3,380 matches
-
Ion Simuț Petre Pandrea este unul din cazurile cu cea mai spectaculoasă posteritate. Nu e comparabil ca amploare a operei de sertar și virulență anticomunistă decât cu postumitatea lui I. D. Sârbu. Fondul documentar Petre Pandrea, recuperat într-un mod miraculos din „biblioteca” de manuscrise arestate a Securității, pare o arhivă inepuizabilă. Principalul merit al acestei recuperări ține, fără îndoială, de tenacitatea fiicei
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
de la naștere... Din fericire, Lucian Valea se contrazice chiar sub raportul considerațiilor sale generale, în alte propoziții, remarcabile prin luciditate și fermitate, riscante în anii elaborării cărții, începută în 1979 și terminată în 1983, așadar o piesă a literaturii de sertar. Astfel înțelege limpede că însuși conceptul de generație nu mai poate funcționa azi în sfera literaturii decît sub unghiul imanenței estetice, că istoria îl poate deforma în chipul cel mai păgubitor, scriind în felul următor despre generația ’60 „zisă a
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
de cer eu văd/ cancerul care înaintează prin plămînii aceia/ îi face harcea parcea ca napoleon la austerlitz” (filmul lipit de ochii mei). Ca și: „amintirile despre zilele cînd mă iubisem cu ea/ stăteau în mine/ așa cum stau cadavrele în sertarele refrigeratorului de la morgă” (epică). Distingeam o înfrigurată poezie a greșelii, a stagnării culpabile, a parodiei ce ajunge a viza (a compromite) însăși căderea, a depărtării fatale de celălalt, a utopiei și ucroniei ființei: „tot ce am făcut am greșit. Fiecare
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
habar probabil, scriitorul-regizor a început să lucreze cu 30 de ani în urmă. Lada cu vechituri pe care o are fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, chiar și cei care vor să uite trecutul, nu e doar un sertar sau un pod sau un cufăr în care depozităm tot ceea ce nu ne mai folosește în viața de zi cu zi. Fie că vrem, fie că nu, sîntem, de fapt, niște lăzi cu vechituri în care tot adăugăm pînă în
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
de păun.// Praf de tutun/ pe imaginea taurului comunal/ premiat demult.// În calendarul pe o sută de ani ceara și petele creionului chimic/ au stricat înțelesul/ scurgerii vremii.// Îngerul de gips, adus de la tîrg,/ păzește deasupra/ acestui mormînt” (Într-un sertar). Strategic situat pe confiniile dintre natură și cultură, poetul extrage din amîndouă esența „melancoliilor” sale „inocente”. Structurale și în egală măsură sîrguincios exersate pe claviatura liricii: „Melancolia se învață în fiecare zi/ dacă nu te-ai născut cu fluturele acesta
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
și în orice caz e sub pat. Ce vrea ăla? Pe semne c-oi fi un pericol public. Fiindcă vorbesc cu femei. Fiindcă mi se dă o cămașă de noapte curată în fiecare săptămînă. Fiindcă hîrtiile mele zac la-ndemînă în sertarul noptierei. Fiindcă boarfele mele, rufele și pantofii sînt împrăștiate la o distanță la care pot ajunge. Fiindcă nu mă mai bărbieresc. Fiindcă îmi crește păr din urechi. Fiindcă mai vorbesc. Fiindcă mai aud. Fiindcă nu mai simt nimic, sau aproape
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
o experiență care a lăsat urme în conștiință. Memoria joacă feste imprevizibile și niște obiecte cu totul banale precum niște șurubelnițe pot uneori chema în chip miraculos sufletul unui tată dispărut, reînviind un univers casnic definitiv pierdut: "Acasă, într-un sertar din bucătărie, printre tacîmuri, se găseau șurubelnițele lui micuțe. Cît timp mai trăise, mama îi spunea o dată la cîteva zile că uneltele n-au ce căuta acolo, să facă bine să și le pună altundeva. Dar după ce a murit, ele
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
ambii în paginile "Adevărului literar și artistic", și Alexandru Ruja în revista timișoreană "Orizont". Primilor doi li s-a alăturat Niculae Gheran, cu comentarii mai libere din activitatea sa de editor, adunate în 2004 în volumul de "evocări și documente" Sertar, apărut la Editura Institutului Cultural Român. La rubrica de cronica edițiilor din "România literară" lui Z. Ornea i-a succedat în 2002-2003 Cornelia Ștefănescu, o cunoscută specialistă în Mihail Sebastian și G. Călinescu. Al. Săndulescu susținea cu anumite intermitențe cronica
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
îl pipăie orbii. Putem, așadar, vorbi de un suprarealism "enucleat", dar, pe alte căi, compensat: "Ochi pentru nas dinte pentru floare/ cal pentru sînge om pentru fruct/ apoi exista casa aceea neîntreruptă/ și cuțitul de pîslă de apă/ existau multe sertare pline cu ceață/ exista un scaun și se făcea o virtute/ apoi mai existau cutiile de scrisori pline cu frunze/ și picioarele și ghetele și melancolia/ și cîteva cuvinte într-un tub de lemn/ și nu mai știu ce și
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
care e de presupus că, la începuturile sale, s-a bucurat de-o anume benevolență a rău famatului "patron". Evitînd extremele la fel de inoportune, Dan Ciachir dibuie linia justă, obiectivă a rememorării, de real folos atît istoriei literare, care-și are sertarul său ispititor de "mică istorie", cum spun francezii, cît și cititorului pur și simplu ce are ocazia a medita la "grandoarea și decadența" unui scriitor tipic epocii comuniste, "grandoare și decadență" nu în ordine succesivă, ci într-un inextricabil amestec
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
raționale, logice, cea melancolică inflamează zonele crepusculare, tainice, dar și resorturile pasionale, ardente; specia colerică favorizează desfrâul, profuziunea, iar cea flegmatică divertismentul, deriziunea și anodinul. 11. Totodată, fiecăreia dintre aceste cicluri culturale i se poate lipi o etichetă preluată din sertarul categoriilor estetice: ciclul de tip sanguin cultivă cu predilecție sublimul; ciclul de tip melancolic exersează preponderent grațiosul; cel de tip coleric dezvoltă în special dramaticul și tragicul, în timp ce varianta flegmatică se exprimă predominant în registru comic și, nu de puține
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
În lupta cu minciuna, arta a învins întotdeauna." Așa se termină, îndulcindu-se liric, după înșirarea atîtor cruzimi, romanul lui Radu Sergiu Ruba. Cu imaginea aurei care se destramă pentru a-i face loc unui copil, chipului uitat undeva, în sertarul cu povești despre o lume colorată și dreaptă.
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
Buciu din Celălalt Arghezi. Eseu de poetica retorică a prozei (1995) și ale clujeanului Ștefan Melancu din Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian (2001). Să mai înregistrez și ediția bibliofilă, scoasă de Muzeul Literaturii Române, în anul 2000, dintr-o versiune de sertar a unui studiu Arghezi, redactat în iulie 1946 de Șerban Cioculescu. E mult? E puțin? Nu am câtuși de puțin satisfacția că Tudor Arghezi este un subiect major, asumat pe deplin și reintegrat într-o circulație normală a valorilor, în
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
Crohmălniceanu) au fost trecuți la index, cu tot alaiul de articole foiletoniste, pagini de dicționar și fragmente de studii, de referință sau nu, care apăruseră până atunci despre ei. Studenții sau cercetătorii în căutarea unei biografii (nu neapărat) minimale deschideau sertarul la inițiala autorului, cereau "Camil Petrescu interpretat de..." și aveau acces, la fel de simplu și elegant ca printr-un "search" pe Google, la toată lista cu referințe critice existente. Cu două deosebiri: materialele erau deja sortate de coordonatori avizați, după criterii
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
sau de poezie, proză etc., un fenomen care sper să nu ia amploare în viitor până la cote îngrijorătoare. Să sperăm că este acum o perioadă de așa-zisă așezare și salubrizare, necesară, dar temporară, în care autorii fac curat prin sertare înainte de a-și realiza/publica proiecte mai unitare, închegate, oricum mai elaborate în sensul unei mize ridicate din start. N-aș vrea să cred că fragmentarismul postmodernist a devenit un alibi nu neapărat pentru sterilitate, dar pentru comoditate sau lipsă
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
Lovinescu. Și mai ciudat este că prozatorul nu-și va mai reedita niciodată cartea, care se va pierde pentru contemporani într-un fond pasiv aproape neglijabil. Calvarul i s-a impus scriitorului ca o urgență de redactare, fără vechime de sertar, determinându-l să lase deoparte toate celelalte proiecte, în miezul cărora trăia. Liviu Rebreanu lucrează repede și eficient la Calvarul, cam din decembrie 1918, când începe redactarea la Iași, unde se afla refugiat în ultimul an de război, și până în
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
aștepta: Predate unei edituri bucureștene (dar fără, deocamdată, feedback): Istoriile unui matroz de pe Planeta Roz (descriere ludică, în versuri, a unui straniu univers exsanguu și bidimensional); Rebis (paisprezece holorime, a cîte, fiecare, nouă strofe, - melanj de biografism și alchimie). La sertar (mai bine zis: în folder): o autobiografie, în vers alexandrin, referitoare la un timp dintîi; un opuscul de prozopoeme, intitulat Prozariu; un caiet de versuri franțuzești, un Ťabecedarť: ABC d'air (și, eventual, un altul, în nemțește, cu numele de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
asemenea tatălui meu, n-am stat niciodată degeaba. Îl văd și acum, în ultimii lui ani, slăbit de boală, dar stând ore întregi în fața mașinii de scris, lucrând la o autobiografie (pe care o am aici cu mine într-un sertar). În ce privește lucrul meu, nu mă mâna nimeni din urmă decât propria mea nevoie de a mă exprima pe mine și ceea ce mă înconjura, preocuparea mea de căpetenie constând în a evita rutina, repetiția, autopastișarea - sau, în altă ordine de idei
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
să-și renege originile mic-burgheze și, prin urmare, trăiește din bunăvoința unei mătuși care are de la el o singură pretenție: măcar să scrie. Este anul 1957 și pianul - altădată vândut cu satisfacția unui act simbolic al despărțirii de lumea burgheză - devine sertarul literar al tânărului scriitor care compune relativ repede un volum de nuvele, Vivisecții. În încercarea de a-și grăbi reabilitarea, ajunge însă pe șantierele țării să scrie reportaje despre înfăptuirile "omului nou". Manuscrisul reportajelor realist-socialiste, intitulat Macarale, este depus la
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
prestanță a textului față cu pretențiile actuale. În fond, este cartea a două cărți din tinerețea lui Radu Cosașu, ambele semnificative în felul lor: Energii, volumul publicat, obolul fără valoare al unui crez mincinos - Vivisecții, nuvelele pe moment păstrate în sertar, cartea unei confuzii adevărate. A "conștiinței sfâșiate a cetății", cum sarcastic îi aruncă cineva. Libertatea și detașarea de trecut în care citim astăzi această carte deplaseză ușor accentele și mă întreb dacă nu cumva Logica - și mai ales Supraviețuirile - nu
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
ceva despre coloana a V-a pe care am semnalat-o în..." Puncte-puncte. Ale autorului, nu ale Cronicarului. întrebarea e: unde a semnalat Barbu chestia cu coloana? în jurnal? Nu se poate, jurnalul e jurnal, se ține acasă, pe fundul sertarului. E limpede unde: într-un memoriu adresat cui trebuie. Nici măcar Partidului (Olteanu și Florea sînt, ei, de la Partid, și vor să afle ce e cu coloana cu pricina). Capul reclamatei mafii literare e un neliterat, tot omul puterii (ce vă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
după numărul mare de cărți publicate (toate parabole vătuite autobiografic), teama lui pare să fi fost aceeași: să nu moară "nemărturisit". Dacă I. D. Sîrbu scrie "în postumitate", fiind revelația absolută a prozatorilor cu o autentică și cutremurătoare "operă de sertar", P. Georgescu scrie mult și, așa-zicînd, la lumină, dar își condamnă eroii (alter-ego-uri multiplicate) la o veșnică "stare de criză", la calvaruri emoționale în căutarea unui anume "timp pierdut", singurul în măsură a le descifra "drama eșecului" existențial. Nu știu
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
am dat de un bărbat care a luat act puțin plictisit de admirația mea și s-a purtat nițel disprețuitor cu insignifiantul redactor. Mi-a precizat că, pentru a scrie romanul, are nevoie mai întâi de dulapuri dotate cu multiple sertare. Apoi de o mașină care să-l transporte pentru documentare în toată țara, pe oriunde a călătorit Bălcescu sau ceilalți dintre companionii lui de răzvrătire și de idei. În fine, de o secretară care să-l stimuleze. Nu-mi rămânea
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
redactor sîrguincios care, atît cît îi stă în puteri, înfăptuiește neabătut. De aici, încep arcanele vieții scriitoricești, și povestea curge altfel. Se mută la ,Viața Românească", scrie reportaje, prietenii din sat se risipesc pe la ministere, moare tata, scrie scrisori de sertar. Și s-a terminat și partea a doua de roman. Urmează acea a treia istorie, de care vorbeam la început, adusă în Frăsinet, unde Ștefania se întoarce, cu o prietenă, în vacanță, de zarva unei șatre de țigani. Lumea din
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
nișe temporale tot mai apropiate, până la deplina sincronizare între momentul trăirii și cel al confesiunii. Astfel, dacă imediat după Revoluție au fost publicate masiv jurnalele și memoriile ,arestate", cenzurate, puse la index, recuperându-se editorial un trecut interbelic și un sertar (nu foarte plin) anticomunist, în ultima perioadă asistăm la o veritabilă deplasare înspre roșu. Se scrie despre comunismul suprapus cu însăși viața autorului, intrat în pielea și în respirația acestuia, dificil, dacă nu imposibil de eliminat ca un simplu parazit
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]