2,502 matches
-
prin praful semantic prin care ajung la mine răcoroasele priviri ale ostaticilor în timp ce adunarea îngerilor Abelé mă scade din tikun cu ascuțișul colților cu care ne crestam, în copilăria iluziei, articulația pumnului și ne sugeam apoi unul altuia din rană seva amară pe care mai tîrziu o scuipam deasupra Suișului Adumim,umplînd valea cu păduri de portocali tu ai iubit neprihănirea, Rabbi, și ai urît nelegiuirea, tu ai dus pușca la ochi și ai ochit bine, lupul acela avea o carne
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
Seba Dedan Nimrod Ludimi Anamimi Lehabimi Naftuhimi Patrusimi Casluhimi Caftorimi Sidon Het Iebusiți Archiți Siniți Arvadiți Temariți Hamatiți Elam Asur Arpacșad Lud Aram Uț Hul Gheter Maș Selah Eber Peleg Ioctan Almodad Selef Ațarmaved Ierah Adoram Uzal Dicla Obal Abimael Seva Ofir Havila Iobab Avram Nahor Lot Sarai Milca Haran Terah Reu Serug Lya Elam Maș Amada Agnita Iurin Zamir cu toate semințiile literelor de dragul întîiului Kaddish de taină mai stai cu mine, Rabbi, altminteri voi trece ca floarea ierbii de la
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
de fum doarme alături câinele latră abulic pisica veghează calea dreaptă a unor șoareci de pluș. Prelungi, degetele tale pipăie vertebrele iubitei dar nimic nu e de ajuns spre a reduce la tăcere pulsul febril, halucinanta coborâre în abis a sevelor. Ziuă, ziuă din nou, lumina învârte morișca uzată a timpului pe zidul alb se decupează umbrele nopții firișoare diafane de sânge coboară spre inelul gleznei. În zadar. Dincolo de perete cineva se preface că nu există, părul albește, ochi-s cuprinși
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
măcar un desen. Îi și mărturisesc după ce mă-ntreabă de ce-o... analizez așa. Acceptă să vină la atelier, nu înainte însă de a-și arăta mirarea: Cum, se mai pictează după model?; pictura nouă trăiește doar din propriile-i seve, nu? Pronunță seve cum ar pronunța osînze. Își mai joacă, o secundă, inocența: Și ce trebuie să fac, dacă vin? Cum ce trebuie? vii (după fiecare detaliu ea spune așa, adică înțelege totul), te dezbraci (ea spune așa), te întinzi
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
Îi și mărturisesc după ce mă-ntreabă de ce-o... analizez așa. Acceptă să vină la atelier, nu înainte însă de a-și arăta mirarea: Cum, se mai pictează după model?; pictura nouă trăiește doar din propriile-i seve, nu? Pronunță seve cum ar pronunța osînze. Își mai joacă, o secundă, inocența: Și ce trebuie să fac, dacă vin? Cum ce trebuie? vii (după fiecare detaliu ea spune așa, adică înțelege totul), te dezbraci (ea spune așa), te întinzi pe podium (așa
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
face la fel, în sineși. Coborâtoare moarte, numai tu nu ai odihnă. Apa, în picătura ei, scaldă mulțimile, Văzduhul primenește păsările cu aerul lui binefăcător Si zborul, uneori, în aripi se odihnește. Somnul își doarme somnul în somnul lui Si seva copacilor face la fel. Focul, el însuși, sacru de când s-a născut, În flăcările lui își găsește pacea. Pământul se simte eliberat de liniștea poetului; Doarme și el sub lumina soarelui. Numai tu, coborâtoareo, nu ai odihnă. Faliment ceresc Despărțiți
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
aceasta / care preschimbă / o mlaștină / într-o pajiște verde." (alchimie). Alteori o senzație de pace cosmică însoțește panteismul sau simpla contemplare a naturii: "Să fiu aici/ liniștită/ ca acest copac/ încremenit/ sub soarele verii/ să mă amețesc încet, încet/ bând seva groasă/ care-mi vine/ prin rădăcini/ de negru și verde veșmânt." Temele pe care le-aș numi ale femeii, precum bătrânețea, fecunditatea sau moartea, la Irina Mavrodin au interpretări enigmatice, și proiectează asupra acestor teme o lumină crepusculară, de revelație
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
făcea focul de gală o și ce serpentine între stări ba eram într-o mașină ba eram mașina miresme de vinete prăjite îmi suceau capul dintr-un film în altul muzici de viori mă apăsau pe inimă curgeau prin mine seve de eucaliptuși conduceam prin drumuri desfundate pante-pantere aproape verticale apoi deșert apoi junglă simțeam cum mi se termină dorința apăsam trăgeam suceam împroșcam poemul tăcea ca o umbră îmi îndreptam spatele exact așa cum zic chinejii tu să fii drept apoi
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
ale speciilor abordate. Exotismul din Florile Bosforului, picturalul Macedonelor devin indescifrabile în atmosfera macabră "după o tradiție" din Mihnea și baba. Legendele istorice și Basmele - parte mai durabilă în memoria culturală a românilor - respiră, nefiresc, aerul legendelor medievale care sug seva timpului istoric evocat. Reveriile, marcate de indimenticabila poezie de debut O fată tînără pe patul morții, își topesc definitiv frăgezimile în sterilitatea unor Satire fără har și haz. Romanele Manoil și Elena apar ca o adevărată izbîndă după un șir
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
lăutarului cînd puștanii le toarnă porcărioare în urechi sau le miră sub tricouri țîțișoarele calde și amețite... roșie e poezia din curtea ca un trup mustind de-adrenalină din degete picurînd - multă de poți să o strîngi în garafe, ca seva lăstarilor pentru leacuri băbești, noaptea,-n tăcerea somnoroaselor vii. invocație turturică din cîmpiile neantului, te întorci în jurul uguitului tău prin salcîmii pe care i-am botezat Philemon și Baucis în răspărul fascismului iubirii dintr-o altă viață. ca și acum
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
Virgil Mihaiu Persoana-personaje Pessoa Se dedică lusitaniștilor români: Marian Papahagi, Mihai Zamfir, Micaela Ghițescu, Dinu Flămând persoana-filtru pentru sevele metafizice ale spiritului lusitan persoana-filtru pentru melancolia secolului persoana-filtru pentru aspirațiunile înecate'n ocean dissolvate'n nestemata barocă din extremul occident al europei persoana-filtru pentru lacrimile preschimbate'n mare persoana-filtru pentru sublimarea portugaliei în cuvânt persoana-pessoa disipată'n personaje conferind
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
Cel prea înalt (forța care mișcă universul), în onoarea căruia poetul înalță psalmi. Din imensa jubilație care se instalează în sufletul său, Béezina va face o poezie legată nu de ceea ce e perisabil și efemer, ci de geneza continuă a sevelor, de infinita naștere a surselor, de posesiunea triumfală a creației. Suflul liric ce străbate poeziile ciclurilor Zori la apus (1896) și Vânturi de la poli (1897) amintește de fervoarea unui Pascal, Kirkegaard și, mai aproape, de a unui Claudel, de care
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
-s om din cuvinte, iubită/ hai vino și strînge-le/ ...îmi umblă cuvîntul prin vine/ odată cu sîngele". Marea obsesie a poeziei sale - acțiunea devoratoare a timpului - este prezentă deja explicit în aceste poeme al căror anotimp central este iarna, cînd "trosnește seva înghețată-n rădăcini" (Pe cai, deci), încadrat doar de circumstanță de primăvară și toamnă: "Aevea fulgul clipei căzătoare/ mă îmbrăca în frig și în ninsoare". De altfel, măreția frigului va fi ulterior, în visele poetului, singura forță capabilă să se
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Da. Stă singură și în singurătatea ei fermecată îi crește iarbă pe prag ca pe viitorul mormînt are mentă și flori verzi de grîu pînă-n ușă ciucuri roșii de plop îi foșnesc la ferestre Ea a ajuns de vorbește cu seva din flori cum vorbești cu-o regină Ea e soră de rouă cu pelinul cu macul cu socul și cu mîna culege gingaș doamna omidă vorbindu-i mirat ca Alisa O. Îi place. Ea înfruntă viațamoartea umblînd singură singură cuc
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
lui Hristos și mântuirii neamului, fiind rupt de lumesc și de tot ce e legat de istoria necruțătoare. Și totuși un rol în proiectarea spre universalitate a lui Valeriu Gafencu l-a avut familia sa. Valeriu Gafencu și-a tras sevele originare ale credinței din pământul plămădit cu sângele martirilor al Basarabilor de dincolo de Prut. Nu putem înțelege plenitudinea unei vieți dăruite lui Dumnezeu fără să ne oprim asupra familiei lui Valeriu Gafencu. Mucenicul basarabean era legat funciar de seva mirabilă
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
tras sevele originare ale credinței din pământul plămădit cu sângele martirilor al Basarabilor de dincolo de Prut. Nu putem înțelege plenitudinea unei vieți dăruite lui Dumnezeu fără să ne oprim asupra familiei lui Valeriu Gafencu. Mucenicul basarabean era legat funciar de seva mirabilă izvorâtă din locul nașterii și de familia sa, care l-a ocrotit, iubit și ne-a dat apoi, prin surorile sale, mărturii pentru eternitate, mult folositoare istoricului preocupat de latura istorică a vieții martirului anticomunist Valeriu Gafencu. Tatăl lui
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, ... Citește mai mult A fost o vreme când;purtam doar orizonturiprin ramurile verzi.În trupul nesăpat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
o vreme când;ploile luminii îmi fântâneau în ochi,noaptea îngenunchea supusălupoaicei albe,risipei date.Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă,dor amurgurilede prea plin,aduceri aminte colindă nostalgicla poarta zorilor închisă,Tantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumii.Azi, să rămânîn ramul toamnei aș vrea,lupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”,... VII. DOAR CORBII VEGHEAZĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017. M-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
îmi fântâneau în ochi noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe risipei date azi sub ochiul timpului clipind spre iarnă dor amurgurile de prea plin aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii azi să rămân în ramul toamnei aș vrea lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous” ... Citește mai mult A fost o vreme cândPurtam doar orizonturiPrin ramurile verziîn trupul nesăpat de-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
aripi purtateZboruri înalte necoapte iubiriA fost o vreme cândploile luminii îmi fântâneau în ochinoaptea îngenunchea supusălupoaicei alberisipei dateazi sub ochiul timpului clipind spre iarnădor amurgurilede prea plinaduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisăTantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumiiazi să rămânîn ramul toamnei aș vrealupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”... XXXI. LA CAPĂT DE TOAMNĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Ai revenit pasăre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Dar eu sunt bun și nu va fi zadarnic, Prinosul meu de ploaie peste ruguri. De-aș fi doar nea și-ai luneca prin mine, Brăzdat aș fi, ca răscolit de vânt. N-am mai rodi lăstare de lumine, Iar seva ni s-ar pierde în pământ. Dar vrei să-ți fiu o mantie, zăpadă, Să te-nvelesc prelung și cu ardoare, Să las doar primăvara să se vadă, Că dintre noi, ni s-a rodit o floare ? Vrei să-ți
VREI SĂ-ŢI FIU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380696_a_382025]
-
ochi, știai că undeva există o altă viață, popas între veniri și plecări, mult mai târziu ai înțeles asta, ca și acum nu poți fi și cel ce vorbește, și cel văzut în tine. Se simte un aer nerespirat vreodată, - seva pădurii senzuale - ce a fost va mai fi, te copleșește adierea de primăvară arătată, mai curată cu fiecare pas, - matricea nemuririi - cu totul alta decât briza verii sau viscolul iernii. Îmi vindeci ochii, - sărutul delicat pe pleoapele închise - trezindu-i
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
vrerea, consimțământul melomanului sunt expresii ale fermității și perseverenței în calificarea scopului și a mijloacelor printre prioritățile formării unei personalități pentru care curajul și inițiativa nu înseamnă neapărat a acționa sub presiunea unui impuls de moment, unui mimetism împovărat de seve populiste sau de conformisme comode, iar a persevera nu este același lucru cu a te încăpățâna să crezi în identitatea dintre curaj, temeritate și spirit de aventură. După cum timiditatea nu e sinonimă cu modestia, iar îndrăzneala nu trebuie confundată cu
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
ne cheamă..., sau Dunăre, Dunăre, / Drum fără pulbere..., cum spune poetul, cu o formulă care purcede din folclor. Puține ape de pe pământ au biografii atât de pasionante. Dunărea a fost martora, vreme de milenii, marilor bătălii și zidiri ale Europei, seva sa miraculoasă va continua și de-acum Înainte să marcheze viața popoarelor pe care Dumnezeu le-a lăsat să aibă grijă de ea și de afluenții ei. „Fluviul cu unde frumoase”, cum Îl numea Hesiod, va continua să fie slăvit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
într-o anumită epocă a istoriei. Aceeași imagine o avem despre istoria filozofiei: o plantă a cărei tulpină inițială s-a scindat în toate ramurile pe care filozofia le-a avut de-a lungul timpului, atîta doar că ceva din seva rădăcinii inițiale o regăsim în toate ramurile ulterioare. Această seva inițială nu e nimic altceva decît spiritul divin, adică spiritul universal fără de care planta nu ar fi putut crește în veci. Iar cine are imaginea plantei în minte va putea
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]