289 matches
-
și pe vacile sale”. În Istoria sa, maiorul G.C. Smith aduce mărturii reale În ceea ce privește asasinarea gurului: „Una dintre primele victime a fost sfântul Bai, al cărui picior a fost retezat de o ghiulea. Utter Singh și Kashmir Singh, Împreună cu alți serdari, au fost răpuși În conflictul care a rezultat de aici și mulți dintre oamenii lor s-au Înecat În apele râului pe când Încercau să scape. Sikhșii și-au pierdut toată venerația pe care o aveau față de guru, căci vederea lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
oamenii au Început repede să abuzeze de amabilitatea sa. Doi ofițeri, Agnew și Anderson, amândoi neobișnuiți cu datinile și obiceiurile țării și ignoranți În ceea ce privește metoda potrivită de a trata cu astfel de oameni, au fost trimiși, Însoțiți de un localnic, serdarul Kan Singh, la Multan pentru a fi informați de către Mulraj cu privire la situația existentă, precum și pentru a-și lua În primire posturile de guvernatori ai acelui district. Ambii ofițeri au fost uciși În mod barbar, iar localnicii, ca la un semnal
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În același timp, sub administrația lui Sher Singh, un fachir m-a lovit din spate cu o piatră În timp ce treceam prin bazarul din Lahore; mi s-a spus că era bolnav și că deja se purtase la fel de violent cu câțiva serdari 254. Din acest motiv i-am pricinuit Întemnițarea și, cu un lanț la picioare, l-am luat la fabrica mea de pulbere să muncească. I-am dat de mâncare, l-am tratat și i-am interzis să fumeze churrus sau
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
făcându-l pe maharajah să nutrească o mare considerație față de el, tratându-l cu respectul cuvenit unui prinț regal; de pildă, le-a spus amândurora să fie prezentați pe divane (onoare acordată doar celui mai Înalt rang), În timp ce miniștrii și serdarii erau obligați să ocupe locuri inferioare. În cele din urmă, cu ajutorul ministrului Dhian Singh și al trupelor, după trei zile grele de luptă, a urcat pe tron. Ca și Ranjit Singh, era prietenul tuturor europenilor, În special al vecinilor săi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
centrul orașului Amritsar există un gigantic rezervor de apă, din mijlocul căruia se Înalță un templu magnific, unde șâdiț Granth, cartea sfântă a sikhșilor 306, e citită zi și noapte. În jurul acestei porțiuni de apă se află casele maharajahului, miniștrilor, serdarilor și ale altor locuitori bogați. Piața Însăși poartă numele Durbar Saheb. În timpul lui Ranjit Singh și al lui Sher Singh, pe când curtea era la Amritsar, peisajul În care era amplasat templul era unul dintre cele mai Încântătoare, iar la anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
slăvit, fiind semnul eminenței majestății 340. Planșa 1 Maharajh sau Maharajah (Rege) Ranjit Singh Maharajah (Rege) Kurruk Singh Konwar (succesor legal) No-Nehal Singh Maharajah (Rege) Shere (sau Sher) Singh Planșa 2 R³nș (Regina) Chunda* Maharajah (Rege) Dalip (sau Dhulleep) Singh Serdar (Nobil) Jewahir (sau Jowahar) Singh Rajah (Prinț) Lal Singh Planșa 3 Maharajah (Rege) Gulab (sau Ghulab) Singh Rajah (Prinț) Dhian 341 (sau Dehan) Singh Rajah (Prinț) Sachet (sau Sachit) Singh Rajah (Prinț) Hirah (sau Hira) Singh Planșa 4 Rajah (Prinț
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Dehan) Singh Rajah (Prinț) Sachet (sau Sachit) Singh Rajah (Prinț) Hirah (sau Hira) Singh Planșa 4 Rajah (Prinț) Teja Singh Rajah (Prinț) Dina Nath sau Dinanath Fachirul (faqueer sau fakeer), adică devotul (Devotee) Nur Uddin, sau Noorudeen, sau Nourudd¶n Serdar (Nobil) Dost (sau Dhost) Mahomed** Planșa 5 Char³ina Sowar (cuirasier) Nahung sau Akali (nemuritor), fanatic sikh342 Planșa 6 Singh Sipahee (cipai) Musulman Sipahee (cipai mahomedan) Sipahee 343 Gurkha (cipai nepalez 344) Planșa 7 Haridas 345 Planșa 8 Hakim (sau hakeem
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
, (pseudonim al Smarandei Gheorghiu; 5.IX.1857, Târgoviște - 26.I.1944, București), publicistă, prozatoare, autoare de versuri și teatru. Cea dintâi născută din cei zece copii ai Alexandrinei (fiică a serdarului Mihalache Vlădescu) și ai pitarului Ion (Niță) Andronescu, proprietar de vii din ținutul Târgoviștei, S. se declara, cu mândrie, „nepoată a poetului Grigore Alexandrescu”. A învățat la o școală particulară din orașul natal, iar din 1870 în București, la Școala
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
Eleniței, fata tergimanului Iacovache Rizu (care îndrăgea și el meșteșugul versurilor), și al poetului Ienăchiță Văcărescu. A primit acasă învățătura ce se dădea fiilor de boieri, însușindu-și cunoștințe de limbă și cultură greacă (unul din dascălii săi a fost serdarul Antonie Manuil, care la 1791 publica în greacă, la Viena, Triumful credinței ortodoxe), franceză (de vreme ce traducea mai târziu un epigraf al lui Voltaire la ,,statua Amorului”) și turcă. După moartea mamei rămâne în grija tatălui, pe care îl însoțește în
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
cărui familie era atestata din vremea lui Petru Șchiopul, V. a urmat cursurile Academiei Domnești din Iași. Doi frați ai săi, Constantin și Gheorghe, sunt de asemenea cunoscuți: primul este traducător din greacă, al doilea copist. V. obține rangul de serdar și mai tarziu pe cel de ban. A trait retras la moșia să din Popeni, în zona Botoșani, dedicat preocupărilor culturale și punându-și în valoare cunoștințele de greacă, franceza, probabil și de alte limbi. Prima scriere a lui V.
VARNAV-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290435_a_291764]
-
îl admiră pe Tudor Vladimirescu, în 1821, înspăimântat de „rebelie”, se refugiază (ca altădată, în 1802, de teama pazvangiilor) în zona Brașovului. Sub domnitorul Grigore Dimitrie Ghica primește o slujbă mai însemnată la Departamentul Episcopiei Obștirilor (1825-1827) și rangul de serdar (septembrie 1827). În timpul Regulamentului Organic veghea la respectarea legilor, fiind membru în Sfatul Orășenesc al Bucureștiului (1831-1832, 1836-1837) și Președinte al Tribunalului Agiei (1831-1836). Rămas fără funcții (în 1847 se plângea lui Gheorghe Bibescu că era „horopsit”), se ocupă, la fel de
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
veritabilă vocație a „umbletelor”), a lui Brâncoveanu și a lui Ștefan Cantacuzino, mistuiți de propriile lor ambiții, a lui Dimitrie Cantemir, producător de gesturi irecuperabile. Aceștia - și mulți alții lângă ei: Toma Cantacuzino, pildă de nerecunoștință și cultivator de himere, serdarul Barbu Cornea, „tâlharul cel mare” - au adesea un sfârșit care confirmă premonițiile cronicarului. El are însă și știința ridiculizării subțiri (îi persiflează pe uneltitorii neperformanți, țesători ai unor „sfaturi vrednice de râs”, „deșarte” și „vrednice de batjocuri”), prin bagatelizare și
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
în 1832, când este numit profesor la prima școală românească din localitate. Urmase, probabil, cursurile lui I. Heliade-Rădulescu de la „Sf. Sava” din București (P. va rămâne un simpatizant al lui Heliade și după revoluție), ajutat bănește de fratele mai vârstnic, serdarul Gh. Penescu. La Brăila a fost nu numai un profesor cu merite deosebite în consolidarea și modernizarea școlii, ci și un animator al vieții culturale. A fost implicat și în evenimentele de la 1848, iar după înfrângerea revoluției se află printre
PENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288754_a_290083]
-
ales, un limbaj agreabil, care se adaptează ușor oricărei epoci, oricărui subiect. Cel mai bine îi reușește, în plan stilistic, antifraza, o manieră isteață, cu maliții străvezii, de a modula insinuant subtextul, care sabotează cu delicii secrete enunțul pieziș (Pruncul serdarului Panait, Ghinea spânul, Părintele Mardarie de la Vovidenie, Herșcu tinichigiul). Din atracția pentru trecut se înfiripă sub condeiul ei și nuvela istorică. Sunt narațiuni fără anvergură, dar cu un anume parfum evocator, dat și de răsfățul lexical prin care se manifestă
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
condeiul ei și nuvela istorică. Sunt narațiuni fără anvergură, dar cu un anume parfum evocator, dat și de răsfățul lexical prin care se manifestă voluptatea enumerării de veșminte (femeiești, îndeosebi), podoabe și alte găteli de odinioară (Vorniceasa Tarsița Filipescu). Printre serdari, ispravnici, vornici și alți bărboși cu giubea și ișlic se distinge, privită cu solidaritate afectivă, femeia - domnița, duduca, jupânița - cu frământările și capriciile care o definesc. Trăirile ei, aparent mărunte, își au febrilitatea lor, iubirile ce îi sunt date sunt
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
din Cerneți cu Ioan Maiorescu, se mută la București și se retrage curând din învățământ. Pe temeiul studiilor mai vechi de la școala lui Gh. Lazăr, devine în 1838 inginer hotarnic, noua profesiune aducându-i avere și ranguri: pitar în 1839, serdar din 1850. P. a fost un pedagog cu prestigiu, preocupat, în spirit iluminist, de înnoirea metodelor de predare și de îmbunătățire a manualelor. Numeroasele abecedare și „dialoguri” pentru învățarea limbilor franceză și greacă, compuse sau traduse de el, vădesc, prin
PLESOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
modestă familie de răzeși, fiu al Mariei și al lui Alexandru Pogor, P. își făurește cu tenacitate o carieră administrativă. Grămătic la Episcopia Hușilor, prin 1811 ar fi fost angajat la Consulatul Rus din București. În 1819, primind rangul de serdar, pătrunde în rândurile micii boierimi. Din 1826 până în 1852 va ajunge mare comis, vel spătar, vel agă, postelnic, vornic. La 1834 și, din nou, în 1838 e numit director al Departamentului Dreptății, în 1849 este membru în Divanul Domnesc, la
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
nr. 22 6305. Păunescu N. Elenă, 3 apartamente, București, Piața Alex. Lahovari 5 A 6306. Pasteria Valeria, 3 apartamente, București, str. Cobalcescu 19 6307. Petrescu Nicolae, 7 apartamente, București str. Sc. Floreasca 11 6308. Popescu Emilia, 3 apartamente, București, str. Serdarului 5 6309. Pârvulescu Margareta, 3 apartamente, București str. Uranus 76 6310. Petrescu Nicolae, 4 apartamente, București, str. Brezoianu 6 și 7 6311. Petculescu Ion, 2 apartamente, București str. V. Alecsandri 3 6312. Preda I. Maria, 4 apartamente, București str. Arionoaei
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
BURADA, Teodor (28.VIII.1800, Odobești - 14.VI.1866, Iași), memorialist. Fiu al preotului Radu Burada din Odobești, B. învață mai întâi acasă, după care este trimis, în anul 1816, la Seminarul de la Socola din Iași. Întors acasă, serdarul Constantin Robescu, care îl adoptă, se îngrijește de educația sa muzicală. Chemat de domnitorul Ioan Sandu Sturza la Iași, în 1823, pentru a primi rangul de clucer, este surghiunit în anul următor la mânăstirea Neamț, sub bănuiala de a se
BURADA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285951_a_287280]
-
, C.[onstantin] D. (18.III.1823, Câmpulung - 18.II.1886, București), poet, prozator, dramaturg și publicist. Fiu al serdarului Dimitrie Aricescu și al Elenei (n. Chiliașu), A.învață mai întâi cu dascăli greci, apoi la școala românească din orașul natal și la Colegiul „Sf. Sava” din București, unde, la secția „umanioare”, erau profesori și Petrache Poenaru, Florian Aaron, C.
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
interesul strict săsesc. Or, tradiția legăturilor, a comuniunii nu putea fi ștearsă în secolul al XVIII-lea, asemenea atitudini fiind regăsibile în opera brașoveanului Johann Filstich; Brukenthal însuși acceptase dialogul cu mediile intelectuale românești. În 1779 i se adresează marele Serdar Gheorghe Saul, cunoscut învățat, european prin formare și educație, cel care mărturisește încântarea de a fi petrecut un timp în Transilvania: Entre tous les vastes et très hereux États de la Majesté Impériale et Royale j’ai choisi par preference à
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Rosenthal, D., Rosetti, C. A., Roth, St. L, Rousseau, Jean-Jacques, Recellai, Giovani, Russo, Alecu, Ruvarac, Dimitrie, S Sain, Lazăr (Șăineanu), Salustius, Samardžić, Radovan, Samuel, Arie Leib ben, Sanie, Silviu (istoric și arheolog român), Saraiva, Antonio José de, Sarsa, Abraham, Saul, Serdar Gh., Scărarul, Ion, Schaeffer, Francis A., Schelling, Schendo, Michael, Schesäus, Christian, Schiller, Schlegel, Friederich, Schlözer, August Ludwig, Schmeizel, Martin, Schrök, J., Schulhof, Iszăk, Schwartz, I. Kara (istoric evreu), Sebestien, Tinodi, Selim al II-lea (al Turciei), Semler, Johann Salomo, Shakespeare
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
devenit, în 1843, „Vestitorul românesc”, și buletinul oficial al Țării Românești. Din 1836 până în 1853, la Buda, face să apară „Almanahul statului din Principatul a toată Țara Românească”. În 1845 primește rangul de pitar, apoi, în 1853, pe cel de serdar. Modest alcătuitor de calendare destinate satelor și târgurilor (1818, 1825), cuprinzând sfaturi cu privire la meșteșuguri și agricultură, pilde morale, traduceri (Adelaida sau Păstorița alpicească, după Marmontel, din calendarul pe 1825, îi este atribuită), C. a continuat, cu un orizont cultural mai
CARCALECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286103_a_287432]
-
dată, Vasile Lascăr a devenit și ministru interimar de Finanțe, ca urmare a demisiei din guvern a lui George Cantacuzino-Râfoveanu1969. Vasile Lascăr s-a născut la 3/17 noiembrie 1852 în comuna Șomănești, județul Gorj, în familia "pitarului și apoi serdarului Emanoil Lascăr"1970, mama sa fiind Raluca Urdăreanu care provenea dintr-o "veche familie boierească gorjeană"1971. Vasile Lascăr "a început să învețe carte la Tg-Jiu, în școala bătrânului Stanciovici"1972, iar în perioada 1864-1872 a urmat cursurile liceului din
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
aceleiași mănăstiri, iar mazilul din sat, asimilat în starea negustorilor, își plătea darea la Iași<footnote Ibidem, p.225. footnote>. În primul deceniu al secolului al XIX-lea, Condica liuzilor, din anul 1803, menționa doar 6 scutelnici la Belcești ai serdarului Anastasie Dalamac și alți 2 în Ulmi, care aparțineau șetrarului Filip Bantaș<footnote Th.Codrescu, op.cit., p.319. footnote>, iar în anii 1813 și, respectiv, 1816, două documente întocmite de vistieria Moldovei<footnote Ibidem footnote>, înregistrau la Belcești 8 scutelnici
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]