148 matches
-
Nu e o-nchipuire! Nadir, Zenit și orice alt′ mai poate Să-mi împlinească sufletul, sau poate Ce duc spre infinit ori nemurire, Și să iubesc cu-ndeajuns iubire, Flămând sau blând ca cel care socoate Că a primi târziu serenitate Este îndeajuns dumnezeire. Nicicând fi-i-va-mi patima pierdută! Sub clătinări sau sub credința care, Cu mine zămislită și născută, Eu o trăiesc nu-n ziua care doare, Ci-n viitor, în clipa neavută Și-am să iubesc în moarte și mai
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
de vedere al adevăratului Său Tată (Dumnezeu Tată). La întrebarea plină de dragoste și îngrijorare a Maicii Sale (Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aceasta?) răspunsul lui Iisus Hristos nu este încărcat de reproș sau răceală sufletească, ci doar de serenitatea specifică persoanei Sale divino-umane, în care umanul este doar la stare de copil: De ce era să Mă căutați? Oare, nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Câteva aspecte sunt demne de notat în acest caz. În
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344365_a_345694]
-
acerbă confruntare între forțele binelui și ale răului, din nou pacea. Cataclismele, cutremurele și inundațiile au încetat. Un cer nou și un pământ nou s-au ivit. Iar oamenii, creația atât de dragă Domnului, s-au reîntors la pace și serenitate, la puritate și bucurie. Au început să reconstruiască Pământul, ca pe o nouă Hiroshima, au reînceput să se iubească unii pe alții. De-abia acum, după mai mult de 2000 de ani, au început să aplice învățăturile lui Iisus în
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
ultimă amintire de la cea care îmi înseninase viața. Epilog. Marius a încetat din viață în închisoare. Ștefan e încă acolo. Zdrobit de durere, merg în fiecare săptămână cu flori la mormântul Melaniei, încercând să aduc sufletului ei ceva din pacea, serenitatea și inocența ce ar trebui să domnească pe Pământ, simbolizate atât de bine de lăcrămioare. Îi plăceau atât de mult! Iată, scriitor nesăbuit ce sunt, cât de mare a fost prețul pe care a trebuit să-l plătesc, cât de
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
ca noi murim la vârste mai tinere și vă lăsăm să vă trăiți cea mai frumoasă parte a vieții, ca femei extraordinare ce ați devenit. Fără să fiți distrase de un rățoi bătrân mofturos și plângăreț care vă poate afecta serenitatea"... Frank KAISER jurnalist american 2012 Sursa: www.garbo.ro Referință Bibliografică: George ROCA prezintă: FRANK KAISER - FARMECUL FEMEILOR MATURE / George Roca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 402, Anul II, 06 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Roca
FRANK KAISER – FARMECUL FEMEILOR MATURE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346633_a_347962]
-
de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile ... Citește mai mult sânii tăi rătăciți de culoarenu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapseești atât de femeie în coasteabia zărești în tălpi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
te vei frământa noapte de noapte, ai fi putut vorbi, dar ai ales să taci. Și toamna-și cerne mai departe, stropi grei de ploaie peste noi, o veșnică tăcere ne desparte, și ne-adâncim în noapte, fără zori. Flora-2009 Serenitate Sunt șoapta pârâului clipocind printre stânci, Un simplu om înotând, prin noianul de gânduri adânci. Sunt aurul holdei de grâu, stropită cu maci, Sunt glasul conștiinței, ce-ndeamnă să taci. Sunt arșița verii-ostoită de ploi, Sunt șoapta ce-auzi, povestind
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile aleargă a șaptea odihnă neobositul prunc în sângele vărsat neliniștita povară smulge soarelui cu mâini obosite urletul lumină Referință Bibliografică: neliniște / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 279
NELINIŞTE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355589_a_356918]
-
dezminte. Peisajele sale, în care elementele de atentă observație nu fac decât să pună mai puternic în lumină aura de caldă poezie care le învăluie, sunt pagini de autentică maturitate artistică împlinită cu sârg și discreție” (Radu Ionescu) “Contaminat de serenitatea peisajului moldav, Victor Hreniuc s-a căutat de timpuriu și s-a găsit la maturitate... Și-a configurat un discurs individual, care a devenit, în timp, inconfundabilă marcă stilistică. Congenital liric, face din poezia realelor o formă de expresie a
VICTOR HRENIUC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346103_a_347432]
-
nebunii la plimbări odiseice un donjuan așteaptă în părculeț cu un buchet uzat învelit într-un ziar cu anunțuri matrimoniale travestiți logoreici urcă în ultimul metrou la colț de stradă se plătește cash sexul mecanic săracii trăiesc la Suleyman euforia serenitatea sterilă miroase a ghetou a efluvii bahice clor cloroform femeia beată își caută parteneri pe care să verse refulări băiatul care mătură străzi scurmă în gunoi discret aprinde fericirea edulcorată care ține cât un muc de țigară întoarsă cu spatele la caldarâm
HISTRIONI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368186_a_369515]
-
Decebal, aspră ca tăișul sabiei ascuțit printre pietre tăcute , și-a întors fața mandră către schitul lui Dumnezeu, munții Carpați. Soarele se răsfrânge în inima ei pulsând veșnicii. Picioarele cuvintelor romanești caută harul în somnul gliei încălțate în sandale romane. Serenitatea vocalelor are timbru de clopot ortodox. Ele înalță curcubeu peste Prut pe cerul de un albastru voronețian. Răsună în trupul Limbii române glasul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Limba Română este ultima Lui mănăstire, cea mai dreaptă, temeinică, eternă
LIMBA ROMÂNĂ, ULTIMA MĂNĂSTIRE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360122_a_361451]
-
și analizați întru hermeneutică, 9/nouă (adică, jumătate dintre cei 18!) nu se mai numără printre vii! Și foarte puțini dintre ei (practic, doar Duiliu Zamfirescu și George Mihail Vlădescu!) au fost integrați, în literatura română, de critici credibili, cu serenitate olimpiană și inteligență apollinică a actului critic, cu intuiție și forță de sinteză apropiate de geniu, în opere critice ușor vizibile și devenite „repere perene”! - și, evident, ne referim, aici, în primul rând, la Istoria literaturii române, de la origini până în
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
aici, în primul rând, la Istoria literaturii române, de la origini până în prezent, a lui George Călinescu - și, parțial, la Istoria literaturii române contemporane, a lui Eugen Lovinescu! Și, pentru că veni vorba de „intuiție și putere de sinteză ideatică” credibile, de „serenitate olimpiană și inteligență apollinică a actului critic” - iată că se ițește a treia întrebare majoră: are Mircea Dinutz astfel de calități, precum înaintașii săi celebri, întru Spiritul Critic Românesc - pentru ca judecățile sale critice să capete „greutate” și valoare de repere
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
vor proba clasicismul său structural.( )”. Nu vrem să mai insistăm. Dacă mostrele hermeneutice de mai sus n-au convins asupra unui răspuns favorabil, la întrebarea: „Are MIRCEA DINUTZ astfel de calități (n. mea:„intuiție și putere de sinteză ideatică” credibile, „serenitate olimpiană și inteligență apollinică a actului critic”), precum înaintașii săi celebri, întru Spiritul Critic Românesc ? etc. -atunci n-are cum un biet recenzent să facă mai mult decât autorul-„demiurgul”! Și, totuși, rămâne o ultimă întrebare (posibil de pus, în
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
cresc într-un loc precum Gällivare, unde pădurile, cu lacurile și cursurilor lor de apă, păreau nesfârșite, unde cerul deschis părea infinit, unde natura părea aproape neatinsă. Când stăteam pe vârful muntelui și era complet liniște, aveam un sentiment de serenitate și calm. Inima și mintea mi-au devenit larg deschise și grijulii față de natură și au devenit, de asemenea larg deschise și grijulii față de oameni, idei și situații. Exact, la fel de deschise ca și peisajul în care am crescut. Cum iernile
Despre rădăcinile românilor: Inima mea bate pentru România. Dorința de a-mi aduce contribuția în România este o pasiune () [Corola-blog/BlogPost/337714_a_339043]
-
ne propovăduiască, în cheia esteticii înalte a Iubirii, faptul că noi, oamenii, ” Pe Dumnezeu nu-L cunoaștem numai teoretic, ci Îl cunoaștem și practic, prin rugăciune și despătimire.”, ori cea a Părintelui Arsenie Papacioc de la Mănăstirea Techirghiol, care rostea cu serenitate absolută ideea originală că ”Fără Cruce, nu ar exista frumusețea Învierii.”, ca să nu mai vorbim despre fostul Părinte Patriarh Teoctist, cel dăruit de Dumnezeu cu haina simplității firești și a sfătoșeniei ancestrale a țăranului român, sau despre hâtrul Arhimandrit Teofil
CHIPUL LUI IISUS RĂSTIGNIT PRINTRE FLĂCĂRI... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342841_a_344170]
-
de vedere al adevăratului Său Tată (Dumnezeu Tată). La întrebarea plină de dragoste și îngrijorare a Maicii Sale (Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aceasta?) răspunsul lui Iisus Hristos nu este încărcat de reproș sau răceală sufletească, ci doar de serenitatea specifică persoanei Sale divino-umane, în care umanul este doar la stare de copil: De ce era să Mă căutați? Oare, nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Câteva aspecte sunt demne de notat în acest caz. În
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342933_a_344262]
-
parcă, focul din inima mea, ce-așteaptă, ca tu să vii. Culori ale timpului, îmi umplu cameră de vise, unde, trăit-am cu tine-alături, simfoniile de iubire, orchestrate, pentru două inimi, care încă bat, în ritm de sonate, pline de serenitate și de strălucire, făcându-mă să tresar, la gândul, că nu mai ești lângă mine, vrând, ca să trag oblonul, daca n-ai să vii, ferestrei către sufletul meu. Austria, sfârșit de decembrie 2015 Sursă foto - Pinterest Referință Bibliografica: Fereastră către
FEREASTRĂ CĂTRE SUFLETUL MEU de COSTI POP în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378609_a_379938]
-
Nu e o'nchipuire! Nadir, Zenit și orice alt'mai poate Să-mi împlinească sufletul, sau toate Ce duc spre infinit ori nemurire. Și să iubesc cu'ndeajuns iubire, Flamand sau blând că cel care socoate Că a primi, târziu, serenitate, Îndestulata e dumnezeire. Nicicând fi-i-va-mi patimă pierdută Sub clătinări, sau din credință care, Cu mine zămislita și născută, Eu o trăiesc nu'n ziua care doare, Ci'n viitor, în clipa neavuta Și-am să iubesc în moarte și mai
SONETUL XCIV de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378924_a_380253]
-
carte biografică; Ioan Hentea („Pelerinaj în amintiri”) - Premiul pentru poezie; Ion Vasile Mircea („Poposiri sporadice”) - Premiul pentru poem; Gavril Moisa („Arborele de hârtieˮ) - Premiul pentru reportaj liric; Teodor Muntean („Copilărie și tinerețe zbuciumateˮ) - Premiul pentru carte autobiografică; Mihai Matei Nistor („Serenitate”) - Premiul pentru proză; Cornel Petruș („Zâmbet printre lacrimiˮ) - Premiul pentru debut; Nuțu Roșca („Mari teologi români ortodocși în detenție la Sighet”) - Premiul pentru contribuția la istoria recentă; Nicolae Suciu („Mi-e dorˮ) - Premiul pentru răspândirea dorului de acasă în diaspora
PREMIILE PE 2014 ALE EDITURII NAPOCA NOVA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379390_a_380719]
-
să-mi dai cupa cu venin” (Muza pierdută pag. 31) Ca de fiecare dată, coperțile I și IV, precum și grafica interioară sunt destinate poeziei ochiului, ca o netulburată și majestoasă dominantă a cotidianului, Iar Lazăr Morcan știe să dea culorii serenitatea plaiului nostru în amurg fermecător sau să unduiască linii și umbre ce se condiționează una pe ala, într-o arie de trăiri captivante. Radu VIDA Referință Bibliografică: A apărut Agora Literară nr.30/august 2016, editată de Liga Scriitorilor Români
AUGUST 2016, EDITATĂ DE LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371523_a_372852]
-
să curgă, nu le-am mai simțit de mult, și cu jale-nalț o rugă, nu pot face jurământ... Domne! Ce-mi cunoști amarul, îmi știi doruri și nevoi, iar mi s-a umplut paharul, de când nu mai suntem doi. Serenitate Sunt șoapta pârâului clipocind printre stânci, un simplu om înotând, prin noianul de gânduri adânci. Sunt aurul holdei de grâu,stropită cu maci, sunt glasul conștiinței, ce-ndeamnă să taci. Sunt arșița verii-ostoită de ploi, sunt șoapta ce-auzi, povestind
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
istoric, cînd vedem cu ce ușurință obține tot ce-și dorește: avere, prestigiu... loc în istorie. Nici corsetele în care încearcă acum să-l pună justiția, să-i lezeze, adicătelea, prestigiul, nu-i pot anula ștaiful imperturbabil. De altfel, cu serenitatea lui olimpiană, ne anunță, o! nu insidios, ci ingenuu-ritos, că domnia-sa crede (în continuare) în justiția română. Da. Zădărît (v. Creangă) finalmente de năsosul ronțăitor de ziare televizate, omul-istorie atinge momentul apogetic al apariției pă post, arătîndu-ne mnemotehnic, cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sine al acestuia, evident, ci răspunzînd, organic, provocărilor, spaimelor necunoscutului. Preluarea acestui imaginar chiar dacă încontinuu modificat de către civilizațiile ce s-au succedat, s-a făcut nu doar în virtutea rutinei, ci sub presiunea aceluiași necunoscut încărcat cînd de spaime, cînd se serenitate. Crăciunul copilăriei noastre a captat, deopotrivă, imensa poftă de sfințenie și de petrecere. Totul pe un fundal fabulos-decorativ. Sărbătoarea pioasă a nașterii Domnului se îngemăna, atît de fericit, cu scenariul vag-păgîn al eresurilor. Peregrinările înfiorate pe la ferestrele mîngîiate de nămeți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că țiganca să fie aruncată în închisoare și arsă pe rug. Tabloul 2. O cameră în cetatea Castellor. Leonora este pe punctul să devină mireasă lui Manrico, care își declară imensă dragoste pe care o nutrește pentru ea (Amor-sublime amore). Serenitatea scenei contrastează puternic cu tumultul celei care urmează. Chiar în momentul în care Manrico ia mâna Leonorei pentru a o conduce la altar, Ruiz năvălește în camera pentru a-i aduce vestea că Azucena a fost capturată de către asediatori și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]