864 matches
-
meu fără de Hotar,/ ascultă, poate ai să mă-nțelegi..,/ ascultă.., ascultă.., ascultă...” (sunetul sufletului fără de hotar...) prin oglinzile conștiinței (ciobite, adesea), prin nuanțele fugitive ale curcubeului și înseninările așteptate... la ceasul de taină cu divinitatea. E un strigăt, o durere, sfâșiere, o bucurie, o dorință și un plânset neauzit, în toate gândurile, trăirile poetului. Pe fundalul muzicii universale apare mereu această minune numită „Femeie”... de care se agață cu disperare, sperând că „iubirea întregită” îi va îmblânzi toate spaimele și durerile
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
ZAPISUL IUBIRII”, purtând semnătura poetului George CĂLIN, deschid căi spre multitudinea de semnificații, antrenează imaginația, fantezia, substanța poetică se condensează,adesea, în metafore stilizate, adevărate bijuterii, cuvintele fiind menite să răscolească adâncimile sufletului, predispunând la trăiri complexe,marcate de o sfâșiere metafizică în fața trecerii inexorabile a timpului. Poetul se jerfește pe sine, schimbându-se în cuvinte, în speranța de a supraviețui spiritual, prin creația sa, care-l va renaște perpetuu. „ Să-i iubim pe poeți. Să-i iubim pentru că ei există
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
căci într-o zi le-o veni și lor vremea de a nu mai putea suporta?... Au dat cu ciomagul în cei mai onorabili oameni ai României, au orbit de resentimente activate de lăcomia hrănirii cu victime, de încăierare, de sfîșiere și s-au năpustit asupra elitelor României...! Anca Sigartău. Au rămas în urma ei întrebări...! Artiștii nu au fost lăsați nici ei să treacă în siguranță prin încâlcitul labirint al unei anume categorii de presă în care cine intră are a
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1465561735.html [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
treilea și în miezul zilei? Ce însemna cutremurarea pământului? Ce însemna despicarea pietrelor, care au mustrat învârtoșarea inimii iudeilor? Ce însemna învierea multor trupuri, care ne-a învederat credința în învierea obștească și puterea Celui ce-a pătimit? Ce însemna sfâșierea în două a catapetesmei Templului, ca și cum și ea ar fi fost supărată din pricina Celui care a fost slăvit în ea și pătimește acum? Ce însemnau apoi celelalte lucruri descoperite, dar care n-au putut fi văzute? Așadar în ceasul al
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1428400081.html [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
speranța că începe un altul - totul este un proces dureros de naștere și renaștere. Durerea este asemeni acelei a Fiului de pe Cruce și a Mamei Ce-L privește neputincioasă, de jos.. Aici, la poetă, personajele sunt inversate, persistând o aceeași sfâșiere, însă în alte vorbe spus, din aceeași și prezentă răutate a zilei „în mine trăiește pădurea și... lupul”: „Octombrie rece, ce poți să-mi aduci?/ mi-ai pus la picioare sfârșit, început,/ pe frunzele-ți moarte ades au căzut/ din
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1490460443.html [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PĂDURILE MĂRII Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1022 din 18 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Marea, sfâșierea întunericului la țărm, valuri uriașe...vapoare așteptând plecarea și tu locuind în golful unui gând. Nervii-ți silabisesc tăcerea și ploaia, topesc arama pe frunze. Înhămat la trăsurile toamnei îmi bate vântul prin vise, aud voci galbene în pădurile mării
PĂDURILE MĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Padurile_marii_llelu_nicolae_valareanu_1382048132.html [Corola-blog/BlogPost/363215_a_364544]
-
și răcoare invitându-mă să stau ... dar nu vedeam decât hienele adulmecând renunțarea Poveștile ce le-am purtat în suflet ca pe-o mângâiere s-au năpustit asupra inimii sugrumând-o Am început să alerg și să cânt prea multă sfâșiere într-un singur trup înveșmântat în tăcerea orelor îndoliate Noaptea hienelor mă ajunsese din urmă și era ziuă o zi plină de promisiuni ... și dintr-o dată strigătul nefiresc acuzator... Lângă steagul răvășit al înfrângerii zăcea o inimă - ce-și abandonase
ÎN BRAŢELE ABSURDULUI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 by http://confluente.ro/In_bratele_absurdului_valentina_becart_1381517968.html [Corola-blog/BlogPost/352407_a_353736]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic, Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri. Adeseori, în murmuru-mi apatic, E simfonia ultimei căderi. Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață, Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață, Văd noua mască a grăbitei luni. Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia, Aș pune-o scut la poarta din cuvânt, M-aș agăța de cer, să-nlătur droaia De meteori cu
SUNT OMUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1491044835.html [Corola-blog/BlogPost/381196_a_382525]
-
din București. Păcatele contemporane sunt aceleași cu păcatele primilor oameni după cădere. ,,Însă, în timp ce oamenii de atunci experiau păcatul ca pe o cădere, o rupere și o înstrăinare de Izvorul vieții și de temeliile ontologice ale lumii și trăiau această ,,sfâșiere a firii,, în pocăință neîncetată și cu speranța necontenită a mântuirii, astăzi, ceea ce altădată însemna o gravă abatere, accidentală totuși, a firii de la chemarea ei divină, tinde să se generalizeze și să devină normalitate, chiar o a doua natură, la
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – GHEORGHE DRAGOMIR, TERRA, PLANETA SUFLETELOR RĂTĂCITE, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, BUCUREŞTI, 2014, 468 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1401365783.html [Corola-blog/BlogPost/357474_a_358803]
-
În care zac/De atâta/Viață?!” (pag. 266). Gabriela Beldie încercă, uneori cu efect scontat, aerul sumbru al sfâșitului neînceput: “Sufla dinspre răsărit/trecutul./ niciun drum nu mai pornea - /ghemuri uriașe/în containere inscripționate:/fără timp/fără sens//cocoșul cânta/sfâșieri de întuneric./ nisipul se lepăda de formă.// spre orizont/albatroși de cenușă”. Aura Apostolescu preferă forma scurtă și implicit eliptică, dând senzația că inițierea în magia poeziei e pe calea cea bună: “lună și soare/șnur neîntreruptibil/noi numai ceață
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_ii.html [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
am scris Elenei: „Nu mai contează nimic altceva decât că această carte ... superbă poate fi îmbrățișată!”. S-a bucurat. Am încercat, în repetate rânduri, să prezint „Jurnalul nefericirii”, dar ... cum poți scrie despre vivisecție sub reflectoare? Cum poți scrie despre sfâșiere sub blestem de lună? Cartea deja nu-i mai aparține autoarei, ci tuturor acelora care mai știu și mai pot iubi. Fiindcă, parafrazându-l pe dragul, unicul Grigore Vieru,... ca să iubești, trebuie să poți! MARIANA CRISTESCU Referință Bibliografică: Jurnalul nefericirii
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 by http://confluente.ro/_jurnalul_nefericirii_de_elena_m_cam_al_florin_tene_1336566861.html [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
în arhive străine), autorul unui roman fabulos, despre care s-a afirmat că este cel mai citit din ultimele decenii; o efigie a poetului tribun, formator de conștiință națională, Orfeu al destinului românesc oriunde s-ar afla în lumea atâtor sfâșieri și destrămări, un port-drapel al Mișcării de Eliberare Națională, ,,dovada vie că Basarabia n-a murit și n-are când să moară” (Grigore Vieru). Împlinind astfel o misiune de desăvârșire în plenitudine a sinelui, a spiritului unui poet ales, credeți
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 by http://confluente.ro/Lili_bobu_1403279195.html [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
cel mai ușor să mori nimicit de principii cînd alții umplu realitatea în numele unei liniști înscrise la resemnare. Toate zac îngrămădite într-un gauche caviar plin de decoruri și întîmplări care-mi ocupă mintea, în fond ce altceva această veșnică sfîșiere desenată pe hîrtie de-o culoare indefinită. Din toate promisiunile rostite vreodată doar florile de nalbă, în mijlocul ploii, surîd a iubire. Fără acest adevăr, nimic nu are sens! Citește mai mult Și-acum îmi amintesc cîte ceva din rêves-éveillés,oamenii
LUMINIŢA CRISTINA PETCU by http://confluente.ro/articole/lumini%C5%A3a_cristina_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
spre nicăieri, prinsă-ntre zboruri cu aripi de mercur. SĂ-MI MAI SCRII Îmi place să-mi scrii noaptea târziu, pe marginea foii albe. Fără cuvinte să-mi scrii! chiar și în grabă, gâfâind, cu sfială, fără teamă de ecoul sfâșierilor tale. Îmi place să-mi scrii chiar dacă nu mi-ai scris niciodată... Să-mi mai scrii... despre ce-ar fi putut fi și-n veci nu va fi! LASĂ-ȚI MAMĂ... Lasă-ți, mamă, sânii goi să mai pot bea
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1427956834.html [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
Litovoi”), se ajunge acum la acțiune comună, la solidarizarea activă a eului liric cu primul său avatar (primul, din perspectivă cronologică, fiindcă nu se poate vorbi despre o ierarhizare a avatarurilor) - Lupul. Reactivarea avatarului survine într-un moment dramatic, de sfâșiere sufletească, provocată de compromiterea armoniei sublimului, printr-un cuvânt injurios, de către un gnom, care, neputând accede la măreție, se mulțumește cu ponegrirea ei. Avatarul intervine într-un act de purificare drastică, fulgerătoare, imperios necesară pentru salvarea ordinii morale a lumii
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
posibile, impostura. Ultimul vers al poemului, „Doi colți însângerați, în raza lunii”, memorabil și emblematic, permite cele mai multe interpretări. În poziție incipientă, forte, figurează o sinecdocă („pars pro toto”) - „doi colți însângerați”, o imagine nocturnă, terifiantă, a sfârtecării - în exterior, a sfâșierii - în interior. Cei doi colți pot fi metafore pentru armele cu care au luptat protagoniștii. Ar putea trimite la spadă, de pildă, pentru tranșarea unui conflict din Evul Mediu, în care dragostea, pe viață și pe moarte, se conjugă cu
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
mereu asupra Poetului, fie pe cale livrescă, fie pe cale naturală. În bestiarul simbolic al umanității, lupul rămâne unul dintre cele mai înfricoșătoare animale. G. Durand îl include într-un regim nocturn al imaginii, ca animal de pradă, supradeterminat de mușcătură și sfâșiere, corelat cu luna, astrul nocturn tutelar. Nu întâmplător, deci, ultimul cuvânt-simbol al poemului Avatar este chiar luna. „Raza lunii” desemnează lumina ce pătrunde în noaptea succesivă tranșării crunte a conflictului cu gnomul. Ca și fulgerul, raza face legătura dintre cer
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
vreme să contemplu libertatea condeiată în culori negrăitoare. UMBRA Peste tot îmi privesc umbra, aș spune imperceptibilă, dacă țin cont de vremea de afară. Ieri și azi un cer plumburiu în acord cu grijile trecătorilor. Uneori, umbra este însângerată de sfâșierea pasului în căutarea zâmbetului pe care l-am pierdut în adolescență, când îmi lăsasem brațul petrecut peste visare. Alteori, umbra este zglobie de frumosul murmurat al gurii mustoase, care alunecă, nu se știe cum, pe apusul soarelui, în fericirea cântului
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 by http://confluente.ro/daniela_gifu_1426419121.html [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
din București. Păcatele contemporane sunt aceleași cu păcatele primilor oameni după cădere. ,,Însă, în timp ce oamenii de atunci experiau păcatul ca pe o cădere, o rupere și o înstrăinare de Izvorul vieții și de temeliile ontologice ale lumii și trăiau această ,,sfâșiere a firii,, în pocăință neîncetată și cu speranța necontenită a mântuirii, astăzi, ceea ce altădată însemna o gravă abatere, accidentală totuși, a firii de la chemarea ei divină, tinde să se generalizeze și să devină normalitate, chiar o a doua natură, la
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Omul_persoana_teologica_.html [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
Șovăi printre năluci” - spune poetul, de parcă nu mai merge de mult printre oameni concreți, vii, prezenți. Nimic nu mai e cum a fost și nimic nu atenuează durerea și singurătatea pierderii. Poate scrierea acestor poeme patetice să mai îmblânzească puțin sfâșierea. O sfâșiere de catapeteasmă. Ruptura dintre suflet și duh. De nerefăcut. Și atunci se iscă alte atribute în locul celor trăite până în ora despărțirii: nonsens, absurd, deșertăciune, derută, confuzie. De la “fericirea supremă” la nefericirea supremă e cale de-o moarte, străbătută
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1421589234.html [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
năluci” - spune poetul, de parcă nu mai merge de mult printre oameni concreți, vii, prezenți. Nimic nu mai e cum a fost și nimic nu atenuează durerea și singurătatea pierderii. Poate scrierea acestor poeme patetice să mai îmblânzească puțin sfâșierea. O sfâșiere de catapeteasmă. Ruptura dintre suflet și duh. De nerefăcut. Și atunci se iscă alte atribute în locul celor trăite până în ora despărțirii: nonsens, absurd, deșertăciune, derută, confuzie. De la “fericirea supremă” la nefericirea supremă e cale de-o moarte, străbătută la pas
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1421589234.html [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
a fost unul dintre cei aflați la baza acestei construcții politice. De altfel, criticul literar, prezent la conferința de presă, a declarat că îl bucură solidarizarea lui Marian Munteanu cu Aurelian Pavelescu, deoarece pentru el ar fi reprezentat o 'adevărată sfâșiere sufletească' să opteze pentru un partid sau altul. 'Sunt adevărați patrioți. E bună ideea că acest partid s-ar putea numi metaforic 'Partidul patrioților'. Îi sprijin din toată inima cu posibilitățile mele, prin scrisul meu și din tot sufletul meu
Aurelian Pavelescu și Marian Munteanu, protocol semnat la sediul PNȚCD by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/102872_a_104164]
-
de nesiguranță, plină de suspiciune. Ca și cum, obosiți de atâta eroism, toți erau gata să-și critice vecinul, să le descopere la alții greșelile pe care nu doreau să le vadă la ei înșiși. Nu mai exista indulgență, ci doar o sfâșiere mutuală, în locul unei solidarități solide și benefice idealurilor comune. Regele și cu mine sufeream mult din cauza dezbinării poporului și a inabilității sale de a se uni; asta făcea să para totul de mii de ori mai greu și mai descurajant
Regina Maria și Conferința de Pace de la Paris - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102211_a_103503]
-
Dăscălița, Laie Chioru, Cantorul Cimpoi, Ion Crîșmarul), figuri simbolice și în fond anonime, cu valoare de prototip, nu de individualitate. Din aceeași deviere spre domestic provin o cantitate enormă de poezii pe eterna temă a despărțirii poetului de sat, a sfîșierii sufletești pe care opțiunea înstrăinării ar fi provocat- o. Legată intim de ea, tema contrastului profund dintre sat (perceput ca un Paradis pierdut) și oraș, prin definiție diabolic. Asemenea perspectivă, la modă în cercurile semănătoriste, transformată în topos al literaturii
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
o rezistență minimă la rupere Mullen de minimum 3,7 KPa mp/g și un indice de întindere (alungire) peste 4,5% în sens transversal și pește 2% în sensul de deplasare în mașină. ... b) au o rezistență minimă la sfâșiere și la rupere prin tracțiune, conform celor indicate în tabelul de mai jos, sau cu echivalentul interpolat liniar pentru orice altă greutate: ... Greutate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/174226_a_175555]