149 matches
-
sufletul iubitorului de artă trebuie să se bucure în egală măsură de actul lecturii sau al contemplării, fiindcă opera blakeană are ca public țintă masele, nu elitele 131. Artă vizionara implică o finalitate soteriologica transparență, funcționând că un generator de serenitate intelectuală și de extaz religios pentru iubitorul de artă132. Acesta dobândește, astfel, acces la spațiul și la timpul privilegiate pe care le deschide viziunea: "If the Spectator could Enter into these Images în his Imagination approaching them on the Fiery
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
necazuri și să le socotesc mai ușoare. Deci, conchide Sfântul Ioan Hrisostom, „ai văzut că dorul de Dumnezeu taie tăria necazurilor și că nici nu ne lasă să le simțim când vin peste noi ?”256 Cei care Îndură suferința cu serenitate, cu Împăcare, nea‑ vând o atitudine revoltătoare și de refuz a acesteia, au fericita nădejde că răbdarea suferinței Însoțită cu mulțumirea către Dumnezeu Îi conduce spre Înviere, spre o nouă viață. Când suferim și ne Îndreptăm privirile spre Dumnezeu, suferința
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și apa sunt izvor nesecat al botezului, al euharistiei, elemente care în fântâna inițierii din mijlocul pădurii influențează arta sacerdotală. Înger și om supus suferinței, fiul lui Dumnezeu reușește să smulgă de sub puterea destinului sufletele sfinte, luminându-le până pe tărâmul serenității. Începuturile au fost transmise omului în limba îngerilor, cel desemnat ca fiind spiritual, iar noi folosim limbajul întrupat. Până la reprezentarea celor trei transformări ale lui Anthropos stadiul omului de lumină locuia în paradis. Străbătut de suflarea forței destinului, slujit de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și prin care poetul ajunge să distragă atenția de la adevăratele ținte și semnificații. În fine, acestea sunt mijloace de neutralizare a elanurilor și patetismelor proprii. Neașteptată este poezia erotică din Nevoia de cercuri, adunată în amplul ciclu Furtună în marea serenității. Dacă nici poezia din tinerețe, cu tot teribilismul ei demitizator, nu era văduvită de vibrația autentică a trăirii/rostirii, acum poetul e răvășit de prezența invadatoare a iubitei, care cotropește și universul natural înconjurător. Însă, aproape sistematic, asemenea stări se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
revendică poetul, el însuși un înger căzut în lume, căldura și inocența căminului unde cântărețul iubirii înalță encomionuri sau așteaptă ca iubita să-l împuște cu „tija unui crin” ori, amândoi, să părăsească „amarul Megalopolis” spre a acosta în „Golful Serenității”. Omul interior (1985) potențează temele primei cărți și lasă să se vadă mai clar procesul de zămislire a tabloului-viziune, prin proliferarea halucinantă a imaginilor culese din plină și banală realitate cotidiană (un fel de „boule de neige” prin care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
că țiganca să fie aruncată în închisoare și arsă pe rug. Tabloul 2. O cameră în cetatea Castellor. Leonora este pe punctul să devină mireasă lui Manrico, care își declară imensă dragoste pe care o nutrește pentru ea (Amor-sublime amore). Serenitatea scenei contrastează puternic cu tumultul celei care urmează. Chiar în momentul în care Manrico ia mâna Leonorei pentru a o conduce la altar, Ruiz năvălește în camera pentru a-i aduce vestea că Azucena a fost capturată de către asediatori și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
acasă discriminatoriu (de exemplu, cuantumul diurnei), ca și dotările mai mult decât modeste ale ambasadei cu mijloace de transport și personal calificat și dispus la eforturi suplimentare, toate acestea se transformau în handicapuri ce trebuiau depășite rapid și chiar cu serenitate. Voi reveni la aceste aspecte cu unele exemplificări anecdotice. 2. Pentru mine, activitatea desfășurată în Spania în fruntea misiunii diplomatice pe durata a circa 20 de luni, până la sosirea noului ambasador, a constituit o experiență profesională și de viață excepțională
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
să fie decît o alarmă falsă. M-am Întors la visele mele, culcat În poala mîngîietoare. Atunci am auzit, pentru ultima oară, prevenirea oceanului. Ritmul său vast și tulburător bătea cu putere În porțile fortăreței dinăuntrul meu și Îi amenința serenitatea maiestuoasă. Ni s-a făcut frig și am plecat de pe plajă, fugind de prezența răscolitoare care refuza să-mi dea pace. Marea dănțuia pe mica fîșie de plajă, indiferentă la propria sa lege eternă și reiterîndu-și semnalul de atenționare, avertizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu și de ambiții retorice, Platon se refuză constant unei posterități indiscrete, dar prea puțin fidelă nedumeririlor esențiale. Acest refuz, marcat de complezență ironică, i-a rezervat peste timp privilegiul rarisim de a nu dezamăgi nici un interlocutor decent. Lipsa de serenitate profetică a Dialogurilor îngăduie, în ceea ce-l privește pe Platon, chiar și divorțurile amiabile. Născut cu peste două milenii mai devreme decât cei mai mulți dintre partenerii săi de dialog, Platon le rămâne, în manieră principială, contemporan. Lumea noastră e plină de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu tramă psihologică. Oarecare ecou au avut însă romanele Bizu (1932), Firu-n patru (1934), Mili (1936), Diana (1936) și Acord final (publicat fragmentar în „Revista Fundațiilor Regale”, în 1938 și 1939, editat în 1974), constituind ciclul Bizu. În căutarea unei serenități ideale, Bizu (care nu se confundă întocmai cu autorul, deși implică răsfrângeri ale acestuia) întregește galeria intelectualilor nepractici, nostalgici, din prozele lui Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu; patru personaje contrastante, incongruente se înseriază în situații definitorii: un Bizu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
de caracter relevante demonstrează la memorialist mai curând propensiune spre șarjă decât dorința pătrunderii psihologice. Moralist sever, criticul își ia toate precauțiile să apară în fața posterității sub masca unui ironist detașat sau chiar a unui observator clasic, educat să cultive serenitatea. Resemnarea, întâlnită frecvent și în corespondență, e negreșit sinceră. Incontestabil, L. știe să stoarcă din anecdotă promisele semnificații cu ecou psihologic-etic, cărora le dă utilizare unde nu te aștepți; pigmentându-și expunerea cu amănunte tăioase, picante sau tandre, anecdota devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
reprezintă lumea, trebuie completat cu adevărul metaforic care se mulțumește să o prezinte. Această întoarcere, acest recurs la prezentarea empirică se face cu calm. Este propriu unui spirit tragic care știe că nu există mântuire și că poate deci atinge serenitatea. Departe de războiul pe care îl poartă conceptele abstracte și generale. Acestea sunt conceptele pe care se bazează conformismul intelectual al acestor suflete protejate de certitudini și de aroganță. Aceia pe care Charles Fourier îi califica drept "contrabandiști științifici care
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
experiența confirmă zi după zi. Și este această înfruntare a destinului, așa cum am arătat-o, cea care redă sens eticii ca perioadă de trecere. Etosul este, într-adevăr, acest spațiu în care împărtășim figuri excesive. Este ceea ce permite înțelegerea ciudatei serenități care însoțește teatrul de umbre al figurilor monstruoase. Adeziune la ceea ce este. Învățare a ceea ce este. Adeziune și învățare ca moduri inconștiente de a spune totuși "da" vieții, recunoscând că este "capabilă" de moarte. Pe scurt, deschidere către alteritate, către
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fără a fi fanfaron, să continui cu îndrăzneală. Orice idee autentică presupune curaj și necesită o atitudine fermă și decisă. În fața excomunicării care îl lovea, Spinoza nu înțelegea să răspundă cu proteste vane: rixas prorsus horreo, ci a bravat cu serenitate edictele inchizitoriale și ideile dogmatice 59. În acest sens trebuie să continuăm. Să continuăm să ironizăm doxa intelectuală, această jumătate de măsură a teoriei. Să rezistăm la ordine. Să refuzăm supunerea față de gândirea corectă intelectuală. În acest domeniu, să continuăm
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
elegantă de ateism! Dar această dezangajare nu trebuie să fie analizată ca o simplă pasivitate. Poate exista în această non-activitate expresia unei creativități specifice. Noțiunea misticii renane, reluată ulterior de M. Heidegger: Gelassenheit, poate să ne edifice în acest sens104. Serenitate, bineînțeles, dar și renunțare a ideologiei lui homo faber. Abandon al acțiunii ca unică raportare la alteritate. Și, în termeni mai pozitivi, adeziune la frumusețea și bogăția lumii. Toate acestea delimitează creativitatea non-activității. Perspectivă într-un fel mistică, desigur, dar
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de altădată”, când se dezbăteau „în stil kantian” problemele serioase ale articulării riguroase și coerente a curriculumului modern și când se puneau bazele științei curriculare pozitive. Conferința de la San Francisco a fost aparent calmă. Dar nu a mai avut deloc serenitatea celor din anii ’50-’60. Dincolo de liniștea aparentă, clocoteau deja uragane devastatoare. Cerul senin al gândirii curriculare moderne era deja tulburat de norii grei ai răscolirilor postmoderniste. S-a văzut acest lucru în numai câțiva ani. În 1975, ASCD a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unei efigii încremenite: "...se apropie și vorbea lui Drăgănescu despre prințul Maxențiu. Un adevărat studiu în ivoriu, bietul prinț, înainte de plecare. Amintea o plachetă pe care o văzuse în muzeul din Fribourg: Tête de martyr sans nom." Se adaugă imaginii serenității (ca într-o ironică răsturnare / repetare a motivului horațian beatus ille...) regăsirea locului (pre)destinat lui, păstrat într-o lume posibilă, arătată doar gîndului său casa Elenei: "Casa frumoasă, luxul domol, ordinea odihnitoare și profilul neted al Elenei, toate i
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
la iluminare. Pentru că figurile unui politeism minor, autorități, comisar, căpitan de poliție, șef etc. s-au dizolvat, unicul zeu, Norocul, con- duce către uzufructul beatificat al capitalului ; comoara lui Lefter se scrie cu cifre. Urmarea extazului este o stare de serenitate, de calm aparent cu care Lefter își scrie demi- sia, modalitatea sa de extragere din profanul existenței mundane pentru a accede la condiția celestă a elecțiunii prin hazard. Să privim atent textul demisiei pe care nara- torul ni-l pune
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
colivii sau cocoși puși să se lupte. Animalele se află pretutindeni într-o indiferen- țiere care devine manifestă nu atât pentru o urbanitate nedecantată de rural, cât pentru o umanitate nedecantată de reziduurile de animalitate. Ceea ce asigură distincția, suavitatea și serenitatea unui peisaj idilic, este aici expre- sia unui indistincții orduriere. Încercarea de desprindere de această animalitate pe care Mița Baston o intenționează printr-un simbolic zbor apoteotic sfârșește în noroi. Ceea ce se găsește în nota comicului caragialesc, un lirism exacerbat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a face o vizită episcopului greco- catolic Ioan Suciu, cu care era în relații de prietenie. "Ne cunoșteam, ne înțelegeam, o afinitate și o concordanță în toate ideile pe care le exprimam dădeau discuției noastre un aer de claritate, de serenitate rememorează Dan Vizanty întâlnirea cu înaltul prelat (care avea să moară în detenție politică, în 1953). La ora 7 am cinat împreună în sala specială a Palatului. Împreună este un fel de a spune, pentru că IPS a ciugulit doar câte ceva
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ultima vreme, sfârșitul războiului, întoarcerea în țară de pe frontul de vest, câteva reflecții asupra situației actuale. Ne cunoșteam, ne înțelegeam, o afinitate și o concordanță în toate ideile pe care le exprimam dădeau discuției noastre un aer de claritate, de serenitate. La ora 7 am cinat împreună în sala specială a Palatului. Împreună este un fel de a spune, pentru că IPS a ciugulit doar câte ceva, pentru a-mi da impresia că mâncăm împreună. Un călugăr se ocupa discret cu serviciul totul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
aceea era faptul că aveam nevoie să compun o alternativă pașnică vizavi de teroarea nopții precedente, însă jumătatea de univers a vieții unui scriitor încurajează drama și durerea și înfrângerea propice artei: din noapte putem face zi, din iubire ură, serenitatea devine haos, bunătatea răutate, Dumnezeu se transformă în diavol, fiica în prostituată. Am fost mai mult decât răsplătit pentru contribuția mea la acest proces, iar minciuna deseori se insinua din viața de scriitor - o sferă circumscrisă a conștiinței, un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aibă o valoare formativă, moderatoare. Vorbește despre cei cu autoritate și cu glorie, în raport cu cei tineri pe care îi privește cu interes, cu generozitate și le atrage atenția că acest drum de sacrificiu care este drumul artistic, trebuie traversat cu serenitate și înnobilat prin fapta care se produce cu fiecare spectacol. Pentru că știți nici un spectacol nu seamănă cu altul, spectacolele sunt diferite pentru că sunt distribuite alte și alte persoane care pot ține afișul. Și în fine cred că baletul, Opera ieșeană
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
că orice dorință ți-ai pune în cap musai chestii benefice o să se îndeplinească într-un termen de timp rezonabil. Chestia e să te golești de nervi, de gânduri negre și să te umpli în schimb de energie benefică și serenitate, iar apoi, iaca, precum un duh al lămpii, Cosmosul întreg, cu energiile lui, se pune în slujba ta și-ți aportează ca un cățel drăgălaș orice ți-ar trece prin diblă. Vrei un milion de dolari? Nu-i nicio problemă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
când ai chef și cum ai chef. Da, domnule! De pe poziția asta plină de înțelepciune ar fi trebuit prietenul lui frate-meu să privească lucrurile ca să scrie ceva ca lumea. O poziție plină nu numai de înțelepciune, ci și de serenitate. Să fii un biet gândăcel. Ce poate fi mai simplu și mai fain? Uite o dorință pe care Universul ar putea să mi-o îndeplinească. Că, vorba aia, e ditamai entitatea, nu? Pentru asta trebuie să mă destind, să adopt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]