70 matches
-
Ateneu se desfășoară frecvent cu casa închisă. Mai toate concertele simfonice, ca și serile Chopin de la Ateneul Român, au parte de săli pline și public ales, la modul picant dominat de extreme: grupuri de liceeni și studenți, plus grupuri de sexagenari și octogenari, care mai de care mai atent, mai participativ, mai seducător încruntat. Nu se termină festivalul național de teatru și începe cel al operetei, cu „Viața e frumoasă“ ca slogan, urmate fiind de miniturneul Naționalului ieșean (unde stau pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
luptat cu Duba iul și Tunisul cu Veliko Tîrnovo, cade inconturnabila între bare: „Unde faci revelionul?“ Ce mi-e dat să aud!? Așa cum nu demult am văzut, cu indicibilă plăcere, vreo zece perechi de tineri la 30 de ani (alături de sexagenari fericiți), cu precădere actori, concoctând un revelion țărănesc precum în vremea echipelor regale gustiene, unde toată lumea s a îmbrăcat în ii, bundițe, cojocele, cușme, fote, șoarțe și ițari, care mai de care mai vechi, originale și halucinante prin prospețime, tinerii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cei mai în vârstă de temeinicia refuzurilor tale, cu atât mai puțin vei fi în măsură să le demonstrezi tinerilor avizi de modăle ideologic-comportamentale rostul ezitărilor tale. Ezitări salvatoare individual, dar sinucigașe social. Vei începe prin a le povesti că sexagenarul care ești - mădular optzecist, în fapt - nu a fost educat să conducă (adică să primească informații, să analizeze și să decidă), ci să se supună. Să supraviețuiască. Nu să trăiască. Să vadă și să asculte, nu să programeze, să inițieze
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
născuți în 1943. Cum se poate remarca, puțini mai sunt în viață și doar doi au atins 80 de ani, iar alți trei, 70. Media de vârstă a generației noastre nu e strălucită, judecând, cel puțin, după aniversările din 2013. Sexagenarii în curs, dacă ne referim la cei care împlinesc vârsta cu pricina în 2013, nu sunt prea numeroși. Cei dintâi scriitori născuți în a doua parte a secolului XX, ei aparțin generației 1980. Câteva nume: Dan C.Mihăilescu, Ion Simuț
Aniversări 2013 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3729_a_5054]
-
simpli, mai aproape de natură, împerecherile nepotrivite se datoresc unor cauze care nu au nimic comun cu dragostea mutuală. Omul civilizat s-a îndepărtat de natură și în privința aceasta. Nu e deloc natural ca adolescenta "l'Occitanienne" să se înamoreze de sexagenarul Chateaubriand. Nu e deloc natural ca un bărbat să iubească femei mai în vârstă decât el, dar biografiile scriitorilor mari ne arată necontenit această abatere de la normal. Pricina stă, credem, în însemnătatea tot mai mare, pe care o capătă sufletul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mixate Cu mai bine de o oră înainte de începerea concertului Jethro Tull, Piața Mare e plină de oameni de toate vârstele și toate genurile. Sunt și rockeri „clasici“, cu tricouri negre, și punkiști cu creste și meșe colorate, dar și sexagenari plimbându-se de mână. În afară de afișele alb-negru, cu Anderson cântând la flaut într-un picior, nimic nu pare să anunțe faptul că aici vor cânta Jethro Tull. Lipsesc gardurile care de obicei împrejmuiesc piața, lipsesc oamenii de ordine care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
latină Și lumea rea, atât de cabotină. Las deoparte nostalgia ținutului bucovinean de obârșie, leagănul credinței ortodoxe, pe care l-au cântat poeții și l-au zugrăvit scriitorii, ca să parcurg cronologic o evoluție de la stadiul de nou-născut la cel de sexagenar, în trei intervale temporale de câte douăzeci de ani, reprezentând trei cantilene, trei trude de viață: Crucea de tortură a copilăriei, Purgatoriul unui proscris și Edenul mecenatului nestăpânit, grație privilegiului de a nu fi trădat încă de memoria, suspectată uneori
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
doine de dor” și a unei „declarații de dragoste” plecate din inima unui descendent care și-a aflat regăsirea de sine. Nu o să-mi torn cenușă în cap, pentru că m-am hotărât destul de târziu, abia ce am intrat în rândurile sexagenarilor, să scriu despre trecut generațiilor viitoare pe care le vreau prospere, cinstite și înfloritoare. Nu privesc înapoi cu mânie la apocalipsa stărilor rele, știind că nimeni nu-mi va putea reda candoarea anilor confiscați, iar rănile extrem de dureroase ale copilăriei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
parodice și fulgerări metaforice, totul sub un regim de ironie acută, de zeflemea cu subsol grav, într-o scriitură narativă, cu subtilități semantice și fonetice, cu desfășurări hiperlogice / / în fine cu umor insinuant "ala Mitică", ilustrând insolitul formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul băcăuan adună în această carte-tezaur (Calistrat Costin, Și totuși... nu se mișcă!, prefață de Ioan Prăjișteanu, Bacău, editura Melior, 2002) pagini ale celor peste trei decenii de bucurii estetice, polemice, parodice (auto)ironice. Spiritul, prin excelentă șugubăț și șturlubatic al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cei care reușeau să-și șteargă nasul singuri. Oamenii n-o blamau și o ajutau cu ce puteau și ei, că erau săraci lipiți pămîntului. Vecinul din deal, Costică Bostan, aducea și el fetei cîte ceva și ea îi mulțumea sexagenarului cu multă recunoștință. Mulțumesc, tătuță. Mata ai rămas tătuța meu, ofta Lara podidită de lacrimi. Costică vizita însă foarte frecvent și geamul fără perdea al fetei și uneori stătea martor la scene reușite, chiar dacă erau improvizate de flăcăi amatori. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca prin minune din vîlvătaia de păr roșu. Fața femeii se colorează ușor. Buzele se destind Într-un zîmbet, apoi se depărtează una de cealaltă dezvelind un șir de dinți mici sidefii, după care urmează un jet perlat de hohote. Sexagenarul e stăpîn pe situație, Îi ia mîna, i-o sărută, abia atingînd-o, o Întoarce cu palma spre el și Începe să-i ghicească. Niki Bârsan nu-i vede. E la bucătărie cu doamna E. „...Îi curgeau balele, pe onoarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
simulări și trucuri de care uzează uneori tinerii amorezi. Oare pentru că Profesorul R. nu mai este tânăr? Pentru că scriitorul nu are destulă imaginație? Să nu complicăm lucrurile!... Să citim (să citesc, vreau să zic) cu și mai mare atenție însemnările sexagenarului P.H.L. Voi reveni cât mai curând posibil. 5 mai, oraIeri am recitit o pagină din caiet. Intuisem că P.H.L. va ajunge să dezvăluie, indirect, lucruri importante din punct de vedere strict personal, poate șipentru că el însuși avea nelămuriri și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o femeie tânără (sau chiar mai „coaptă”!) s-ar uita la mine ca la un „bărbat terminat” (ca să reiau o expresie a lui P.H.L.). Nimeni nu este atât de bătrân încât să nu-și mai dorească o zi. Și nici un sexagenar nu-și poate reprima vibrațiile inimii (chiar dacă are ... fibrilații) în fața unei femei frumoase. Așadar, cei doi se despart cu promisiunea reciprocă a unei apropiate revederi („tot aici!”). El va lua acum trenul spre casă, urmând să o anunțe cât de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dintr-o anecdotă picantă, colportată odinioară de boema ieșeană (demult mutată la cimitirul Eternitatea!). Iată-l deci pe scriitorul nostru încercând, în acest caiet manuscris, să confere un sens real (și realist!) trăirilor „în vecinătatea lui Eros” (P.H.L.) ale unui sexagenar (sau, oricum, apropiat de această vârstă). Un subiect (literar?) pe care nu cred că l-aș fi „prizat” cu același interes când aveam vreo 25-30 de ani. Cât de greu învață omul să depășească relativismul și toate limitările subiective în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sens. Aici scriitorul nu admite alternativă. Dar cât de pregătit este Domnul R. să renunțe la „povestea romantică” în care era „angajat trup și suflet”? Trăind-o, se simțea tânăr ca odinioară, savurând totodată avantajul dat de „experiența și știința sexagenarului”. El înțelege și simte altfel, cotropit de beția amorului trăit și „târziu”, și „ilegal”. Rudele și prietenii nu bănuiesc nimic. Care dintre ei l-ar aproba? „Nu vor ști nimic, niciodată!” - conchide Profesorul. Teodora îl aproba, aruncându-i însă o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pentru că P.H.L. nu oferă exemple în paranteza sa, nu insist. 25 aprilie 2007 P.H.L. revine asupra noului statut „civil” al Domnului R. Oare și-l va asuma până la capăt? Câți dintre prieteni și cunoștințe vor fi dispuși să-i recunoască sexagenarului „dom'Profesor” calitatea de „tătic”? „Deja se aud râsete în sală...” - notează scriitorul, ironic, dar și cu anume compătimire. În schimb, autorul nu-l poate „opri” pe eroul său să gândească intens (și chiar cu emoție!) la apropiata postură de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
procedeu inocent care demonstrează involuntarul mers În ambele direcții al cuvintelor, indiferent de naționalitate. Tinerii furioși ai Angliei anilor șaizeci Kingsley Amis (tatăl lui Martin), John Wain, David Storey și Collin Wilson s-au Întîlnit În 1993, forțat, cu un sexagenar ce avea să obțină cîteva luni mai tîrziu un emoționant certificat medical prin care se specifica că suferă de impotență, ca să scape de scandalul din Ministerul Culturii, corpul central, unde-a fost pozat cu blitzul În chiloți, dar la momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
universul se transformă într-o lume interioară, profund personală și mai ales românească, probabil leacul poetului „singur” împotriva alienării. Se configurează profilul paradoxal al unui poet pe cât de cosmopolit, pe atât de român (Autobiografie...), amestec de Don Quijote și Ulise (Elegia sexagenarului adolescent), veșnic călător utopic. Elementul ludic, ironic și autoironic reapare, constituind substanța volumului Îngerul malagambist în insula Oahu (1979), personaj donquijotesc și alter ego tragicomic al poetului. Memorialistica din Franctiror cu termen redus (1968), Sub Tâmpa în Honolulu (1973), Praful
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
spionaj), muzică (jazz-ul care i-a influențat scrisul În anii 80, muzica simfonică mai tîrziu), geologie, acustică, vestimentație, astronomie, etc. - exhibată cu parcimonie dar foarte precis, cum Îi stă bine unui dandy, căci așa l-a numit presa franceză - sexagenarul Echenoz Își convinge cititorul să-l urmeze făcându-i discret vânt Într-o narațiune ale cărei convenții le denunță ocazional, fără s-o deconstruiască, fără s-o amenințe. Iată de pildă debutul abrupt al romanului Cherokee: “Un jour, un homme
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
supuși, suportă fatalitatea istorică a țării. Sub raportul teatral piesa suferă de prea multă mașinărie scenică. Dezertorul e o piesă vie, ocazională, care folosește în chip original mediul mahalagesc pentru un eveniment sublim. A doua tinerețe (istorie dramatică a unui sexagenar exasperat de nevastă, trăind o clipă de fericire cu o tânără Assunta) are un dialog viguros și o violență de gesturi justificată prin decorul napoletan. Comedia are însă un aer de lucru factice și stilizat în sensul grotesc și baroc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]