728 matches
-
adevăratul poet Mihai Beniuc, nu cel de după 23 august 1944, cântăreț al lui Gheorghiu Dej, mai apoi al lui Ceaușescu. Atunci devine o palidă copie a realului poet Beniuc. Poet al cauzei naționale, atunci când și pe poeți îi chema Ardealul sfâșiat, locul nașterii Neamului, „Ardealul care nu sfârșește decât acolo unde sfârșește însăși Națiunea”. Ardealul - „culminația spiritului eroic românesc”, conștiință „a legăturii veșnice dintre Neam și Pământ”. Poeții aceia au avut în auz clopotele Ardealului, cu dangăt de jale pe „gura
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
Întregul spectacol a fost presărat cu nenumărate momente speciale, unul dintre cele mai așteptate fiind apariția uriașului porc gonflabil, cu cele două ciocăne încrucișate inscripționate pe el, acesta fiind lăsat să plutească minute bune deasupra publicului. Mascota a fost ulterior sfâșiata de mâinile spectatorilor, ca formă de protest și eliberare din rigoile unor regimuri politice asupritoare. Muzică, luminile, proiecțiile, butaforia, artificiile și o multitudine de alte efecte speciale s-au îmbinat perfect într-un spectacol emoționant, un adevărat manifest împotriva violenței
Roger Waters a daramat Zidul la Bucuresti! [Corola-blog/BlogPost/98011_a_99303]
-
paradisului pierdut”, ci îndumnezeirea. Condiția paradisiacă a omului a fost superioară celei de după căderea din hâr, dar Împărăția lui Dumnezeu promisă de Hristos este o împărăție a Duhului, superioară cu mult stării din paradisul adamic. În mintea sfanțului rugător conștiința sfâșiata de antinomii a omului gânditor se întregește. În trupul ascetului postitor existența lumii se vindecă de rănile păcatelor. Prin inima credinciosului adevărat harul lui Dumnezeu se strecoară în lume. Cât de mult i-ar lua totuși omului preocupat să mai
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
să o disimuleze. Este vorba de acea stare de spirit care însoțește evocarea trecutului unei provincii istorice renumită pentru diversitatea și armonia interetnică de-a lungul secolelor. În același timp, bucovinenii poartă în suflet și în inimă drama unei provincii sfâșiate, răpite, înstrăinate („multpătimit picior de plai mioritic” o numește un scriitor din Cernăuți), supusă năravurilor și capriciilor puterilor străine cotropitoare, ale căror urme tragice se resimt din plin și astăzi. Într-un consistent Editorial dedicat nu întâmplător dramei identitare a
„MESAGERUL BUCOVINEAN” LA O NOUĂ EDIŢIE [Corola-blog/BlogPost/94136_a_95428]
-
întreaga clasă politică a fost coruptă și hrăpăreață, singurii cinstiți fiind legionarii. Cât de integri erau gardiștii avea să se convingă scriitorul numai peste o jumătate de an. După Diktatul de la Viena, din august 1940, Rebreanu se simte cu inima sfâșiată: S-a consumat și ciopârțirea Ardealului. Vom merge iar cu pașaport acasă." Aflând vestea la radio în toiul nopții, a plâns în neștire și s-a zvârcolit până dimineața. La 5 septembrie, Carol II abdică, lăsând România mutilată, în haos
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
argintată, hieratică de noapte rusă, fie se transformă într-un fel de rețea întunecată de lăstari care foșgăie plini de o vitalitate rea, parazită, ucigașă. Altfel, scenele în care intervin animale, o căprioară care elimină un făt mort, o vulpe sfâșiată, intrată în putrefacție și o cioară care căsăpită refuză să moară, un pui care cade din cuib devorat de furnici și apoi de o pasăre de pradă constituie tabloul nemilos, dar firesc al naturii în exercițiul funcțiunii. Natura apare ca
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
unei scene de pedofilie a tatălui care-și violează copilul. Nu vedem nimic pe imensa scenă goală, doar, din exterior, se aud strigăte alarmate și gemete oribile. Adevarată tragedie sonoră care basculează apoi în voiaj vizual căci copilul, cu hainele sfîșiate, se instalează în fața unui ecran pe care se succed imagini, flori și peisaje ce se ofilesc, se întunecă. El e redus la privirea unui univers exterior public dezvăluit și astfel noi urmărim stupefiați efectele traumei. Apoi copilul devenit adult își
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
care le-a îngropat mai mult sau mai puțin la întâmplare, protejate de folii de plastic, cum se îngroapă comorile în caz de război sau exil. Mai multe dintre ascunzătorile sale au fost, se pare, sfârtecate de buldozere, iar caietele sfâșiate s-au risipit, fiind pierdute pentru toți și pentru totdeauna. La începutul anilor 2000, ajuns la peste optzeci de ani, ne-gustorul de cuvinte mergea din casă în casă, încet, cu mâna întinsă. Vânduse tot ce avea, chiar și catârul. Nu
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
de a-l proteja pe Mihai: la nevoie, mai era cineva la curent cu ce i se întâmplă. Primul care a aflat de mașina care era să-l calce pe Șoseaua Aviatorilor am fost eu, martor al hainei de piele sfâșiate și al cotului lovit. Gabriel Andreescu nu avea cum să știe cum au stat lucrurile cu invitația la Congresul Internațional al Culturii din 1985 de la Madrid. Invitația ne-a fost adresată, cu un an înainte, lui Mihai, lui Dorin și
Câteva observații personale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3913_a_5238]
-
detectivului lucruri interzise. Ești în mâinile mele, ticălosule! Guraliva noastră vecină începe să țipe, cadristul vrea s-o prindă de mână, își pierde echilibrul și cade grămadă la pământ. O.R.L. își înfige colții în pantaloni, auziți cum pârâie stofa sfâșiată. - Ei, acum să te văd cum mă mai duci la Sibiu, Székely Balázs! - Da’ cine-a pomenit de Sibiu?, se căznește cadristul să se ridice de la pământ. Își aprinde încă o țigară, la flacăra chibritului îi vedeți pantalonul sfâșiat de la
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
parte să facă poduri, să umble războiul pe podurile lui, și Alexandru cu jidovcuța în cealaltă parte, unul la răsărit, altul la apus, i-au rupt inima-n două. De-atunci, clipă de clipă, lumea se-ntunecă în inima ei sfâșiată, și n-a mai fost nimic decât spaima să nu-l piardă și pe-al treilea, pe Miluță, pe ultimul. Spaima și neliniștea trează ca o lupoaică flămândă și pânda neîmpăcată care-o făcea să stea cu ochii pe noră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de altă mână de lucru calificată, pe care Miluță reuși să-i elibereze, doi își frânseră picioarele, ca și el, în cădere, unul se strivi de pod și trei fură ciuruiți de gloanțele santinelelor. Ghiță Todireanu scăpă doar cu hainele sfâșiate și mici zgârieturi și vânătăi pe față, brațe, umeri și mâini, cum se rostogolise pe povârniș strivind pietrișul și se tăiase în cioburile și gardul de sârmă ghimpată împrejmuind fâneața de sub taluzul căii ferate. Miluță putea s-o pățească cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
iron earth, Take it. It is well spent Easing a saviour's birth. "Nu mă ispitiți, pentru că eu/ Am cunoscut ceasul iluminării, Lăuntrica mândrie a poetului,/ Certitudinea puterii.// ...Părinte, care le împlinești pe toate,/ Fie-ți milă de somnul nostru sfâșiat./ Pentru că noi ne culcăm cu lacrimi/ Și ne trezim doar pentru a plânge// Și dacă doar sângele nostru/ Poate înduioșa pământul de fier,/ Atuncea primește-l! El este de bună trebuință/ Dacă poate să înlesnească nașterea unui mântuitor". Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mâna ei stângă fâlfâie spre el, Musa tremură cum nu a tremurat niciodată când mâini mai albe, acoperite de brățări, l-au dezmierdat supus, adorator, febril. O neliniște duioasă îl fură noapte după noapte, îi desenează chipul vizigotei, cu obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa nu a văzut-o niciodată nici măcar zâmbind. Câți ani o fi având? Și iar zvâcnește dintre așternu turi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
odată intră babacul pe ușă. Se trântește ușa de perete, cade și tencuială de pe pereți, e aproape ca-n filme, mă, și apare tata, îmbrăcat ca la înmormântare, cu costumul negru, cămașa albă, da` acu` e pătată de sânge și sfâșiată. Mă, și e înalt, știi că tata era înalt, de-am găsit coșciug cu chiu, cu vai, atunci când lam dus la groapă, după accidentu` ăla, și plin de răni pe el, rănile alea de la accident. Curge carnea, fâșii, fâșii, ca și cum
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu gratii la fereastră, cu masă la ore fixe și program de plimbare, de unde dracului să știu eu ce înseamnă, n-am cartea viselor la mine! Da` tac-tu ăla, care vine cu rănile pe el și însângerat la cămașa sfâșiată, nu zice nimic? Îl știam cu vorba la rever, după accident și-a pierdut și limba? Sau chiar se duce cu aia mai bună în cameră și îi face și prin față și prin spate? Nu știu, Baroane, acolo se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
treia zi.De aceea, oamenii cei răi, care nu-l iubeau, au pus o pază la sfântul mormânt, câțiva soldați romani, ca nu cumva să-L fure careva și să spună ca a Înviat. Maica Domnului, Fecioara Maria avea sufletul sfâșiat, iar apostolii, prietenii lui Iisus se ascunseseră de frică că ar putea și ei să fie prinși. Soldații romani erau Îmbrăcați În zale de fier, erau Încălțați cu sandale, pe cap aveau coifuri. Aveau săbii scurte, groase și foarte tăioase
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
viața, în 1938. Abia în 1971, Sașa Pană restituie, în ediția de la Cartea Românească, textul complet al acestor însemnări. " Tot ce scriu a fost cîndva viață adevărată" e începutul chinuitei călătorii spre memoria jupuită a corpului. O memorie cu învelișurile sfîșiate, care nu mai are acuratețe, doar reacție. Sensibilitatea haotică, pulsînd agonic la orice atingere, a unei bucăți de carne moartă-vie în contre-jour. Pe cît în ea înaintează moartea, capătă profilul frumos al fotografiei, al mulajului. Pe cît n-o părăsește
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
și plățile suplimentare ale tuturora, de la director pînă la personalul de pază; se interesează de fiecare clanță, pupitru ori "bun din dotare", aflat "pe inventar"; are grijă pînă și de hrana bulinată evropenește a maidanezilor aciuați pe lîngă instituție, în pofida sfîșiatului repetat și zadarnic reclamat de ciorapi și de pantaloni ai te miri cui (pasămite, ar trebui considerate aceste manifestări patrupedice drept dovezi de tandrețe, dar...). Profesorului-funcționar nu-i punem la îndoială, Doamne ferește, realele calități; dimpotrivă, i le enumerăm, mai departe
Despre "omul recent" de la catedră by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/9873_a_11198]
-
cel pe care mulți îl bănuiesc a fi un împătimit al cititului și al scrisului mărturisește deschis că a oscilat în permanență între literatură și chemarea vieții: "În restul timpului (în copilărie, când nu era bolnav - n.n.) eram tot timpul sfâșiat, m-aș fi dus să bat mingea, dar mă trăgea ața și spre cartea pe care o începusem. Făceam o navetă din asta interioară absolut chinuitoare și de fiecare dată regretam că fac ceea ce făceam, aș fi preferat să fiu
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
ce-și exprimă exigențele estetice ca stăpînii de altădată. Ele rămîn aceleași, pentru a le satisface supunerea de rigoare. Și totul se termină în ceață, avîndu-l în centru pe marele actor, Mefisto for ever, Mefisto pentru totdeauna, spirit al răului sfîșiat și incapabil să repete altceva decît un "Eu... eu... eu...", expresie perfectă a inaptitudinii definitive de a se împlini. A găsi un loc pentru arta sa era important, dar ceea ce a uitat el e că a se găsi pe sine
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne trimitem semnale, ne chemăm acasă. plouă peste zăpada din noi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și o întreabă, cu lacrimi în ochi: — Am promovat în Ligue 1? — Am promovat, madame Agnès, am promovat! — Inch Allah, mulțumește Agnès cerului. Se țin de gât și sar amândouă ca apucatele. De ele se apropie un tânăr cu hainele sfâșiate și mușcat de mâini și de față. Îl ține în brațe pe Robespierre, care continuă să se înfrupte din el. O întreabă pe Liliane: — A dumneavoastră e bestia? — A mea, se bucură Liliane, uitând pentru o clipă de performanța istorică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Pădurea nu este totdeauna prietenoasă... Ce minunat este să ai pe cineva aproape, să te poți „sprijini” pe cineva! 6. Au rulat câteva videoclipuri, și, desigur, cel În care sunt prezentați cei 73 de poeți cuprinși În paginile antologiei. „Artă sfâșiată...” ( gânduri...) Prin intermediul poeziei am reușit să cunosc poeți din toate colțurile țării, dar și din diaspora. Scrierea lor a necesitat “sfâșiere”, nopți albe, peregrinare prin labirintul propriului Sine, neliniști duse până la “strigăt” și agonie... singurătăți “everestice”, sufletul lor, luminând ca
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
artei, să transfigureze - prin poezie - astă lume plină de păcate și de tină, de nevoi, anemică, bolnavă și pe moarte, Într-o altă lume, poetică, virtuală, platonică, pe care nu o vom avea decât În viziunile noastre de copii. Artă sfâșiată! Sinistru! lugubru! Adevăr! Speranță! Interiorizare! „Care ne mai sunt așteptările?” Cititorul constant, dar și cel care deschide accidental cartea ca pe o poartă de intrare Întru ospitalitate și bună găzduire, va găsi În această antologie “Artă sfșiată” poeți merituoși, din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]