177 matches
-
să îți dea de pomană acoperișul acela, ci ți-a cerut ceva care stă în puterea voastră să dați: țiglele vechiului acoperiș. Nu știi ce vrea să facă din ele, nu înțelegi la ce i-ar putea folosi tăblițele acelea sfărâmicioase de vreme ce El are asemenea minunate materiale. De aceea crezi că nu vrea să te jignească, că vrea să îl simiți aproape, ca pe unul din voi, că participarea lui binevoitoare la zidirea Templului nu face decât să unească un cerc
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
brioșa cu ciocolată În aer, după care mi-o Îndes sfidătoare În gură. — Mmm, ce bună e. O văd pe Suze cum Își ascunde un chicot. — Crezi că vor și copiii tăi să vadă cum e? adaug, rupînd-o În bucățele sfărîmicioase. — N-au voie ciocolată! sare ca arsă Lulu, atît de Îngrozită de zici c-am vrut să le dau cocaină sau așa ceva. Am cumpărat niște snackuri cu banane uscate. — Lulu, scumpa mea? LÎngă masa noastră apare din senin și se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de ordin mai mult decât lingvistic, provoacă și unele „originalități” propriu-zis poetice: asonanțe năstrușnice („voce”-„rocii”, „ramuri”-„armuri”, „sticlă”-„spilcă”, „sănii” -„sânii”, „cere-i”-„tăcerii”, „roz”-„orz”, „foamei”-„oameni” ș.a.), aritmii stridente (mai ales în Incantații, 1931), versuri greoaie, lutoase, sfărâmicioase. Cu toate acestea, definitorii pentru poezia lui V. nu sunt infirmitățile, ci reușitele. Adesea, asocieri deconcertante devin imagini de o rară, unele de o neegalată frumusețe: „gândul tău alunecă peste mine ca o sanie peste zăpezi”, „liniștea zumzăie în noi
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
și de străvezie, asemănătoare întrucîtva cu cele mai subțiri pojghițe de clei de pește, numai că e aproape la fel de moale și suplă ca satinul, bineînțeles înainte de a se usca pentru că atunci se chircește și se îngroașă, devenind cam aspră și sfărîmicioasă. Posed eu însumi cîteva bucățele uscate, pe care le folosesc ca semne de carte în tratatele mele despre balene. Fiind, precum spuneam, străvezii, au puterea de a mări literele de pe foaia tipărită; cel puțin așa mi se pare mie și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prezența aceasta botanică Însuflețită, Capitolul Unsprezece a tras cutia de sub pat și a deschis-o. Înăuntru erau două coronițe de nuntă făcute din frânghie și, Încolăcite ca șerpii, două șuvițe lungi de păr, legate fiecare cu câte o panglică neagră, sfărâmicioasă. A Împuns una dintre șuvițe cu degetul arătător. Chiar În acel moment un papagal a țipat, iar fratele meu a sărit, a Închis cutia, și-a vârât-o sub braț și a coborât cu ea la parter, la Desdemona. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a mesei. Cutia era acum atât de ticsită cu amintiri, că nu se mai Închidea. Înăuntru erau fotografii, scrisori vechi, nasturi prețioși, mătănii. Undeva sub toate acestea știam că se află două șuvițe lungi de păr, legate cu funde negre, sfărâmicioase, și o cunună de nuntă din parâmă de vapor. Voiam să mă uit la toate, dar când am pătruns În cameră, atenția mi-a fost atrasă de spectacolul măreț de pe pat. Desdemona stătea În capul oaselor, ca o regină, sprijinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se mai agăța cu greu de viață. Gardienii, observând că lupta devenise una de corp la corp, își scoaseră bastoanele Beneru, dar fură surprinși să vadă că acestea se fărâmițau imediat ce atingeau ceva. Materialul din care erau confecționate devenea foarte sfărâmicios la temperaturi mici, iar în subteran, deși era mai cald ca afară, tot era frig. Pe măsură ce diavolii patrupezi omorau totul în fața lor și reușeau acest lucru cu extrem de mare ușurință și eleganță, iar în spatele său îl putea zări din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Carpaților. După ce au ieșit din ape s-a mai întâmplat să vie, din miazănoapte, vânturi încărcate de o pulbere foarte fină (...) Această pulbere fină s-a așezat mereu până ce a îmbrăcat șesurile cu un strat gros (...) de lut galben și sfărâmicios. Apoi ierburile au crescut și au putrezit și din rămășițele lor adunate timp de sute de mii de ani și dospite de ploi și de căldură, s-a născut pământul gras cafeniu sau negru, care hrănește lanurile de grâne. Aceasta
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să-ți spună. Nu vreau să trebuiască sa fac casa praf. — Nu, sigur că nu, spuse Sammler. Deci ce e Unu? III Spre casă. Pe Second Avenue se auzea hârșâitul primăvăratec al patinelor cu rotile pe trotuarul gol pe dinăuntru, sfărâmicios, o asprime mângâietoare. Întorcându-se dinspre noul New York al apartamentelor comasate spre vechiul New York al pietrei brune și al fierului forjat, Sammler văzu prin cercurile mari negre din gard margarete și lalele, gurile acestor flori deschise și strălucinde, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în casă pentru bufnițe. Și cerul nesfârșit. Zach a ocolit copacul și a luat-o în jos, pe-o cărare înfiorător de abruptă. Jina l-a urmat cu trupul contorsionat într-o parte: cu o mână se agăța de solul sfărâmicios de deasupra, iar piciorul și-l întindea în jos, tremurând, în încercarea de a-l ancora de coasta muntelui. Jina n-a observat aburul decât atunci când a ajuns aproape de marginea apei. Zach a râs triumfător. Sub ei, cocoțată pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lucrurile moarte. Pârâurile de munte care curg deasupra liniei copacilor arată curate ca lacrima, dar sunt lipsite de viață. Sunt albastre și reci. Pe de altă parte, pârâurile care se nasc în păduri acolo unde în apă cad copaci, bucăți sfărâmicioase de lemne și frunze putrezite - sunt pline de viață. Insectele sapă în buștenii doborâți. Mucegaiul se întinde, ciupercile înmoaie lemnul, viermii se hrănesc pe pofta inimii și, într-un final, copacul se transformă în pământ gras, un festin pentru șarve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pustietate... Unde-or fi fiind casele cucoanei Roza?... Apoi zice că nu se văd... Așa-i, nu se văd... șopti doctorul, căscând plictisit. Tăcură multă vreme. În urmă-ne se deșirau miriști și lanuri pustii. Treceam prin ținuturile de pământ sfărâmicios, negru, al Botoșanilor, „prin partea câmpului“, și zările parcă ardeau, tremurau într-o flacără alburie. Nici arbori, nici case nu se zăreau cât bătea ochiul. În ierburile care începeau să se usuce, în țepile gălbii ale miriștilor, sfârâiau cosași. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
O, tu care ești mereu același, ține-mă-n paza ta! Nu, nu, nu pot să-mi răpească asta. O, lumânările, cum am greșit, cum le-am irosit, lumânări pure, albe imaculate? Uite, fotografiile, galbene ca praful și aproape la fel de sfărâmicioase ca și el, din țărână ne-am născut, în țărână ne întoarcem, spre mormânt măreața regină se grăbește. Seriosul Virgil, numit așa după un poet, fotografiază-l, ce bine dac-ar fi pe-aici un aparat de fotografiat, și fixează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
țărână ne-am născut, în țărână ne întoarcem, spre mormânt măreața regină se grăbește. Seriosul Virgil, numit așa după un poet, fotografiază-l, ce bine dac-ar fi pe-aici un aparat de fotografiat, și fixează-l acolo, galben și sfărâmicios, pentru totdeauna. Ochii ei, mai buni decât orice aparat de fotografiat, îl fac să apară ca prin minune înaintea lor, îl țin acolo, nu galben, nu sfărâmicios, ci carne caldă, așa cum o simțise în noapte cu pliurile-i înfășurând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fi pe-aici un aparat de fotografiat, și fixează-l acolo, galben și sfărâmicios, pentru totdeauna. Ochii ei, mai buni decât orice aparat de fotografiat, îl fac să apară ca prin minune înaintea lor, îl țin acolo, nu galben, nu sfărâmicios, ci carne caldă, așa cum o simțise în noapte cu pliurile-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic nu se poate schimba sub acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în viața neschimbată și neschimbătoare de zi cu zi. Nici un vultur nu-l poate răpi, nici un vultur care să-l ia înapoi în trecut, trecutul e sigur, nu poți păși în el a doua oară, e stabil și galben și sfărâmicios trecutul. Degetul nevăzut a terminat de scris. închide cufărul, pune deoparte lucurile copilărești, gata, s-a terminat, el rămâne și nimic nu se va schimba nimic nimic nimic nimic n-o să schimbe asta iar noi vom rămâne virgil și dolores
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tunet“ descris de oameni. Nu era sunetul tunetului, ci al explozibililor. Inginerii regali britanici puseseră încărcături de dinamită în multe dintre paviliaonele noastre. Pentru tot restul vieții, mintea îmi va reveni la această scenă de splendoare transformată brusc în mormane sfărâmicioase de zidărie. Miile și miile de flăcări înghițind șase mii de locuințe - palatul meu de suflet, împreună cu comorile și operele de artă colecționate de generații de împărați. Hsien Feng a trebuit poarte rușinea care în cele din urmă l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Poliția pe voi. De data asta m-am hotărât: nu vă mai iert. Rudarul, când s-a Întors de la câmp, a rămas ca un bou cu gura căscată, văzând că În locul ogrăzii lui nu mai era decât pământ galben și sfărâmicios. Mai Înțelepți, caii lui au luat-o domol spre casa pe care o zăriseră În vale. Rudarul nu a avut mult de lucru ca să-și repare gospodăria: era În Baltă trestie să faci acoperișuri pentru toată țara. Puț În curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
artă vestitele dulciuri turcești. „Deși n-am mâncat niciodată, pot să-ți spun că la cataif, domnule, e vital să pârpălești tăițeii atât cât trebuie În unt, adică să nu rămână nici cruzi, dar să nu fie nici arși și sfărâmicioși. Siropul trebuie să fie răcoritor, iar nu leșinat de dulce, frișca din smântână proaspătă și nu trebuie cu nici un chip să lipsească de deasupra câteva fărâme de fistic mărunțit cu cuțitul, nicidecum cu râșnița. În altă ordine de idei, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lumii se hlizește într-un dinte și începe să-mi cânte despre un iubit pierdut în întunericul nopților liliachii de mai, cu păsările obosite frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe un sfărâmicios obiect pe la colțurile străzilor, să-l cumpere trubadurii cu imaginea reflectată orbitor în peretele translucid al vieții. Un glas cutremurat, ca o salcie tânguitoare, îmi susură vorbe de alint în care nu am crezut când trebuia, și-n care aș
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la mijlocul drumului spre șoseaua principală. Nu e un miraj, arată așa cum mă aștept să-l găsesc. Pentru a camufla penuria, rafturile sînt pline, În cea mai mare parte, cu borcane de bulion. Improvizez. Cumpăr o jumătate de kilogram de bomboane sfărîmicioase și grețos de dulci, o jumătate de pîine (rația oficială), care aici se vinde fără cartelă, și o sticlă de nectar de piersici a cărui dată de expirare a fost rîcÎită. Încep festinul Înainte să ies pe ușă. Bănuiesc că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unul dintre cei doi frați fochiști, răcani, din Hunedoara. Nu prea ai ocazia să-i Întîlnești ziua, pentru că fac cu rîndul ture la centrala termică și, cînd nu dorm, sînt de serviciu lîngă cazanul pe care Îl alimentează cu cărbunii sfărîmicioși (bine că sînt și ăștia!), pe care Îi cunoaștem foarte bine. Cei doi frați par decupați dintr-un film de groază: deșirați, ușor efeminați, mereu murdari și plini de muci, nu Înțelegi cum e posibil să se afle cineva Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu multe luni în urmă. N-avea nici un motiv să n-o facă. Poate doar iubirea reziduală față de fratele ei. Sau doar grija pe care o arată față de orice ființă. Probabil că o consideră hidoasă, disperată, o cochilie măruntă și sfărâmicioasă de nevoi. N-are cum s-o dorească și niciodată n-a dorit-o cu adevărat. Și totuși se încăpățânează să rămână decent față de ea, deși o face pe tăcute. Fratele ei a fost la un pas de moarte, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nostru la intersecția dintre Smaragdstraat și Diamantstraat. Vizitele noastre se numărau printre puținele ritualuri îndeplinite neabătut din existența noastră de altfel austeră. În fiecare sîmbătă, către sfîrșitul după-amiezii, mama lua trei prosoape, un pieptene și două jumătăți din același săpun sfărîmicios și le punea într-o sacoșă de rafie. Tatăl meu și cu mine, îmbrăcați și cu fularele la gît, așteptam deja în hol și deschideam ușa de îndată ce ea ni se alătura. Spațiul pînă la ușa din față era prea mic
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și jocurile de noroc În fiecare noapte la club, dormit duminica toată ziua, țipatul la mine și la Tiffany... Era drăguț numai cînd era acasă profesorul Telescu. — Ia ceva dulce, domnu’ Wakefield. Io face. Wakefield ia o bucată de prăjitură sfărîmicioasă cu mac și și-o Îndeasă În gură. Doamna Petrovici Îi toarnă un pahar cu apă. Soarbe o Înghițitură. — Va mulțumesc, doamnă Petrovici. Susan mi-a spus că ați putea fi interesată să vedeți expoziția și să mă auziți vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]