205 matches
-
face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea-i veștejită se lăsa acum În voia sfîrșelii, Într-o suflare lină, simțindu-se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfîrșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite-n stînga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea-i veștejită se lăsa acum În voia sfîrșelii, Într-o suflare lină, simțindu-se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfîrșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite-n stînga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte să poată pricepe minunăția mîntuirii trupului său, În mirosul carului din acea zi de vară, Își aminti de dulcele nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
i-a observat brusc picioarele și, simțind cum Îi năvălește sângele În cap, și-a dat seama că-i e frică. Picioarele... ceva nu era În regulă cu ele... o nepotriveală pe care o simțea, nu o Înțelegea... Ca o sfârșeală la o femeie zdravănă sau ca petele de sânge de pe satin... una dintre neconcordanțele acelea teribile care-ți zgâlțâie gândurile cuibărite În colțișoarele minții. Bărbatul nu purta pantofi, ci un fel de mocasini, dar cu bombeuri ascuțite, ca niște Încălțări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trupu-i în putere, frumos încă la chip în om un soare sălășluiește,-n ceruri spre-apus, mergand fără tertip pe piscu’-naltei meniri cu inima-avere ajunsu-vei și visu’-ți e-mplinit ‘napoi, la vale, cu bătrânețea-n spate, a zilei grea sfârșeală vei fi îndeplinit. O ultimă privire arunci în urmă ta, a vietii nerostite dureri mai simți o dată dar toate acestea pier, cu inima curată, de ai trăit, de ai sperat, de-ai fost un om fără de pată... Muri-vei printre
UITE ! A SOARELUI LUMINĂ-N GRAȚIOASE SALTURI SE VEDE-N RĂSĂRIT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362338_a_363667]
-
început destul de rău, suferința venea în parte și de la faptul că era foarte alergică la sedative și mai cu seamă dacă mai erau și amestecate cu alcool. Efectul drogului trecuse mult mai repede decât la celelalte fete, însă senzația de sfârșeală persistase. Era destul de conștientă în timpul cât zăcuse pe banca aceea lângă Diana, care își dăduse seama că era mult mai rău și ea în mod voit nu dorise să arate că se simte mai bine, căci bănuise că ceva nu
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
la cămașă!). Am dus mâna la inimă. Ceva fierbinte mi s-a lipit de palma dreaptă. Am avut timp să văd un lichid roșu. Cred că este o glumă de-a băieților. Când m-au lăsat jos, în picioare, o sfârșeală mi-a cuprins trupul. Îmi vâjâia ceva în ureche. Se învârtea totul cu mine. M-am clătinat cu mână plină de sânge. Am auzit ca într-un somn dulce care mă chema la orizontală: Sânge! Atentat! Asasinat! Și s-a
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
împreună fiecare cupa lui de șampanie până la fund și abia după aceea, poate el se va îndura de ea, să o ducă în brațe, în răcoarea piscinei. Ea încerca să continue jocul deși nu înțelegea deloc acea senzație cudată de sfârșeală care o făcea să se simtă în pragul leșinului și a continuat să soarbă cu sete din cupa pe care el i-o umpluse cu îndemânare, apoi picurându-l cu licoarea ce rămăsese, ce-o șimțea curgându-i deja ca
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
mă trezesc la ora șapte. Mă simțeam mai obosită decât m-am culcat. Nu-mi venea să mă dau jos din pat. După ce merg în baie și-mi fac toaleta, îmi pun de cafea și pregătesc micul dejun. Simt o sfârșeală. Îmi zic: „nu-i nimic, după ce beau cafeaua, îmi revin”. Mă doare și o măsea de câteva zile, o durere sâcâitoare. „După ce termin cu toate pregătirile o să merg și la stomatolog, săptămâna viitoare”. Parcă mă simt un pic mai bine
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
da, a confirmat moldoveanul. Al lui Cacăfoc ... Da de unde știți? N-am răspuns. De parcă abia în clipa aceea, revenindu-ne din uluială, am început să cugetăm asupra faptului. - Da cum s-a-ntâmplat, a întrebat în cele din urmă, cu sfârșeală în glas, Klesch. Obiceiul lui de a se băga mereu primul în vorbă nu și-l pierdea în nicio împrejurare. - Păi, a venit tărăgănat de importanța relatării răspunsul, zic că i-ar fi omorât câinele. L-a momit și i-
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
-o mă fascină Când exultă și exală... Între coapse mă înclină Devenind și mai vocală, Ea mă mușcă, ea suspină Când mai iute, când domoală Până-i vine să îi vină, Explozivă și totală, Adorația deplină În extaz și în sfârșeală...1 Feminin de feminină, Și amngelic de versală, Cât de dulce-i, de salină, Tot pe-atât de ireală... Și știindu-se virgină, Interzisă și fatală, Mi se dăruie senină, Posesivă, senzuală... Poate n-are nici o vină Și se-ntâmplă
CEA MAI PLINĂ LUNĂ PLINĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349293_a_350622]
-
bărbat fatal, era prea mare ca să poată da curs rațiunii. Inima ei îi poruncea altceva decât mintea”. Sala "Ateneu" a CCS din Galați Interesante sunt și stările sufletești prin care trece Dana, imediat după ce bărbatul plecase din cafenea. „Simțea o sfârșeală în proprii mușchi ai mâinii și și-ar fi dorit ca în acel moment să fie undeva departe, să arunce cartea aceea de vizită și să-și continue viața searbădă și banală de până atunci. Intuia, știa, ghicea că acesta
LANSARE DE CARTE A EDITURII SEMĂNĂTORUL LA GALAŢI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344452_a_345781]
-
reci să îmi cadă. Peste ființa-mi în agonie voi așterne tăcerea Și-n patimile sfâșietoare doar ea să mă vadă. În asta seară, cu foc amaru-mi voi plânge, În palmele-mi făcute căuș să pot să-l adun, Când sfârșeala durerii din suflet m-o frânge, Să-l torn făr' de milă, peste suflet să-l pun. În asta seară îmi este chipul negru și trist Și printre hohote spre cer îmi înalț închinarea, Bocetul durerii de-o viața mă
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
a fost sau nu furtună în sufletul său, mult nu a durat. S-a declanșat însă o mare zăpăceala, de lungă durată, poate chiar incurabilă pricopsindu-se cu o stare aproape imposibil de descris; un amestec de culpabilitate, dorință și sfârșeală, nevoia de a iubi și a fi iubit, îndrăzneală și stinghereală, nevoia de a înțelege pe alții, nevoia de a se înțelege pe sine. Fără să știe în ce fel, părea că ceva dinlăuntrul său îi șoptea: ”privirea inimii mi
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
A FI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011. cât mi-aș dori să aud rodul lumii spărgându-se țăndări de acolo de unde vin ard lumânări ispita spinilor în inima deșert a putrezit pământul de sfârșeala umblatului floarea suferinței își sacrifică minutul căută o inimă orfană într-un rest de scară îngrop cu greu trăitul unui vineri neiubit sângerând nerăbdarea colțului ochi deschis de somn gonește întrebări aplecate-n glezne de aș fi învățat să respir
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
chip fărâma umbrei scrijelită-n suprafața apei rătăcesc tot mai adânc greutatea verbului a fi ... Citește mai mult cât mi-aș dori să audrodul lumii spărgându-se țăndăride acolo de unde vin ard lumânăriispita spinilor în inima deșerta putrezit pământul de sfârșeala umblatuluifloarea suferinței își sacrifică minutulcăută o inimă orfană într-un rest de scarăîngrop cu greu trăitul unui vineri neiubit sângerând nerăbdarea colțuluiochi deschis de somngonește întrebări aplecate-n gleznede aș fi învățat să respir tăcereastăzi nu m-ar fi orbit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului cât mi-aș dori să aud rodul lumii spărgându-se țăndări de acolo de unde vin ard lumânări ispita spinilor în inima deșert a putrezit pământul de sfârșeala umblatului floarea suferinței își sacrifică minutul căută o inimă orfană într-un rest de scară îngrop cu greu trăitul unui vineri neiubit sângerând nerăbdarea colțului ochi deschis de somn gonește întrebări aplecate-n glezne de aș fi învățat să respir
GREUTATEA VERBULUI A FI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356610_a_357939]
-
Dă-te la o parte, dă-te din ușă! Femeia abia reuși să se urnească, făcându-i loc soțului să iasă. -Adio! - rosti bărbatul forțându-se să-și ascundă emoția plecării. Femeia îl privi cum cobora scările. Dintr-o dată o sfârșeală i-a cuprins trupul. Era goală. Goală în suflet, nu mai putea nici să se ridice în picioare. S-a târât cu mare greutate până la bucătărie. Singura speranță era Dumnezeu. El va ști de-acum ce se va întâmpla cu
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
mă trezesc la ora șapte. Mă simțeam mai obosită decât m-am culcat. Nu-mi venea să mă dau jos din pat. După ce merg în baie și-mi fac toaleta, îmi pun de cafea și pregătesc micul dejun. Simt o sfârșeală. Îmi zic: „nu-i nimic, după ce beau cafeaua, îmi revin”. Mă doare și o măsea de câteva zile, o durere sâcâitoare. „După ce termin cu toate pregătirile o să merg și la stomatolog, săptămâna viitoare”. Parcă mă simt un pic mai bine
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356236_a_357565]
-
Dă-te la o parte, dă-te din ușă! Femeia abia reuși să se urnească, făcându-i loc soțului să iasă. -Adio! - rosti bărbatul forțându-se să-și ascundă emoția plecării. Femeia îl privi cum cobora scările. Dintr-o dată o sfârșeală i-a cuprins trupul. Era goală. Goală în suflet, nu mai putea nici să se ridice în picioare. S-a târât cu mare greutate până la bucătărie. Singura speranță era Dumnezeu. El va ști de-acum ce se va întâmpla cu
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
concentrare. Literatura concentraționaristă abundă de astfel de subiecte, însă fiecare autor oferă o viziune proprie. Zbuciumul lui Maor Gruber este legitim, dar în același timp, liniștea datoriei împlinite îi ușura conștiința: „Pe Maor îl cuprinse durerea de cap, simți o sfârșeală profundă și pentru a patra oară în viață, plânse cu adevărat, cu ochii pe geam, într-o zare întunecată, așteptând nici el nu știa exact ce anume. Nu fugise, nu se sustrase de la proaspăta crimă comisă și puțin îi mai
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
nu are nici un sens”. Și s-a dovedit contrariul! Îl preocupă gândul agoniei, acea senzație groaznică de topire a tot ce este soliditate într-o persoană: „În orice agonie veritabilă este un triumf al morții, chiar dacă după acele clipe de sfârșeală continui să trăiești”. Presentimentul nebuniei e pregnant și terifiant. Cioran scrie: „Oamenii niciodată nu vor înțelege pentru ce unii dintre ei trebuie să înnebunească, pentru ce există ca o fatalitate inexorabilă intrarea în haos, unde luciditatea nu se poate să
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
rău nu am vrut să îți produc durere”, spuse Rodica. Sandu se ridică de pe canapea și se îndreptă spre ieșire, era ca un om ce primise o lovitură dură ce începea să-l arunce într-o stare de amorțire, de sfârșeală, simțea nevoia să fie singur să asimileze în tăcere acea nouă lovitură cu care viața îl lovea din nou necruțător. Părăsi locuința acelei femei fără a mai spune nici măcar un cuvânt, se hotărâse în sinea lui să se poarte ca
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (10) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352719_a_354048]
-
face acum? Știu din experiența mea de viață că în astfel de situații se suferă mult.” Sandu care nici măcar nu reușise să o salute pe Cecilia își adună toate puterile și reuși pentru câteva clipe să depășească acea stare de sfârșeală în care se afla și spuse: „Cecilia prea mult ai pus tu la inimă toată drama mea, tu nu ești ca mama ta, ci ai o simțire aleasă, o inimă nobilă, de aceea tu trebuie să nu lași ca amintirea
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (10) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352719_a_354048]
-
pe agresorul prostălău. Nici astăzi nu mă dumiresc cum dintr-un pumn a și murit; posibil ca prin mâna mea brațul divin să-l fi lovit ... Chiar la-nceput am înlemnit și mă uitam la mort gemând. Simțeam că de sfârșeală cad, dar totuși îmi venea s-o-ntind. Mi-am revenit printr-un efort și cu evreul am săpat o groap-adâncă în nisip, în care mortul l-am culcat. Credeam că totul s-a sfârșit și de coșmar sunt izbăvit
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]