578 matches
-
era pus pe fapte mari! Chiar din prima zi a luat, în sinea-i, o hotărâre măreață: să scoată din amorțeală (moștenită din „vremurile de tristă amintire” - nota autorului) bătrânul târg în care pare a nu se întâmpla nimic; să sfarme inerții, prejudecăți, dușmănii nejustificate între șefii celor mai importante instituții și întreprinderi locale. El trebuia să fie liantul, elementul dinamic, omul necesar! Dar...cum? Iată întrebarea! Pentru că, lucrul naibii! cu toată pasiunea arzătoare pentru cultură fizică și sport, tov. Căpuștean
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să-l distrugă pe Menaguti și pe alți mulți să-i tragă, suiș și coborâș, așa. Dacă maestrul Pedro, cel care pe dedesubt, bine face după părerea mea, mișcă mașinăria toată, nu se oprește, atunci se strânge, se ghemuiește, îi sfarmă capul cu mai multă ușurință, ca și cum ar fi făcut din pastă de marțipan. Și la nimic nu servește că maestrul Pedro nu se reține să nu-l avertizeze pe don Quijote că personajele acestea nu sunt decât figurine de pastă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
comoara. Dar Dumnezeu ridică toiagul, Îl atinsese ușor pe negustor. Sf. Petru se târâia În coate ca să poată ieși din râpă.Dumnezeu spuse atunci către negustor: „ Să te târăști pe pămînt așa cum se târâie Petru acum, iar oamenii să-ți sfarme capul așa cum ai vrut tu să mă omori aici, În drum!” Deși Dumnezeu abia Îl atingea cu toiagul, negustorul nu putea face nici o mișcare.Și pe dată se transformă Într un șarpe. Șarpele se târie pe pământ, de atunci iar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să mă omori aici, În drum!” Deși Dumnezeu abia Îl atingea cu toiagul, negustorul nu putea face nici o mișcare.Și pe dată se transformă Într un șarpe. Șarpele se târie pe pământ, de atunci iar oamenii cînd Îl Întâlnesc, Îi sfarmă capul cu un bolovan. LEGENDA RÂNDUNICII A fost odată un Împarat bâtrân care avea o grădină cu care se lăuda și toți vecinii când veneau În ospeție vroiau să se plimbe prin grădina cea vestita. Aici Înfloreau flori albe, roșii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
însă în felul următor: "Cele neguri ce-s în rîpa Aheronului născute, A lor aripi întinsăse prest-a Daciei cîmpie, Iar fantomi a nopței oarbe, prin un somn de trîndăvie, }ineau mult timp îngînată a românilor virtute. însă pronia îndurată a sfărmat fatale fere Ș-a doritului Luceafăr ni răsare-acum scînteia, Ce pre soarele mînește de la depărtare sfere" (La introducerea limbei naționale în publica învățătură, 1828). Poezia a apărut în primă variantă în 1821, dar fusese probabil compusă mai devreme cu cîțiva
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
pierderilor materiale: "ŤPlaie d^argent n^est pas mortelleť, zic cu drept cuvânt franțujii, foștii noștri aliați. Negreșit e dureros să vezi că te miri ce soldat pune mâna pe obiectele ce-ți sânt scumpe și ți le răpește sau sfarmă, dar cine e de vină? Când popoare de mâna a doua s-amestecă în certele puterilor mari și se joacă de-a războiul, se-nțelege că învingătorul nu are să te cruțe, mai ales când a doua s-amestecă în certele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
stării de moment, iubirea transformânduse În acest caz, după cum afirma Emil Cioran, Într-un veritabil grohăit de aștri. Revenirea la realitate este una dureroasă, procesul În sine având loc de foarte multe ori numai atunci când visele și așteptările persoanei sunt sfărmate de cursul dezastruos al relației. Conștentizarea nocivității acestei relații ia forma decepției, sentiment greu de suportat, dar util pentru normalizarea vieții personale, constituindu-se Într-un veritabil „duș rece”. Karina, subiectul care este bătut de părinți, va avea aceeași soartă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
simțit, Jalemare Mangli, în momentele în care s-au desfășurat evenimentele din Decembrie‘89. Ca un grăunț. Mai precis. Întâi i s-a părut că se afla pe vârful celui mai înalt munte din țară, și, pe neașteptate, muntele se sfarmă. Cade, brusc, din vârf, până la bază. Acolo se iscă un imens morman de moloz. și, în acel imens morman, se află, răsădit, pierdut și el, ca un grăunț. Grăunțul comunist a rămas intact. El, primul Erou al Muncii Socialiste de la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Vlad, gustîndu-i gluma spusă pe un ton senin, însoțită de un zîmbet larg, nu lipsit de acea clipire a ochilor ce trădează complicitatea bărbaților cînd abordează astfel de subiecte. Dacă le faci numai curte, nu obții nici dropsuri, să-ți sfarmi măselele. Merită să le fac mai mult? întreabă Vlad cu privirea în pahar. Depinde cum pui problema răspunde Mihai calm. Se privesc lung, studiindu-se, sfîrșind prin a izbucni în rîs amîndoi, odată. Unde naiba poți cunoaște în orașul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
porni să bată din mâini și să sară pe arcurile canapelei și râsul ei croncănitor umplu încăperea. Nici nu vrea să citească, hî,hî,hî. Ia te uită, Nik, nici nu vrea să citească, se teme să nu i se sfarme idolul ca și cum nici n-ar fi fost! Carmina se smulse din locul unde era împietrită și, propulsată de o forță mai tare decât ea, alergă către ieșire. În timp ce cobora în goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după posibilități, sub privirile Îngăduitoare ale polițiștilor puși să supravegheze acest miting al prieteniei româno-evreiești. Pe ducă, măi, a zis șefu', odată cu plecarea lu' domnu' Cain. Care și lui i-o fo' reparat odată ceasu', spuse sergent Ispas, gata să sfarme microfonul pe care o reporteriță imprudentă de la televiziunea locală i-l Încredințase pe timpul interviului. N-o să mai știm pe ce lume suntem, suspină o bătrână sub o umbrelă de soare. Cain Îți spunea oricând ora Londrei. Și a Europei centrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Maimuțele sînt reprezentate generos. Și specia ciugulitoarelor de prin cărțile altora: Maia Branea, alias Maja Desnuda. Însă leii n-au dantură. Nici un trapezist nu riscă saltul mortal. Nimeni nu sparge cercul de hîrtie, nimeni nu trece prin flăcări, nimeni nu sfarmă lanțuri. Par expresiv-încremeniți, intens încremeniți, ca-n Circul lui Seurat. Dă-i încolo! Tano, plecăm la VET, să vedem de ce șchiopătezi. O să-ți facem o radiografie. Je m'en fiche de ce spui tu. N-am nevoie de alt doctor. Io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu botul afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri păsărești, pupuitul guguștiucilor, împreună cu nelipsitul croncănit al ciorilor, foșnetul grâului din Insula Mare și al porumbului din Insula Mică, în timp ce topoare spărgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acestui romancier în fază de embrion, acceptându-i perorațiile stufoase, dezordinea îmbrăcămintei, culorile poluante ale fularelor și pantofilor de carceră mucegăită, despicările firului de păr în 4, 14, 40 pentru orice întâmplare de pe scena vieții de elev minuscul, de ghindă sfărmată de călcâiul autoritar al profesorilor, indolenți la drumurile întrezărite spre inefabil de cugetătorul Nilă Hagiu. Ba chiar fără inimă, atunci când îl obligau pe maestru să pună mâna pe cărțile de Istorie, pe cea de Geografie și pe cea de Muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de fier în jos, la acele mașinării. Puteau să te învârtă direct spre ele, puteau să înghită ceva din tine. Ea însă le putea înfrunta. Într-o zi, le țintuise cu privirea până când le făcu să se învârtă, să se sfarme în bucăți cu un zgomot exploziv. I-a împrăștiat pe toți. I-a pus la punct. Nu a lăsat lumea să se ducă de râpă. În visul ei. Se uită în jur, la cameră. Încercă să îi pară ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ori respinse, tacit și fără zvârcoliri sociale! Un popor este suveran în tot, ceia ce decretează, fie că are sau nu are dreptate. El creează limba și obiceiurile, își stabilește reguli de drept comun și religioase, creează idoli și îi sfarmă. Cu un cuvânt glasul poporului este glasul lui D-zeu. De ce atunci oficialitatea, adică cei care se presupun și înșiși se consideră ca îndrumători ai acestui "vulg" se pun de-a curmezișul năzuinței unui popor, care vrea să experimenteze prin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și când Dumnezeu -lumină eternă sta de vorbă cu Adam gură către gură și față către față. Acum simțiră Adam și Eva, că între ei și Dumnezeu s-a pus o stavilă de trecut și pe care avea s-o sfarme mai târziu numai Fiul Său, Iisus Răscumpărătorul. (Flacăra Sacră, II, 12, 1935, pp. 3-4) Cremațiunea și religia creștină. "Focul" după Sf. Scriptură (IX) Ceia ce constituie esența religiunii în general, este conștiința pe care a avut chiar de la început despre
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și bisericii noastre, "vânduți" străinilor etc. etc. Iar de nu se pocăiesc și nici se-nduplecă a pricepe "stilul nou", atunci credincioșii (?) preoți, dați "pe înnoire", dărâmă bisericile adevăraților ortodocși în care au slujit tot ei până mai anii trecuți; sfarmă crucea răbdătorului Christos, în care ei nu mai cred de mult și frâng spinările bieților oameni pașnici, cu ajutorul și puștile jandarmilor, care de multe ori sunt mai miloși, decât sutanele negre și misterioase. Oamenii neputincioși recurg totdeauna la minciună, când
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în aparență se încalcă disciplina religioasă. // Pedepsește-mă pe mine, preot, pentru călcarea acestei discipline, dar... bucură-te și răsplătește-mă, că prin oficiul și zelul meu religios, am readus la marca credinței pe mulți dintre cei vii și am sfărmat idolul necredinței din inimile multora. Un soldat, de pildă, este în război cu un dușman și poposește oastea într-un loc oarecare. Ofițerii de stat major și cu comandantul acelei oștiri se află ceva mai departe și se consultă între
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nostru, care a uitat să se semneze, se descurcă ceva mai bine în românește. Pădurea nemuririi este chiar o reușită, în context: "E bizară pădurea care-mi/ înconjoară plutirea./ Se apleacă și se înalță/ se rupe și se frânge,/ se sfarmă.// Vântul, din când în când,/ mai ridică inimi vegetale moarte,/ le topește în pământul negru:/ și el, ca un simbol al renașterii,/ le înalță și cad în lac./ Putrezite în puterea apei,/ nasc licheni, și mușchi, și pânze,/ bolnave caută
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
ca demonstrație, părțile ei, aducînd foarte bine cu rarele clipe de întoarcere la rațiune din monologul unui nebun. Interesante doar ca atingere cu lumea din care a plecat. Încolo, nu sînt de căutat fire și noduri în efortul de-a sfărma orice posibilitate de anticipare a felului cum continuă o frază. Spun gramaticile că urechea noastră, obișnuită cu o topică anume, și avînd, inevitabil, prejudecata cuvintelor potrivite, își creează așteptări, croite pe cadența unui lanț sonor. Nenumărate decepții o așteaptă în
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
forță din ea, e acest suflet jucat de vîntoase: "Dincolo de morți, departe de vii,/ prin câte veacuri, hai?,/ arătare noptoasă, ruptă din rai,/ ai trecut pân' să vii?" (Cerb). Suflet care, neștiind a muri, nu se-nvață cu viața. Se sfarmă, deci, neputincios de una sau de alta, în amenințatul limb dintre două nepotriviri. Ce e slava romantică a limanului de peste Lethe, față de negrele îngrijorări ale prințului Danemarcei, cum că spiritul, trecut prin oricîte vămi, nu uită mai ușor decît carnea
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
baladă în lege, nu epopee eroi-comică, - balada lui Argineanu. Epica ei merită a fi desfășurată, - și o vom face strângând-o în chingi, urmărind cavalcada vorbelor: Viteazul se repede în turci, sare, surpă, calcă, aleargă, străpunge, taie, rupe, zbiară, înjură, sfarmă, iar sfârtecă, scapă de ei, gonește, îi lasă în urmă de izbeliște, calul nu-și mai întețește, se oprește, privește... ...De pulbere și de sânge împroșcat Cu trupul întreg nevătămat... Cum de nu l-a dibuit până acum Vlad?... Cu
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
ghețurile versurilor sonore și triumfale." (Poetică). Unul din puține pariuri pe care Zaharia Stancu le face. Dincolo de ele, antologia e un gest nu foarte obișnuit, izbăvit de polemici și de zgomotul pe care, îndeobște, generațiile îl fac, înainte să se sfarme în cîștigători și învinși, arătînd ceva prin ea însăși. Nu doar the tooth of time, care mai mult infirmă, decît confirmă, ci și credința, superbă și vanitoasă, într-un pluton de tineri poeți. A căror mărturie se poate citi, ca
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
doua cifră pu- țin mai înălțată. Ruptă parcă de timp, o pagină în pătrățele și nedatată, împăturită, este închisă între paginile carnețelului. Prima frază a acestei aripi rupte de fluture începe cu cuvintele „O melodie ancestrală, expusă de clarinet se sfarmă treptat... Acest început îmi deschide apetitul lecturii... Vreau să redau câteva pagini de jurnal scrise de cel căruia i-a fost dedicată Calea Lactee. O privire deci spre Calea Lactee. Un portret scris de Nichita Stănescu compozitorului Aurel Stroe și apărut în
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]