90 matches
-
nici nu a mai putut să plece acasă și a dormit în laborator sub un calorifer. A doua zi tinerii cercetători veniră, culmea, cu câteva sacoșe de gunoi menajer și reluară experiențele! Succes deplin! Peste cam o săptămână când în sertărașe erau deja câteva kilograme de fier, ceva plimb, sulf, dar și câteva grame de aur plus ceva argint, ușa laboratorului se dădu de perete și în cadrul ei apăru, congestionat la față și cu spume la gură, Aligatorul. În spatele lui rânjea
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
dacă ar fi trecut prin dezintegratorul pe care ei, în acte, îl numeau Dulutz-one, iar în particular, cu toată dragostea, Duluțon.Precum însă bine se știe, disperarea îți dă idei! Demontară din aparat piesa de bază, luară metalele prețioase din sertărașe împreună cu toată documentația și ieșiră pe ușă fluierând liniștiți deoarece aveau un plan. În urma lor aparatul fu demontat mai întâi de colegi care furară pe rupte, beculețe, întrerupătoare și, în general tot ce era colorat sau sclipitor, apoi restul vândut
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
o cușcă asemănătoare cu cele folosite de E. Thorndike. În ea era plasat un porumbel care, flămând, ciocănea în pereții închisorii sale. Când, întâmplător, lovea într-un punct alb (aflat pe un fond închis) se introducea în cușcă, automat, un sertăraș în care se aflau câteva semințe agreate de pasăre. Treptat, pasărea descoperea din ce în ce mai repede reperul declanșator. Dacă sertărașul conținea prea puține boabe, porumbelul îl lovea din nou până se sătura, adică se autoservea. Noutatea acestui comportament este că se evidenția
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în pereții închisorii sale. Când, întâmplător, lovea într-un punct alb (aflat pe un fond închis) se introducea în cușcă, automat, un sertăraș în care se aflau câteva semințe agreate de pasăre. Treptat, pasărea descoperea din ce în ce mai repede reperul declanșator. Dacă sertărașul conținea prea puține boabe, porumbelul îl lovea din nou până se sătura, adică se autoservea. Noutatea acestui comportament este că se evidenția activismul animalului. Acesta nu va aștepta să se producă un semnal, ca în cazul reflexului condiționat clasic, ci
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
psihologie” pentru care natura umană nu avea secrete. Capabili să reconstituie, precum paleontologii, scheletul unui animal uriaș pornind de la un fragment de os, vechii detectivi nu trăiau niciodată în prezent, ci retrăiau scene existente deja în mintea lor plină de sertărașe burdușite cu informații. Marlowe percepe întotdeauna realitatea de la nivelul solului. Nu șase, ci chiar o simplă mișcare neașteptată îl poate dezechilibra, demonstrându-i, lui în primul rând, cât de precar, de fragil și neputincios e în încercările de a pune
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi două obiecte. Luă în mână un fel de brățară ciudată compusă din doi șerpi care se devorează reciproc, mușcându-și unul altuia coada. Unul dintre ei era făcut din lemn negru de abanos, iar celălalt din lemn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dacă printr-o mare minune o dobândește vreun om, apăi acela capătă puteri magice, șerpești, de a năpârli, de a renaște, de a călători în lumea lor, a balaurilor, în lumea de dincolo. Speriat de amintire, Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi două obiecte. Luă în mână un fel de brățară ciudată compusă din doi șerpi care se devorează reciproc, mușcându-și unul altuia coada. Unul dintre ei era făcut din lemn negru de abanos, iar celălalt din lemn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dacă printr-o mare minune o dobândește vreun om, apăi acela capătă puteri magice, șerpești, de a năpârli, de a renaște, de a călători în lumea lor, a balaurilor, în lumea de dincolo. Speriat de amintire, Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de vivacitate cu care se supuneau stilului tineresc suveran. Puterile sunt puteri - suzerani, regi, zei. Și bineînțeles că nimeni nu știa când să se dea bătut. Nimeni nu negocia pacea În mod sobru și decent cu moartea. Cafeaua măcinată din sertărașul de sub râșniță o ținu deasupra recipientului. Sârma roșie se Întunecă mai adânc, mai alb, alb. Cârlionții făceau crize. Mărgele de apă țâșniră În sus. În mod individual, Înaintașele se duseră la suprafață grațios. Apoi clocotiră laolaltă. Turnă cafeaua măcinată Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că amanții dorm mai mult sub pat decât pe pat...”. „Alteori Își fac mendrele și prin dulapuri...” „Și prin dulapuri”, repetă cinicul. „De fapt, dumneavoastră vedeți femeia ca pe un șifonier În fustă, având deschise dedesubt și deasupra mai multe sertărașe...” Noimann-penitentul, când Îndrăznea să-i adreseze un cuvânt lui Noimann-cinicul, folosea persoana a doua plural; o făcea mai mult dintr-un fel de satisfacție perversă decât din teamă. Căci, În ciuda bicisniciei sale, Noimann-penitentul Îl sfida deseori pe Noimann-cinicul. Uneori Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
goală. „Când e vorba de femeie”, zise cinicul, desfăcând o nouă sticlă, „astfel de noțiuni nici nu există. Jos, sus, dreapta, stânga, acolo-i totul haos...” „Desigur”, zise, frecându-și fața de un scaun, penitentul, „un haos cu foarte multe sertărașe... Depinde acum pe care și când anume vrei să-l accesezi. Uneori, sus Înseamnă jos și viceversa...” „Observ că În dimineața asta dați dovadă de mult spirit... De obicei sunteți confuz...” „Prezența dumneavoastră mă inspiră...” Spunând aceasta, penitentul Își frecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în mod veridic și logic, n-ar avea nici în clin, nici în mânecă. Planurile se suprapun, se întretaie, se despart..., totu-i, aparent, fără noimă, însă, logic plauzibil... S-a întâmplat, însă, și ca anumite evenimente, cuibărite în cine știe ce sertăraș al memoriei, cărora, la vremea lor, nu le-a fost acordată semnificație aparte pentru că, la prima vedere, nici n-o aveau, să iasă din anonimatul lor și să capete nebănuite dimensiuni. Subconștientul are alte criterii de alegere. Îmi amintesc, bunăoară
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vorba. O singură concluzie se putea scoate de aici: era escroc internațional, poate venise din New York, unde - așa cum văzuse într-o fotografie de gazetă, cazierul era adăpostit într-o odaie cu pereții acoperiți de sus până jos de sute de sertărașe: așa avea și Costache ambiție să facă, la București. Iar Dan Crețu trebuia urmărit îndeaproape, ca să se vadă dacă are complici și, mai devreme sau mai târziu, o să se trădeze singur. Lăsă fulgii și planurile de reformă, se întoarse la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
netedă, strălucitoare alunecându-i sub degete. Negustorul evreu de antichități care i-l vânduse Îi spusese că astfel de piese erau destul de rare fiindcă fuseseră foarte greu de lucrat. Sculptat din lemn de nuc În insulele Mării Egee, apoi Împodobit cu sertărașe și compartimente secrete ca o broderie fină. În ciuda delicateții ornamentației, biroul era atât de solid Încât ar fi putut ține mai multe vieți. — Biroul ăsta o să-ți supraviețuiască, ție și chiar și copiilor tăi! Negustorul a râs, de parcă faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cocarda cu care-l împropietăreau o tagmă de moși. Deasupra fotografiei înrămată și ea, linsă și ea de o limbă lată de sticlă, amestecând ritualurile ortodox și catolic, mucăia o candelă albăstruie, iar pe placa unui scrin, cu toracele și sertărașele laterale ondulate și bombate, într-un vas de argint cu manufactură orientală, mocnea tămîie!... Pe pereți, dar și prin cavitățile întredeschise ale unor piese de mobilier cu anatomii și elongații elucubrante, articole salvate din presa timpului, poezii și cămăși, pistoalele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu dețină „adevărul absolut” și să nu Încerce o conceptualizare a oricărei probleme: de la originea omului la creșterea plantelor, de la filologie la istorie, de la agricultură și industrie la pedagogie și psihologie. Astfel elaborate de la „centru”, clasificate sârguincios și păstrate În „sertărașe”, diversele teze - despre agricultură, industrie, sindicate, tineret sau femei - erau periodic scoase la lumină și folosite În numeroasele „campanii” organizate - cu un talent deosebit - de diferite centre ale Puterii (vom aminti doar despre acțiunile patronate de secția de agitație și
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
și pe piept inscripții ebraice și semne cabalistice obscure. Un pelican completează triada Inițiatorului. Personajul e purificat într-o etuvă de cristal de stâncă, pe când, într-un vas de cuarț, fecalele sale sânt transmutate în aur. Nouă inserturi, ca nouă sertărașe în corpul Venerei, corespund poveștilor celor nouă personaje-statui, bărbați și femei, așezați goi în firidele sălii, ca în Arman. Fiecare corespunde unei planete și are o profesie. Fiecare își spune numele, planeta și profesia, iar apoi, în imagini halucinante, își
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
strînse mîna În jurul gîtului lui Jim. Cu un ordin Înăbușit de masca lui de bumbac, Îl azvîrli spre sobă. În timp ce Jim se ridică din genunchi, sergentul lovi sacii de cărbuni, Împrăștiind brichetele pe podeaua de piatră. Jim scormoni zgura din sertărașul sobei. Nou-veniții se răspîndiră printre bănci și se așezară cu fața spre ecranul gol al cinematografului, de parcă s-ar fi așteptat să Înceapă să ruleze un film. Basie și perechea de olandezi, Paul și David, precum și bătrînii misionari, stăteau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
am să fac. Dar n-o să mă arunc, pentru că nu e nevoie. N-o să fie nevoie.“ N-au mai spus, o vreme, nici o vorbă. Ioana Sandi continua să se pieptene privindu-se atent în oglindă, apoi a scos dintr-un sertăraș o sticluță cu ojă, uitându-se lung la ea. Andrei Vlădescu se plimba prin încăpere, cu mâinile la spate, s-a oprit în dreptul ușii deschise a balconului, urmărind perechile care treceau pe stradă. Voia să vorbească și nu era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sale: Scoate o foaie de o sută, ca să-ți arat o minune! Cu o palmă asudată, luă suta aceea boțită din mâna beteagului, băgând-o în sipetul cel lăcuit. A turnat în el niște zeme colorate și zdrăngănindu-i niște sertărașe, ce răsunau melodios și îndepărtat, a scos din sipet două bancnote nou-nouțe, pe care i le înmână lui Vartolomei, calde, ciudat mirositoare și încă neînchegate prea bine. Iar a mai cerut o sută ferfenițită și iar sipețelul vrăjit i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
potriveau. De-abia după vreo două zile am căzut de acord că eu uitasem una, el uitase alta, deși, în linii mari, lucrurile se potriveau. După ce am luat-o amîndoi metodic, am redescoperit fiecare în parte, prin diverse sertare și sertărașe ale memoriei, pe care nici unul din noi nu le mai deschisese de peste 15 ani, amintiri care au ieșit de acolo cu amănunte și, pentru mine cel puțin, chiar cu răscolitoare frînturi de dialoguri. Oameni din care nu-mi mai aminteam
Jurnalul ca șperaclu al memoriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8667_a_9992]
-
cel puțin, chiar cu răscolitoare frînturi de dialoguri. Oameni din care nu-mi mai aminteam decît numele au ieșit din acele sertare cu vorbele lor și cu sentimentele mele de atunci față de ei. Mă întreb însă cîte asemenea sertare și sertărașe ale memoriei mele nu vor rămîne pentru totdeauna închise pentru că la timpul potrivit nu am scris, zilnic, cîteva cuvinte despre ceea ce mi s-a întîmplat.
Jurnalul ca șperaclu al memoriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8667_a_9992]
-
killeră, responsabile de citotoxicitatea mediata celular dependența de anticorpi (Roitt și colab., 1989Ă. ba Celulele prezentatoare de antigen de origine limfoepitelială Includem în această categorie celulele M și unele celule B, (CD2Ă, după Tizard (2004Ă. Celulele M sau celulele cu sertăraș sunt celule epiteliale specializate în preluarea antigenelor și transcitoza lor spre căile limfatice. Morfologia lor diferă de la specie la specie și de la o locație la alta. Cele mai studiate au fost celulele M de la șoareci, de la nivelul mucoasei intestinale. Butor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
a pieri în neant după ultima rafală de aplauze, oricât de generoase și entuziaste. Cine să mai știe, acum, câtă emoție va fi "ars" pe scândura scenei Naționalului ieșean vreme de peste patru decenii, rămânând cel mult o scânteie ici-colo, în sertărașul ignifugat al amintirilor dragi; în rest, uitare deplină și suverană. Un singur om poate depune mărturie credibilă și avizată: N. Barbu. Vreme de 42 de ani (1942-1984) a urmărit cu creionul în mână, cronicărește, spectacol după spectacol, închegând fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]