68 matches
-
ostentație, dar și fără complexe, în mecanica legitimă a istoriei artei. Din punct de vedere formal, al construcției propriu-zise, ea intră mai curînd în categoria creației de tip rațional, a construcțiilor deliberate în care ansamblul se constituie prin adiționare, prin serialism, prin discurs modular, după cum,din punct de vedere stilistic, ea oscilează între impresionismul mediteranean, expresionismul nordic și un anume simbolism fără geografie. În ansamblu, oricît de mult l-ar irita acest fapt chiar pe autorul însuși, pictura lui Șerban Foarță
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
timp, a două opusuri imaginate de compozitorul spaniol, de curînd sexagenar, Javier Darias: El Juego de la Fuga și Prop a Vicmar. Din perspectiva autorului, evident, a fost o experiență obiectivă, o aventură interioară limită, necesară. Aspirația către formalizarea (sechelă a serialismului?) relației text-interpretare, structură-lectură, operă închisă-operă deschisă, competență-performață în actul (jocul) muzical, "grade de gramaticalitate ale partiturii - grade de gramaticalitate ale restituirii" (cum inspirat le numește Nicolae Brînduș) desemnează un set de modele posibile de aleatorism, dispuse mai mult sau mai
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
de irizările tonale ale Turangalilei ori de cele din Visions de l'Amen, se va lăsa confiscat de concretismul lui Pierre Schaeffer și a echipei sale de la Radio France. Curînd, se întoarce la Köln, optînd pentru generatoarele electronice și pentru serialismul integral, de care a fost sedus grație producțiilor interbelice schonbergiene și weberniene, dar, mai ales, emulației provocate de Boulez prin al său Le marteux sans maître. După cîteva escale aleatoriste (în siajul lui Cage) decolează "en fanfare" înspre orizonturile rarefiate
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
al național-socialismului care încerca să supună întreaga Europă. Norbert von Hannenheim și Viktor Ullmann s-au născut în ultimii ani ai secolului al XIX-lea; amândoi au fost elevii lui Arnold Schönberg, părintele avangardei secolului XX, părintele atonalismului și al serialismului, sisteme de creație ce au marcat estetica expresionistă a noii școli vieneze a secolului al XX-lea. Inițiatoarea proiectului, doamna Heidemarie Ambros, mărturisea că are „misiunea de a-l aduce pe compozitorul Norbert von Hannenheim înapoi, la el acasă, la
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
cele liber dezvoltate, elaborări extinse și esențializări pregnante, formule orchestrale diversificate, și - mai presus de toate - spectrul larg privind tipologia discursului muzical, de la monodie la polifonia relativ simplă sau cea complexă, raportări armonice tonale sau modale, zone de atonalitate și serialism, mijloace utilizate cu abilă funcționalitate în contextul unei opere simfonice vaste, realmente prețioase în contextul tradiției simfonismului european ; este un important principiu de creație în eficacitatea căruia unii maeștri cred în continuare. Preluate de Casa „Electrecord” cu concursul direct al
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
timp, a două opusuri imaginate de compozitorul spaniol, de curînd sexagenar, Javier Darias: El Juego de la Fuga și Prop a Vicmar. Din perspectiva autorului, evident, a fost o experiență obiectivă, o aventură interioară limită, necesară. Aspirația către formalizarea (sechelă a serialismului?) relației text-interpretare, structura-lectura, operă închisă-operă deschisă, competență-performanță în actul (jocul) muzical, "grade de gramaticalitate ale partiturii - grade de gramaticalitate ale restituirii" (cum inspirat le numește Nicolae Brînduș) desemnează un set de modele posibile de aleatorism, dispuse mai mult sau mai
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
recunoscută că Chopin e un mare muzician; atunci a căzut pe gânduri și, cum ar veni, l-a reconsiderat. Văd pe câte unii, tot așa, „ființe spiritualizate”, cum ascultă pe Bach (și nu suportă altceva, decât cel mult preclasici sau serialism; eventual aleatorism); cu mâna la cap și încruntați, parcă ar juca șah; parcă Bach n-ar fi scris cea mai senină și odihnitoare muzică; parcă reculegerea ar fi o încrâncenare. Arta nu are nevoie de „nivel estetic”: are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
subcapitol, De la fantastic la „realismul miraculos”, se oprește asupra lui Borges și García Márquez, cuprinzând însă și o încercare de a da o viziune nouă asupra fantasticului și a variantelor sale categoriale. Lucrarea se închide, simetric, printr-un eseu intitulat Serialismul și endogamia, cu aplicare tot la universul macondin. O altă carte, Suprarealism și „suprarealisme”. Grecia, România, țările hispanice, apărută în varianta românească la Timișoara în 1996 și în limba greacă la Atena în 1997, este un studiu asupra traseelor pe
IVANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
bunăoară, rigoarea notației în Renaștere (mai puțin a reprezentării timbrului) și Baroc (exceptând dinamica), ori fortuitele libertăți formale, redevabile solistului, din concertul instrumental clasico-romantic, cadența solistică fiind lăsată îndeobște la latitudinea protagonistului. Odată cu impresionismul și apoi cu expresionismul (în special serialismul integral), notația muzicală suportă o recrudescență a rigorii concretizată prin explozia detaliului, cu alte cuvinte, printr-o semiografie suprasaturată. A urmat o reacție firească de liberalizare, de decongestionare a partiturii și, cum orice vector trebuie lăsat să meargă până la capăt
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
1966Ă. Toate piesele de acolo (mențiune specială pentru ultimele, It can’t Happen Here & The Return Of the Son of Monster Magnet, vocalize de (imăpură extracție palestrinianăă sunt mostre de inventivitate ludică și experimentală, lecții deschise despre posibilitățile melodice ale serialismului. Frank Zappa își „declară“ chiar pe primul său disc (în fapt, dublu LPĂ descendența - Schönberg, Varese, Cage -, și stabilește o conduită artistică pe care o va urma în carieră, fără să uite s-o afirme cu fiecare ocazie. Patru cuvinte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
în cursul ultimelor două decenii, bătrîna Europă nu a jucat nici pe departe un rol secundar. Imensa schimbare pe care Arnold Schönberg a adus-o în compoziția muzicală și-a găsit în sfîrșit, începînd din 1954, terenul de dezvoltare în serialismul integral (aplicat nu numai la înălțimea notelor ci și la intensitate, la durată și la timbru), utilizat și răspîndit la mijlocul anilor 1950 de doi dintre cei mai buni discipoli ai lui Olivier Messiaen: francezul Pierre Boulez și germanul Karlheinz Stockhausen
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Pierre Boulez și germanul Karlheinz Stockhausen. Începînd de acum, primul a făcut o multiplă carieră de compozitor, de dirijor, de profesor și de cercetător în fruntea IRCAM 55, Departamentul muzical al Centrului Georges Pompidou. Al doilea a participat după abandonarea serialismului integral, considerat prea rigid, la toate "aventurile" muzicii contemporane: muzica aleatorie (cu "Klavierstük XI" din 1957) în care se afirmă în anii 1960 și Luciano Berio, Mauricio Kagel, Gibert Amy, Witold Lutoslawski, muzica repetitivă al cărui principiu se bazează pe
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
În afara incifrărilor obligatorii: partitura muzicală, formula matematică, terminologia filosofică, ermetizarea versului, nimic nu mi se părea imposibil de înțeles prin radio. Nici avangarda teatrală a lui Bob Wilson, nici prima carte de filosofie a unui Foucault sau unui Deridá, nici serialismul lui Boulez, nici pianul lui Michelangeli, nici, ceva mai târziu, Soljenițîn, curentul "noilor filosofi", demarxizarea scenei pariziene, ș.a.m.d. E mai lesnicios să ridici la un subiect așa-zis arid pe un ascultător mediu, decât să-l batjocorești, considerându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
sculptură, Fleissig a construit o formă ascensională, cu o puternică monumentalitate, a cărei tensiune majoră se naște între suprafață și volum, pe de o parte, și între viziunea frustă și rigoarea geometrică și modulară, cu un ritm al repetiției aproape de serialism, pe de alta. O ediție puternică și bine închegată, riguroasă profesional și solid personalizată ca amprentă stilistică, cea de-a șaptea ediție a Simpozionului de sculptură de la Cărbunari, organizat de Muzeul "Florean", a fost, indiscutabil, și una dintre cele mai
Cărbunari 2004 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12546_a_13871]
-
Arnold Schönberg. Schönberg a fost principalul animator al acestui sistem, elevul său Anton Webern începe să prezinte dinamica timbrurilor sub formă de serii succesive. Această inovație combinată cu parametrajul lui Olivier Messiaen va inspira, începând cu anul 1950, muzica serială (serialismul) cu principalii săi reprezentanți: Milton Babitt, Pierre Boulez, Karlheinz Stockhausen, Luigi Nono .
Atonalitate () [Corola-website/Science/320722_a_322051]
-
autohtoni sau din lumea largă, cea mai spectaculoasă fiind Bienala Tinerilor Artiști. În toate proiectele, de creație sau curatoriale, urmărește formularea unor atitudini artistice în fața contextelor extra-artistice, spațiale, sociale, ideologice. Privilegiază inserția în peisajul urban și, tehnic vorbind, experimentalismul ilimitat. Serialismul lucrărilor proprii furnizează câte un fir unificator, introducând mici „narațiuni“ în varietatea altminteri asumată a căutărilor lui Pervolovici, un artist căruia i se potrivește perfect calificativul ultrafolosit dar rareori adecvat al criticii de specialitate: „proteic“. Adrian Guta, despre :<br> „O
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]
-
cu cele ale lui Lutoslawki și Penderecki. În limbajul său muzical se întrevăd atât dodecafonia, cât și aleatorismul, polistilismul și muzica electronică, și totuși o mare parte a lucrărilor sale (concertele pentru pian și orchestră) nu au nimic comun cu serialismul sau poantilismul și chiar se opun întrucâtva avangardismului. Nu lipsesc nici elemente din folclor sau jazz (pe care l-a cunoscut cu adevărat în anul 1962, aflându-se într-o călătorie în SUA). Creația lui Șcedrin se distinge printr-o
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
SUA). Creația lui Șcedrin se distinge printr-o mare diversitate a genurilor muzicale și o mare varietate a limbajului muzical, iar stilul său componistic unifică prin urmare, într-o fuziune organică, două elemente contrastante: pe de o parte se prezintă serialismul și tehnicile avangardiste, iar pe de alta - muzica populară rusă, cu sonoritățile de clopote, cu bocetele și muzica păstorilor, cu ceastuștele atât de caracteristice folclorului rus. Genul de operă înglobează aspectele principale ale individualității sale componistice. Cu subiecte inspirate din
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]