de dincolo. Între timp, Îngerii Își Întețiseră invocațiile cerești și prinseseră să țopăie Încoace și Încolo, Într-o simulare de zbor, agitându-și aripile din carton. Departe de a evoca o ardoare serafică, acea frenezie dezlânată aprinse În fantezia lui Dante imaginea unui stol de harpii care se năpusteau asupra fantoșei moarte. Oricare ar fi fost scopul acelei pantomime, se gândi el, atât Îngerii cât și demonii ar fi făcut mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gândi puțin apoi spuse: Cu dovleac ai încercat? Nu. Ce să-ncerc? — Să mănânci dovleac, dovleac copt. Cât mai mult dovleac, mai ales seara - zise Metodiu. E foarte liniștitor. Azi un pic, mâine un pic, până te liniștești de tot. Serafica femeie se ridică având lacrimi de mulțumire în ochi. Și acum du-te - îi spuse încet Metodiu. După ce Laura ieși, Iovănuț se întoarse spre Metodiu. Se vedea că e tulburat. — Preacuvioase - zise el - asta cu dovleacul nu mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]