872 matches
-
o generatie, cum s-a întîmplat în multe alte țări, unde o parte a memoriei era respinsă, nu se dorea admisă. Iată, de pildă, Franța, care a vrut să-și ignore trecutul colaboraționist, iar acest fapt continuă să provoace tulburări, sfîșieri, deși au trecut cincizeci de ani de la cel de-al doilea război mondial. Așadar, într-un fel sau într-altul, mi se pare că un soi de juriu de onoare alcătuit din indivizi unanim respectați ar trebui să aibă datoria
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
care l-au îmbrățișat din capul locului și căruia i-au făcut o largă și îndelungată mediatizare, ni se pare că aceasta e o împrejurare atît de intempestivă și o anecdotă atît de opacă, încît ține de ordinul neverosimilului. O sfîșiere fratricidă, care îți lasă un gust amar. Nu încercăm a respinge - nici n-am avea căderea! - motivele de decepție ale lui Paul Goma față de cei ce l-au susținut cu ardoare. Mai mult: avem simțămîntul că dezamăgirile prozatorului sînt reale
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
de la aventura lui Ulise la Calipso, care nu ar fi de altfel decît reluarea unei tradiții de povești foarte vechi. Înghițirea, îngurgitarea, devorarea sînt fantasme care reactivează o teamă originară în relație cu celălalt: pierderea identității, pierderea de sine și sfîșierea trupului. Astfel, spațiul refugiului este spațiul de regresiune, regresiune necesară permițînd înfruntarea dimensiunii de itinerariu a călătoriei. Nu voi intra în complexele variațiuni și rescrieri ale poveștilor. Evidentă este prezența temei și interpelarea pe care amintirea poveștii o provoacă. Nici o
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
i-a așezat: "Departe de a fi părtinitorul unui simtiment de ură cătră celelalte părți a neamului meu, eu privesc ca patria mea toată acea întindere de loc unde se vorbește românește și ca istoria națională istoria Moldovei întregi, înainte de sfîșierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania. Aceasta istorie este obiectul cursului meu, întinzîndu-mă, cum se înțelege de la sine, mai mult asupra întîmplărilor Moldaviei, nu voi trece subt tăcere și faptele vrednice de însemnat a celorlalte părți a Daciei
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
a fragmentarismului, de exemplu). Există, doar schițate, asemenea alte identificări (cum e, de pildă, abordarea distanțării față de suprarealism ș.a.). Criticul merge pe urmele eseurilor lui Cezar Baltag însuși și în disocieri față de postmodernism (să amintim că Cezar Baltag a tradus Sfîșierea lui Morfeu pentru numărul din 1986 dedicat postmodernismului, al Caietelor critice). Centrul de greutate al formulei lui îl constituie, conform poeticii pe care a expus-o în eseuri și pe care au semnalat-o criticii, Sensul, metafora, metaferența ("aceea care
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
lui. Nu l-am văzut de un an. De la înmormîntarea lui Bernea. M-a luat de braț și a turuit o oră. Continuu. În poarta cimitirului vorbele erau lacrimile lui, durerea, strigătul neputinței și "adio bătrîne!" Neliniștile, cele ale creației, sfîșierile, cele ale creatorului, se traduc, de multe ori, înainte de a se preschimba în sunete, într-o revărsare de fluvii de cuvinte. Prin capul meu umblă atîtea povești năstrușnice spuse de Johnny în seri și dimineți, în garsoniera lui, într-un
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
iubită trăiește cu fratele Nathan, sub ochii lui, că relația este mai veche și ea a fost doar reînnodată la mormîntul proaspăt al tatălui, cînd Nathan a posedat-o pe Elise. El rezolvă toată această poveste într-o clipă, fără sfîșiere, fără să mă facă să cred un minut că-l doare. La fel Oxana Moravec. Nici cu Eliza ei nu se întîmplă mare lucru. O tristețe metafizică o apasă de la început pînă la sfîrșit, o vină ancestrală mai presus parcă
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
francez. Eu am rămas un universitar oarecare". Dacă profesional n-a fost vorba de o ruptură, căci Matei Călinescu avea în momentul exilului, în 1973, o carieră universitară în urmă, din punct de vedere lingvistic și spiritual a fost o sfîșiere: "am abandonat prietenii, idei, bucurii și melancolii, inclusiv amintiri, pe care le-am regăsit mai tîrziu, mult schimbate, irecognoscibile aproape, întorcîndu-mă după 1989".l Cel mai mult i-a lipsit în America posibilitatea de expresie extrauniversitară. Căci, de fapt, mărturisește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
a etanșa definitiv/ spectrul morții într-un poem magic“ (lunetistul). Cu alte cuvinte, poetul ar vrea să fie Orfeu, însă el nu doar că a pierdut o Euridice (soția), ci a visat toată viața la o Euridice inaccesibilă (Poezia). Această sfâșiere între aspirația și conștientizarea imposibilității captării inefabilului (divin) în vers (sau absența harului) reprezintă materia de bază și energia poeziei lui Marian Drăghici (dar câtă poezie, de pildă, în poezia „nevisată“, omenească, a scenei din cimitir!). Sigur, ea, sfâșierea, poate
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
Această sfâșiere între aspirația și conștientizarea imposibilității captării inefabilului (divin) în vers (sau absența harului) reprezintă materia de bază și energia poeziei lui Marian Drăghici (dar câtă poezie, de pildă, în poezia „nevisată“, omenească, a scenei din cimitir!). Sigur, ea, sfâșierea, poate aminti de eminescianul „Unde vei găsi cuvântul/ Ce exprimă adevărul?“, dar, în fond, este vorba despre criza modernă a clivajului dintre „cuvinte și lucruri“ (scindarea se produce și la nivelul sinelui, între „meridionalul rămuros băutor de soare negru“ nervalian
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
scripeți și răni fecunde/ tămîia albă morților se-împarte“, scria Horia Zilieru în Tărîmuri, în „decembrie 2010“ -, truver bătînd la porțile ghintuite ale cetăților medievale, (în)cîntînd femeia harpă ori anahoreta: „Văzum o Roză la întunecare/ trecînd lucarna oarbă-n sfîșiere./ Pe boltangîndurată tînga piere/ învăpăiatul har din duh răsare./ Ating prin nori răpitele galere/ cît ora mea de gheață o dogoare/ un chip de fată ca o revărsare/ de tunete prin limpezi coliere./ Stă înflorită la clavir și strînge/ uleiul
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
ani, a deprins atît de bine limba română, încît, revenit în Franța, constatase că are dificultăți în a o folosi scriptic: „A trebuit să mă reobișnuiesc. Învățarea, dezvățarea, reînvățarea cred că reprezintă exerciții interesante. Și apoi, da, a fost o sfîșiere, fiindcă acolo m-am simțit în exil”. Exilul fiind Bucureștii. La baza unei atari dileme lingvistice a stat un conflict de tip psihanalitic, dintre dragostea față de mamă (parțial franțuzoaică) și revolta împotriva tatălui (român sadea). A biruit primul simțămînt, care
Despre Bilingvism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2620_a_3945]
-
jurat literar implică și puterea de a ceda argumentelor celorlalți, de a renunța la propunerea proprie. Cei care, nu puțini, ne critică pentru premiile acordate ar trebui să știe că alegerea este, în cazul premiilor literare, și un motiv de sfâșiere. Nu vrem neapărat înțelegere, cât respect pentru efortul nostru. După participarea în atâtea și atâtea jurii, de-a lungul a jumătate de secol, pot să declar cu mâna pe inimă că am pledat exclusiv cauza unor cărți valoroase, care au
Cartea Anului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2758_a_4083]
-
l-a confruntat cu o dublă tensiune: „arrachement” și „attachement”. Smulgere din cultura rusă pe care nu o abandonează și totodată atașare la cultura română a cărei identitate devine unul din domeniile sale de lucru privilegiate. Si rezoluție excepțională a sfâșierii: Löwendal, scenograful inspirat de radicalitatea scenei ruse, devine, doar zece ani mai târziu, maestrul incontestat al unor portrete de țărani bucovineni restituiți cu forță telurică și expresivă materialitate plastică! Marcel Freydefont, cu o intuiție admirabilă, compara aceste pânze salutate în
Löwendal, baronul scenograf, la Biblioteca Națională a Franței by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2774_a_4099]
-
de mari regizori precum: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija și regretatul Alexandru Tocilescu. “Caragiale este cartea noastră de vizită” ne argumentează acad. Răzvan Theodorescu în interviul acordat, iar teatrologul George Banu ne vorbește despre “...condiția comică a sfâșierii”. Cei interesați pot afla, de aemenea, din paginile publicației, și programul festivalului până în data de 28 iulie precum și descrieri ale spectacolelor care se desfășoară de marți până duminică atât în Centul Istoric cât și în zona Hala Traian, unde intrarea
”Bucureștii lui Caragiale”: Interviuri de excepție în gazeta festivalului () [Corola-journal/Journalistic/22404_a_23729]
-
cedat Ungariei lui Horthy, prin diktatul de la Viena, au dovedit că lor le pasă, că sunt români adevărați, și durerea mare este și a lor. Ei ne îndeamnă și azi, când s-au împlinit 75 de ani de la acea mare sfâșiere și dramă ale țării, de acolo, de dincolo de mormânt, ca să nu uităm! „Cine uită nu merită!” - spunea Nicolae Iorga. Sau „Cine își uită istoria merită s-o retrăiască!”. Din păcate, puțini au fost, mai ales dintr-o anumită parte a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
forța crează pe termen lung situații extrem de complicate, uneori aproape fără soluție, atât pentru agresor cât și pentru victima. Ani la rând Germania a plătit enorm pentru dorința ei de a stăpâni teritorii ale altor națiuni. A plătit prin chiar sfâșierea propriului spațiu vital dar a plătit încă și mai mult prin costurile prilejuite de reunificarea cu Germania de Est. Pentru că în politica, mic-mare sunt noțiuni relative, mai ales în situația marilor concentrări de forță de luptă pe teritorii geografice de
Români în universalitate, Nicolae Titulescu [Corola-blog/BlogPost/92688_a_93980]
-
mă ating, și cu vinul meu tulbure în care te strig și te urlu și nu te mai găsesc, tăvălindu-mă ca un vierme în mirosul tău de tămâie și de sfârșit de aprilie, lua-te-ar dracu, sufletul meu, sfâșierea mea albă, femeia mea pierdută, Tamara... Referință Bibliografică: Lua-te-ar dracu, Tamara! Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1547, Anul V, 27 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Radulian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
cu lațele plăvițe, Mirositor a lapte-și-l toropise somnul, Cu fruntea cucuiată de două mici cornițe, Și presimțind scăparea, a behăit spre Domnul Atunci duios și pașnic, cu un păstor din munte, Isus îl luă în brațe cu-adâncă sfâșiere, Îl sărută cu sete pe bot, pe ochi pe frunte, Apoi întoarse capul și-l dete spre junghiere...” Ultimele volume și-au epuizat resursele, alegorismul luând forma unui „ petrarchim strident” și „supărător” care le sufocă orice lirism. (G. Călinescu). Cuvântul
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
Prin cele mai tenebroase galerii e nevoit să fugă acest bibelou care se teme de păroasa mână burgheză. Fiecare literă, pe un vârf de sticlă, gata să se prăbușească în autobiografia adâncă. îl recunoști ușor: e cel care, la capătul sfâșierii, nu cere pomană, așteaptă să se deschidă norii și cineva de sus să-l bage în... seamă, binevoitor. Sau, ca un soldat convalescent, se-ndrăgostește de infirmiera urâtă și scrobită care-i procură un surplus de morfină, jocurile din luna
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
primăvara (2003), dar întrebările grave atemporale ale condiției umane îl apropie de Tarkovski, de Bergman sau de Werner Herzog. Filmul lui Lungin reușește să păstreze nealterate mireasma și sensul teologiei răsăritene, a ortodoxismului, a unei spiritualități trecute prin experiența marilor sfîșieri lăuntrice. Personajele nu sînt, ci devin necontenit în acest film, iar acesta nu închide nimic, spunînd atît de mult astfel încît totul să rămînă de spus.
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
treptat, că e vinovat de moartea fratelui său. Ca să se scuture de coșmar, se forțează să se consacre altor detalii ale traiului. Cu precădere aceste aspecte neutre sunt prezentate pe larg în roman. Zadarnică eschivare! Principalul e comprimat în lăuntrica sfâșiere căreia Faulkner îi refuză accesul în prim plan. E un subtil procedeu de compoziție, o deturnare a atenției. La Breban descoperim o suprapunere similară, aici însă coincidența de straturi ascunde o altă semnificație. Un june de familie bună, înstărit, cu
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
e vorba de-o etapă ulterioară aprinderii sentimentale, desfășurărilor ingenuu patetice care fac posibile miezurile actualelor formule dense în aparenta lor sicitate ce nu reprezintă un început ci un final de ciclu sufletesc. Un bilanț formal al acestuia. Prezumatele afecte, sfîșieri, lamentări, ipostaze dolorice ale unei ființe care nu-și reneagă devenirea sunt absorbite în imagistica cerebrală în care, totuși, răzbat avînturile inițiale. Poza romantică e lucid asumată ca o concesie a conștiinței: "toată noaptea / bate-n perete / cu aripa-i
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
că de aici nu rezultă că toate fructele sunt bune. În al cincilea rând, venind din provincie, nu știam de organizarea în haită decât la lupi. Îmi pare rău să o regăsesc la unii concetățeni, care participă la încercări de sfâșiere comandate. Nu mi-e teamă. Sunt doar dezamăgit. Închei cu o observație în treacăt, promițând să revin, dacă va fi cazul. În epoca libertăților și a deschiderilor, România a fost împinsă, din păcate, în stagnare și sărăcie. Ea are nevoie
Marga, atac la Pleșu: frustrat în fața istoriei, ochiul vigilent al Curții by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80047_a_81372]
-
E un stil al "pisicelii", adică al unei seducții joculare, încă o probă a asocierii funciare pisică-femeie: "Cît a slăbit pisica ta puiandră. / Ea suferă de-o boală, - însă nu / de alta, ci de-aceea-n care tu / încerci un fel de sfîșiere tandră. N-o simți bătînd ca inima, necalma / ta inimă, cînd o alinți cu palma? / În ochii mei, e fără de cusur / ca tine, ghemotocu-acesta sur; doar că iubește, - lucru care face / să n-aibă, ca și tine, pic de pace
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]