1,822 matches
-
din ce în ce mai copleșită de încântare, parcul, fostul parc, pe care numai câteva luni de părăsire îl sălbăticiseră pe deplin. Ca și cum războiul, schimbările care se apropiau, care aveau să vină, s-ar fi anunțat mai întâi lumii vegetale și obiectelor, nu oamenilor. Sfărâmând havuzurile de marmură, răvășind plantele și nisipul, împânzind cu buruieni aleile greblate cândva cu atâta grijă. Acoperind cu mușchi umed superbele statui." Iată însă că în același stil aristocratic reacționează un personaj care nu este un aristocrat propriu-zis când află
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
de-a o dizolva în experiența Întregului, evident impură în deznădejdea ei, tragică pe cît de hilară, sub steaua inevitabilă a damnării: "!dară și dară noi sîntem blestemați/ că ori ne vine a plînge ori ne vine a rîde/ și sfărîmăm în bucăți ca tămîia/ echilibrul de aur proporția de aur/ regula de sînge:/ numai Moartea surîde - / și noi și noi Desperados/ numai Moartea plînge - / și noi și noi Desperados!" (Agamemon șSfințirea de amiază - a unei zileț). Sub unghi religios, Cezar
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
este substanță inflamabila ce dezlănțuie focul; fanatismul nu dorește decît să ardă și să mistuie, să-și descarce forță de ură acumulată, și tocmai în astfel de momente istorice apocaliptice ale dementei colective reușește cel mai des demonul războiului să sfărîme lanțurile rațiunii și să se precipite nestăvilit și cu voluptate asupra lumii. Voința individului este complet neputincioasa în asemenea clipe cumplite de nebunie generală și de dezbinare a lumii." Istoria reține, adeseori, personajele diabolice precum au fost Hitler, Mussolini și
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
cuvintelor nu sensul religios, bizantin, ci un sens cultural mai larg, trebuie să spunem că, în comunism, a existat inițial, de pe la sfîrșitul anilor ^40, o formă de iconoclastie numită proletcultism. "Icoanele" multor scriitori și artiști români (și străini) au fost sfărîmate în numele așa-zisei culturi proletare, de partid. Generația mea nu i-a învățat la scoala, și nici la facultate, pe Maiorescu, Macedonski, Lovinescu, Ion Pillat, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Barbu, Blaga și alții. În deceniul al optulea, după faimoasele Teze din
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
așezate pe rînduri, cupele de Baccarat sînt, și ele, mai multe sute, porțelanul farfuriilor vine de la Limoges, alternate cu vase de Săvres. Își face intrarea amfitrionul cu o prăjină în mîini. Elită îl urmează emoționată și Marele duce doboară, dărîma, sfărîmă și face praf cu prăjina tot, în ovații și urale". Și o alta mostră, care te îmbie să pui în paralelă figură unui Ivan cel Groaznic sau Petru cel Mare cu figură poetului și pamfletarului român, și el tar năzuros
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
să îl numească sau să îl sugereze altfel, dar senzația la lectură este a unei capacități infinite de prelungire a fețelor alegorice; la mijlocul mesei nu e pîinea (trupul zeului salvator), ci tăcerea (teofanie refuzată pînă la capăt), comparată cu bolovanii sfărîmați de tată în mină; e o materie lipsită de har, brutală, materie în stare pură, materie venită din adîncuri infernale. Ceea ce se așează peste ei, peste toate cele atinse de mamă, e praful - cît al pietrei, cît al tăcerii - iar
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
ora 13 30 a urmat un nou atac pe care l-am respins din nou Comp. 5 care ca întărire a avut și ea pierderi mari de tot. Noua pregătire artileristică - de o violență extremă - care a urmat ne-a sfărâmat aproape complet tranșeele și bordeele, iar la ora 18 30 când s-a produs ultimul atac inamic - erau sectoare întregi de tranșee fără garnizoană din cauza pierderilor de oameni La ora 18 30 am fost atacați din front și din spate
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
las urnit, nimeni nu mă va mai clinti din inima prăpădului" (ibidem). Stilul său e direct catastrofal. Dubiul e înlăturat în beneficiul unei certitudini a dezastrului obiectiv și deopotrivă subiectiv: Vorbește prisosul unei inimi oricînd pe punctul de a se sfărîma:/ iată ziua mea a trecut, răstimpul meu s-a scurs pe nebăgate de seamă;/ privesc lucrurile ca și cum aș face-o pentru ultima oară;/ de la mine însumi de-acum înainte nu mă mai pot aștepta la nimic" (ibidem). Se simte contemporaneitatea
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
Ca Iudita, nimicind pe vrăjmașii seminției sale, cucerindu-l pe generalul asirian Olofern, opresorul evreilor... Ea se roagă mai întâi lui Dumnezeu - de fapt somându-l, ca pe orice bărbat, cerându-i să treacă la faptă... Domnul este numele tău! Sfărâmă cu puterea ta silnicia lor - îi poruncește ea - și în mânia ta dărâmă țara lor, căci ei și-au pus în gând să pângărească locurile tale sfinte... Caută în jos la trufia lor și trimite mânia ta peste capetele lor
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
cu luare-aminte convivii, sus, la Huși, pe dealul stațiunii viticole, peste care stelele nopții de iulie ardeau, scaunul de sub mine care, pînă atunci suportase atîți musafiri, se rupse deodată, șubrezit, poate, de însăși greutatea, de tensiunea voii bune generale; ...se sfărîmă brusc și căzui cu el cu tot pe podea. Mi se aduse numaidecît unul de fier. La casa lui Ralea, care mi-a fost profesor în anii războiului, ajungem însoțiți de aceeași bonomie moldavă și gustînd, pe la vecini, din vinul
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
Ca să scrii un roman, e nevoie să te smulgi, să te depășești. E o aventură însingurată, pe care cititorii o vor împărtăși, poate, cândva. LV.: Autorii Fluxului conștiinței, cum ar fi James Joyce sau Virginia Woolf, s-au îndârjit să sfărâme narațiunea și să înece proza în lirism. Și dvs. sunteți eminamente liric, dar în cu totul alt mod. V-ați întors la bucuria de a povesti și vă încântă nararea. Mânuiți povestirea cu scopul evident de a-l nedumeri pe
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
drepturilor omului. Julien Benda consideră, cu trei sferturi de veac în urmă, renunțarea la universalism că pe o trădare. Mai ales după al doilea război mondial, a devenit absolut evident că angajarea echivalează cu partizanatul; universalismul pare a se fi sfărîmat în multiple și concrete elemente istorice, politice, sociale, morale etc. Intelectualul s-a politizat și a luat partea vieții cotidiene a oamenilor. Cel puțin așa li se pare lui Julliard și lui Winock. A doua observație ar fi tocmai aceea
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
obișnuit greșeala de a deduce automat că ironia duce la compasiune. Ei bine, nici poveste. Vezi cazul lui Flaubert. L.V.: Câmpul dvs. de bătaie este viața afectivă a personajelor. Ați vrea s-o ocrotiți (s-o păstrați tainică) dar o sfărâmați în replici puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât de incitantă încât relectura devine un sine qua non. O relectură care nu urmărește șiretlicuri de tehnică ci se insinuează
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
dezinvoltură un cu totul alt spațiu textual. Această strategie textuală radicală, realizându-se în final și pe un spațiu restrâns, nu transformă, totuși, cartea într-un experiment literar. Cum ar spune poetul, pentru a fi perfect, cubului i s-a sfărâmat un colț. Problema poate apărea la cititorii conservatori pe care romanul îi satisface 90% din desfășurarea lui, dar pe care finalul îi va consterna și le va crea frustrări, șocul schimbării de cod literar blocându-i iremediabil. Cei obișnuiți cu
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
este Același cu Dumnezeu - Omul înviat. Crucea face să irumpă în inima creatului, în inima existenței noastre o forță dumnezeiască, o viață mai puternică decât moartea. Dumnezeu se răstignește pe tot răul lumii pentru a ne deschide căile Învierii. El sfărâmă porțile morții și ale iadului, sfărâmă veșmântul răutății acestei lumi, dăruindu-ne prin Jertfă și Înviere lumina și bucuria vieții celei veșnice. Crucea este, potrivit lui Nichifor Calist, îndulcirea amărăciunii și a plictiselii care ne încearcă în mijlocul luptelor. "Crucea este înscrisă
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
Crucea face să irumpă în inima creatului, în inima existenței noastre o forță dumnezeiască, o viață mai puternică decât moartea. Dumnezeu se răstignește pe tot răul lumii pentru a ne deschide căile Învierii. El sfărâmă porțile morții și ale iadului, sfărâmă veșmântul răutății acestei lumi, dăruindu-ne prin Jertfă și Înviere lumina și bucuria vieții celei veșnice. Crucea este, potrivit lui Nichifor Calist, îndulcirea amărăciunii și a plictiselii care ne încearcă în mijlocul luptelor. "Crucea este înscrisă în inima lui Dumnezeu. De aceea
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
dar ferind-o de pieire. Dacă Dinu pune acel diagnostic pruncilor lui, nu o face pentru că ar simți sau ar intui un sfîrșit al lui sau al familiei lui... După rostirea unui asemenea adevăr, își continuă viața, așa cum este aceasta, sfărîmînd mai departe stînca, iar pruncii lui respirînd mai departe aerul vieții, și ei, chiar dacă nu ca „oameni” (sănătoși). Dinu nu face decît „să traducă” din viitor cîteva date ale existenței, din viitorul propriu. Pierderea proiecțiilor interioare Adevărul acesta este emblematic
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
rupe și ea, ca și lanțul perpetuării simbolizat de familie, de copii. „Acum, cînd Păunița sta cu luminița de ceară la căpătîi, simțea Fefeleaga că toată viața pentru copiii aceștia s-a chinuit.” Pentru ei „a muncit din inimă”. Este sfărîmat lanțul perpetuării, pe care Fefeleaga încerca să-l încropească din piatră. Pînă și Bator nechează nu pentru că scapă de muncă, ci pentru că se desparte de stăpînă. Munca ia chipul unui lung șir de morți. Maria-Fefeleaga își pierde bărbatul, își pierde
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
mai mult, Geea se scufundă în lacul de vin, dispărând. Când trupul îi fu scos la iveală, era rece ca o statuie. Apoi în timp ce o lăsară pe trepte să se usuce, trupu-i crăpă. Ochii mari se rostogoliră din orbitele goale sfărâmându-se, în timp ce pielea se fisură împrăștiindu-se la prima adiere de vânt. Când se întoarseră sclavii s-o ia, doar o grămăjoară de cioburi prăfuite era pe treptele suflate de vânt. Undeva, uitat de vreme, trupul lui Perigeu aștepta să
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
și cad în hăul vremurilor, precum toți muritorii, mai ales cei năpăstuiți de evenimente implacabile ca războiul pe care îl trăia din plin. Dar ce profunzimi surprindem în mesajul creștin al acelui tânăr atât de bătut de soartă, obligat să sfărâme - nu la figurat -, ci la propriu, stânci de piatră, condamnat fiind să muncească fizic, ca artificier, într-o carieră, unde - „Mai întâi m-ascund în cruce,/ și-apoi în grâul copt; și-n pâine”. A surprins în vers revelația divină
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
balansat și aproape tandru prin brațele tuturor flăcăilor în uniforme de piele. Încă și mai coregrafică este lupta cu salturi și rostogoliri grațioase, bastonada ca un reușit număr de dans pe Broadway. Iarăși, corpurile plutesc prin aer acrobatic, scaunele se sfărâmă suav ca niște surcele, muzica antrenantă, dar obligatoriu clasică conferă armonie spectacolului. Până și molestarea scriitorului pe muzica și în tonul coregrafiei lui Gene Kelly are ceva de scenă. La un moment dat, Alex îi aplică un baston peste coapse
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
cronică literară a lui Dan Cristea (de dată aceasta, la antologia de poezie lumină, încet de Marian Drăghici), pe lângă poemul de pe prima pagină al lui Eugen Suciu („... drumul mâinii până la pahar e un vers de necitit// pe la mese/ viața se sfărâmă între degete cuvinte buimace...”), am reținut și articolele semnate de Radu Aldulescu și Ioan Groșan. Amândoi sunt prozatori și amândoi, iată, citesc și scriu despre cărți ale altora. Aldulescu - despre poezia lui George Izbășescu, iar Groșan - despre Stăpânul spaimei, romanul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2757_a_4082]
-
fost făcut pe calea consolidării prezentului românesc. Nu a fost, însă, un pas spre monarhie, așa cum s-a considerat uneori, nici un pact cu partidele politice la putere, ci un pas înainte pe calea regăsirii acelor valori și instituții ale Statului, sfărâmate cu șase decenii în urmă. Familia Regală, chiar fără ca forma de guvernământ să se fi schimbat, este un argument transatlantic și european. Nu doar un argument istoric, cultural sau diplomatic, ci un argument statal și politic. De aceea a și
Regele, cel mai puternic om () [Corola-journal/Journalistic/23759_a_25084]
-
financiar ca și mine... Ce voi face cu copiii??? Cei de la Protecția Copilului mi-au spus să rămân acasă, că statul mă va plăti... 500 RON de copil!!! Ce să fac cu banii ăștia?? Îmi privesc copiii și sufletul se sfărâmă în mii de bucăți... Sunt doar niște copii!!!... Niște copii marginalizați de stat, marginalizați de societate... Nu vreau să îi ascund, pentru că ei nu au nevoie de mila noastră... Ei au nevoie de sprijinul nostru, permițându-le să trăiască alături de
Oare copiii sunt buni doar când sunt sănătoși? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20261_a_21586]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DESPRINDE-MĂ,DOAMNE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Desprinde-mă,Doamne! de pe buza durerii, sfărâmă carafa ce mă soarbe tăcut, dezleagă-mi amarul răsucind talpa vrerii, sau scrie-mi cu toamne și mă-nchide-ntr-un lut! Desprinde-mă,Doamne! de sub coasta tristeții, și fă-mă iubire în grănare de timp, sub seceri de oase să-mi așez
DESPRINDE-MĂ,DOAMNE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383658_a_384987]