1,489 matches
-
aceea veste. De Crăciun se naște un prunc, al meu nu putea să moară. Și totuși...Moartea lua pe rând tributul de vieți. Îl privisem neputincioasă pe Andrei, copilașul de câteva luni, cum se stinsese în ciuda tuturor eforturilor medicilor. Plânsul sfâșietor al mamei ce-și pierduse pruncul îmi răsună și acum în urechi. „Hristos se naște, Domnul coboară...” ...pe rând plecaseră Andrei, Mihăiță, Alexandru, Miruna, copilul fără nume din incubator...Le aprinsesem chiar eu câte o lumânare în baia salonului, căci
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1482856572.html [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
zor, cu ochii înlăcrimați. Intuia prin ce trecuse purtătorul acestor haine pline de tină că doar și ea fusese în miezul evenimentelor. Simțea și acum larma îngrozitoare întreținută de vuietul tancurilor ce acoperea pocnetul gloanțelor, păcănitul asurzitor al mitralierelor, țipătul sfâșietor al tinerilor îngroziți de impactul armatei asupra populației și parcă toate acestea n-ar fi fost de ajuns, totul era învăluit în praf și fum înecăcios. Văzuse cu ochii ei și încă mai simțea pe trup forța loviturilor și îmbrâncelilor
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_2_.html [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
aerul din jur până departe Amestecată ziua cu lumina Cosmos de întuneric înstelat Mirosind a mere Când e noapte Străbătută de mângâierile vântului Dinspre adâncul din mine înspre moarte Plină ca un munte de cântecul ciocârliilor vara Care pe noi sfâșietor ne desparte Sufletul tău este atât de dens în văzduhul care mă înconjoară încât mă strivește îmi vine să țip ca o trestie pe un deal singură disperată amară Cosmosul cel atât de plin de tine parcă este fructul unei
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1412180135.html [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
Autor: Confluențe Românești Publicat în: Ediția nr. 5 din 05 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Autorul articolului: Daniela Voiculescu BOTTLENECK ce preț trebuie să plătim în viață... cum ne mințim... doar lacrimile pe care le varsă ochiul sufletului, știu! ce sfâșietor, ce alergare fără rost! și aripile ni se smolesc, uită să zboare, ne încolțesc în friguri, în blesteme... cum să mai scapi, cum să te mai regăsești? prin ce minune? și te întrebi, și te întrebi, și te întrebi... rămâi
POEME DE DANIELA VOICULESCU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_de_daniela_voiculescu.html [Corola-blog/BlogPost/344865_a_346194]
-
bătrânețea ca stigmat. Cotidianul frust, oribil, traumatizant, monoton și fad, amăgitor, vetust, opac, înlănțuie insidios ființele umane, plonjându-le în neputință și derută. Cum e când, copil fiind, ești constrâns să înțelegi moartea mamei și te inundă doar o nedumerire sfâșietoare? Ce percepe un vlăstar omenesc din legile dure, implacabile din citadela adulților? Care este durata și spațiul de grație între dependență și libertate? Destinul se înfiripă gradual, din suma detaliilor caligrafiate cu finețe de stampă japoneză. Erosul subtil și spiritualizat
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Metafora_narativ_germinatoare.html [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
Memorialul sau cultul euharistic redă întreaga iconomie a mântuirii neamului omenesc, mergând chiar dincolo de întrupare. Sensul Euharistic este unul totalizator, deoarece întreaga istorie trecută, prezentă și viitoare este în ea[7]. Euharistia ne reamintește de creația lumii, de cădere, de sfâșietoarea căutare a lui Dumnezeu, de întruparea Domnului, de patimile, moartea și Învierea Lui, de Sfânta Sa Înălțare și de focul pogorâtor și întemeietor al Duhului. Recapitulând întreaga istorie, Euharistia se deschide totodată spre eshaton, făcându-ne din fii vremelnici ai
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Problema_existentei_orei_de_religie_o_abordare_teologica_si_apologetica.html [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
vuiet puternic despică liniștea sufocând acea zi de primăvară. Moartea hulpavă își întinse brațele peste acel oraș micuț luând cu ea mirajul unei ere unice, golind sufletele credincioșilor și eliberând ultimul oftat al acelui muribund sfânt. În mulțime, un strigăt sfâșietor, semn de maiestuoasă pierdere divină, se sparse ca un cristal în câteva cuvinte: „A murit Papa Ioan Paul al II-lea. Sit tibi terra levis!”. Eclipsa de soare apunea și ea odată cu prealuminatul Lolek. februarie 2014 Referință Bibliografică: Eclipsa de
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1407961263.html [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
să am o dispoziție deosebită de ușoară, nepotrivită oarecum cu caracterul meu,( ... ) “( Către I.C.Negruzzi, 1871, în Convorbiri literare, 1892, Număr jubiliar, p.39.). După ce nefericirea s-a abătut pe de-a-ntregul asupra poetului, scrisorile nu mai sunt altceva decât sfâșietoare momente ale tragediei: “Eu aș vrea să scap cât se poate de curând și să mă întorc în țară, să mă satur de mămăliga strămoșească, căci aici, de când mă aflu n-am avut niciodată fericirea de-a mânca până la sațiu
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1395127787.html [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
Peste întunericul vieții/ Ai revărsat, Părinte!” Apoi, spunea Vlahuță, a lăsat tăcut privirea în pământ. După câteva minute de tăcere și-a împreunat mâinile, și ridicându-și ochii în sus, a oftat din adânc și cu un glas nespus de sfâșietor a rostit: „Of, Doamne, Doamne!”. Istoricul, politicianul, botoșăneanul Nicolae Iorga spunea că „Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc”, iar în volumul său „Istoria românilor prin călători”, a consemnat constatările din anul 1858 ale unui „harnic scriitor” despre Bucovina, după
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1433818370.html [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
constatat cu groază și uimire Că pot chiar eu ucide-n apărare și iute citire Am dat Psalmilor izbăvitori de suspin și plâns Redă-mi Doamne iarăși partea mea de surâs! Altădată psalmistul înțelept și binevestitor Destăinuia Domnului necazul lui sfâșietor Pe vrăjmași îi bestema, Pe Domnul îl implora Doamne! Cercetează pe cel drept și credința sa! Buzele dușmanilor au grăit deșertăciuni In loc să rostească în zorii zilei rugăciuni Nu strig: zdrobește brațul celui păcătos! Mă rog: luminează-l, cum
PSALM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Psalm_elena_armenescu_1327864146.html [Corola-blog/BlogPost/360589_a_361918]
-
cum se trezește la viață. Un vânt rece se certa cu fumul ce ieșea pe hornul caselor vrând parcă să-l împingă înapoi. O liniște ciudată, deranjată doar de cântecul unui cocoș întârziat , trona stăpână peste sat. Deodată un țipat sfâșietor tulbură văzduhul, gonind păsările din cuibul lor și trezind animalele. Cerul începu să plângă în picături înghețate. Prin fața ochilor încețoșați i se perindau amintiri. Se văzu copilă, alergând desculță pe ulița plină de praf cu prietenele ei, avea buzunarele pline
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1487728387.html [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
Ai revărsat, Părinte!” Apoi, spunea Vlahuță, a lăsat tăcut privirea în pământ... După câteva minute de tăcere și-a împreunat mâinile, și ridicându-și ochii în sus, a oftat din adânc și a repetat rar, cu un glas nespus de sfâșietor: „Of, Doamne, Doamne!” O, Doamne, Doamne, zic, dă-ne puterea să-l înțelegem și să-l iubim pe Eminescu al nostru! Referință Bibliografică: 167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1484407891.html [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
greu e a trăi ... Îi cade capul într-o parte și moare.). DECEBAL Cu toți alăturea, e bună Moartea, pentru viteji, de aur e cunună. HASDRUBAL Cetate iubită, leagăn de eroi Pentru romani, castru vei fi, pentru noi O durere sfâșietoare Într-un apus de soare ... Scena 6. DECEBAL ( La vederea cazanului cu otravă adus în grabă de câțiva oșteni. În altă lume, lângă strămoși ne este locul. Să mistuiască cetatea focul! Sarmisegetusa, mândrie a strămoșilor, noi te iubim, Noi care
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_actul_3_.html [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
scădere minimile termice se vor situa ceva mai sus ca de obicei cotele apelor Crișuri au scăzut cu doi centimetri poșghița de la mal s-a rupt în solzi argintii pe semne că la noapte va ploua pe a locuri țipătul sfâșietor al păsărilor va pune în mișcare norii tot ce iese din mine va trece prin noapte o noapte pe care nu o disting dar o simt poate că e aceeași noapte de gheață din care am ieșit nimeni nu renunță
METEO de TEODOR DUME în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/teodor_dume_1478362308.html [Corola-blog/BlogPost/372668_a_373997]
-
acelor amintiri, deci distanța rămâne, de unde și durerea. De fapt, la români este bine știut faptul că dragostea și dorul vin totdeauna împreună. În fața dorului de copilărie și de cei dragi Camelia are tot un leac românesc: „acum un dor sfâșietor de toate astea îmi apasă sufletul și nu-l mai pot alina decât cu lacrimi”. O dimensiune constantă a cărții este umorul spumos, indiferent care este subiectul despre care vorbește: ulița satului cu personajele sale bine identificabile, colindatul, sărbătoarea pascală
POVESTIOARE DE ŢĂRĂNCUŢĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1471954704.html [Corola-blog/BlogPost/370726_a_372055]
-
26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului SEARA ULTIMEI NOPTI În asta seară am să-mi urlu în hohot durerea Și voi lăsa lacrimi plumburii și reci să îmi cadă. Peste ființa-mi în agonie voi așterne tăcerea Și-n patimile sfâșietoare doar ea să mă vadă. În asta seară, cu foc amaru-mi voi plânge, În palmele-mi făcute căuș să pot să-l adun, Când sfârșeala durerii din suflet m-o frânge, Să-l torn făr' de milă, peste suflet să
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1482756422.html [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
Ce puii apărându-și, iubitul și-a ucis Când seara plânge trist o balalaică... Te strâng de drag, în vis și-n gând, iubito, Cu desfrânarea poftei dorului carnal, Cu patima iubirii ce n-ai împărtășit-o Într-un orgasm sfâșietor de madrigal... Referință Bibliografică: Te strâng / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 777, Anul III, 15 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TE STRÂNG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 by http://confluente.ro/Te_strang_romeo_tarhon_1360919672.html [Corola-blog/BlogPost/351903_a_353232]
-
stimez de când mi-a dovedit de ce-i în stare. N-avem în fața ei nicio putere, vine fără s-o chemi și din senin, câteodată se transformă-n chin, dar cel mai des e doar simplă durere. Am cunoscut-o și sfâșietoare când cel mai mult îi place să stea-n crez. De când am vrut s-o-nfrâng, nu mai cutez și-o las să stea cât vrea, până dispare. De la o vreme însă nu mai piere, se bucură de tristul meu
DUREREA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1454604272.html [Corola-blog/BlogPost/340280_a_341609]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DINTRE SENTIMENTE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 418 din 22 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Dintre sentimentele sfâșietoare cel mai de ocolit este vinovăția; atunci când ai produs un rău cuiva care-ți încarcă sufletul peste măsură, te arde precum focul lemnele verzi, ca un cântec de mamă plecată-n veșnicie. Dintre cele de temut este dragosta oarbă, care
DINTRE SENTIMENTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 by http://confluente.ro/Dintre_sentimente_llelu_nicolae_valareanu_1329904141.html [Corola-blog/BlogPost/346812_a_348141]
-
lângă ea”, adaugă el. Woodard descrie păpușa drept „înfricoșătoare. M-a speriat de câteva ori pe platou, doar pentru simplul fapt că stătea acolo și m-a luat prin surprindere.” „Chiar m-a speriat”, spune Amendola, care are o secvență sfâșietoare alături de ea. „Nu-mi pasă cât sunteți de sceptici, dacă cineva vă oferă păpușa Annabelle pentru a dormi o noapte în casa voastră, aproape cu siguranță veți refuza”, zâmbește Safran. „Annabelle încă bagă spaima în noi toți. Am tot timpul
etst by http://www.zilesinopti.ro/articole/8093/note-de-productie-annabelle [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
iar cel mai bine știu să o facă lacrimile, cu puterea lor, cu acel giulgiu sfânt ce acoperă și curățește. Lăsând ochii să plângă o lacrimă în fiecare zi, dovedim că suntem ființe vii, sensibile, vulnerabile, umane. Lacrima e muzica sfâșietoare a sufletului prin care se spală suspinul. Când un sentiment este îngropat de viu el nu moare, dar în schimb devine un izvor nesecat al lacrimilor și de multe ori al acelora însângerate. Apa aceea specială ce alungă dorințe înăbușite
LACRIMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/_l_cornelia_viju_1331303709.html [Corola-blog/BlogPost/354777_a_356106]
-
care trăiau cu doina în suflet și cu ea vorbeau (prin sunet înduioșetor de fluier, caval, nai, frunză de păr, solz de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1406786231.html [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
mai atingă cu talpa picioarelor scumpul pământ al patriei iubite. Doamne, ce-i minunea aceasta? Prin fața scenei trec șiruri nesfârșite de români, răpuși de dor de țară, iar în fruntea lor se află un vajnic fecior ce spune cu durere sfâșietoare în glas: „Mă aplec smerit spre tine,/ Bun pământ al țarii mele;/ Doamne, ține-mă pe lume,/ Da-mi o mică mângâiere!/ Cu puterea Ta, sfințește/ Bruma asta de țărână,/ Pe-al meu tată, pomenește!/ Spre odihna lui din urmă
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1406786231.html [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Dar ei încă nu sunt sătui de sânge. Ar vrea să-l mai chinuiască. Atunci, unul din cei care îl martirizează ia o bucată de lemn aprins și i-l înfundă cu putere în pântece (în buric). Urletele sale sunt sfâșietoare, durerea lui nemăsurată. Ochii îi sunt sângerii. Sângele îi curge din pântece cu îmbelșugare, dar ei nici acum nu se opresc. Iau de la capăt aceleași cazne dureroase, de mai multe ori. Trupul său se zbate ca și cel al unui
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1469424990.html [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
banală toți se ascund în mașini și în husele lor de paradă spre a uita de ploile nordului și de frigul mănos ce nu-i lasă afară sunt excentritați dobândite în plictiseala nevoii de a fi mereu înghețați în privire sfâșietor de cuminți în a lor fire înșelător mulțumiți de ce li se cuvine și plini de norocul de a fi ei înșiși educați și cinstiți în lumea pe care au creat o spre a le adăposti mândria de sine netrecătoare. de
DIN DK de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1426361534.html [Corola-blog/BlogPost/377760_a_379089]