70 matches
-
poetului). Așadar, putem vorbi, în cazul său, despre o permanentă problematizare a dihotomiei implicite dintre „realitate” și „ficționalitate”, care, deși nu pare a exclude cu totul unele asumpții metafizice, sugerează totuși că Logosul celebrat de moderniști nu poate supraviețui decât sfărmat și risipit în diferențe. Esențial rămâne aici jocul aparențelor derizorii, spectacolul carnavalesc al măștilor comic-serioase susținut, în planul texturii, de un limbaj căzut în profan și, tocmai de aceea, mai permisiv, mai accesibil și mai dispus să se lase remodelat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
despletită, fugind ca o deznădăjduită: „Zăludă, ca vai de dînsa, pe pămînt și la cer cată, Vra să strige, dar și glasul i se taie deodată. Se povărnește și cade peste dînsul, leșinată, De năcazul ei ucisă, de năcazul ei sfărmată.” Părerea lui Conachi este că o femeie suferă, cînd suferă, mai mult: „căci la femei totdeauna durerea este mai vie”. Să nu ne scape Însă din vedere că suferința femeii are mai ales calitatea de a flata orgoliul bărbatului Îndrăgostit
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Poetul pretinde că trăiește în numele merelor, al frunzelor, al cailor, al păsărilor, al pietrei ("A șaptea elegie"). Și iată-l bolnav de realul a cărui esență n-o poate atinge: " Iată-mă, stau întins peste pietre și gem/ organele-s sfărmate, maestrul e nebun căci el suferă/ de-ntreg universul. Mă doare că mărul e măr,/ sunt bolnav de sâmburi și de pietre,/ de patru roți, de ploaia măruntă..." Un elogiu adus realului, vieții, nașterii permanente apare în elegia oului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
foc, faci bube. (Gh.F.C.) Pagubă Mălai să nu dai împrumut, căci ai pagube. La lăsările de post mari, ca Paști și Crăciun, toate oalele sara, după masă, se pun cu gura în jos, de pagubă. Masa cînd va trăsni trebuie sfărmată sau arsă, căci aduce pagube. E rău de pagubă: Cînd țuica sau sarea se varsă. Cînd cînele se tîrăște pe spate și merge tîrînd curul pe pămînt. Cînd vin în casă furnici cu aripi. Cînd urlă cînele. Cînd chibritul se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
p. 155, r. 24 : „Ba din luptă, că-i mai dreaptă” în momentul unei confruntări, omul cinstit alege modalitatea care oferă ambilor combatanți șanse egale; p. 158 r. 24 26 : „Degeaba vă mai lăudați voi cu strâmbatul lemnelor și cu sfărmatul petrilor, dacă n-ați putut prinde o onanie ca aceea și niște femei” supraaprecierea forțelor proprii este constatată în momentul eșecului în fața unor probleme minore; p. 160, r. 39 41 : „înviază încai și pe Sfarmă-Peatră, care s-a luptat voinicește
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
rolul listelor de predicate care se încheie cu puncte de suspensie sau cu un etc., și arată operația de selecție ce stă la baza descrierilor: (73) Pe faianța tăiată în forme hexagonale, spartă în mai multe locuri (în altele parcă sfărmată) stau împrăștiate, printre bucăți de mortar, fel de fel de obiecte sau ce-a mai rămas din ele (bucăți de lemn, cărămizi, cioburi de sticlă spartă, balamalele scoase de la vreo fereastră, un sac gol din doc, mototolit, o sticlă răsturnată
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cel verde și lin Resfrînge-se cerul senin, Cu norii cei albi de argint, Cu soarele nori sfâșiind. Dumbrava cea verde pe mal S-oglindă în umedul val, O stâncă stârpită de ger Înalț-a ei frunte spre cer. Pe stânca sfărmată mă sui, Gândirilor aripi le pui; De-acolo cu ochiul uimit Eu caut colo-n răsărit Și caut cu sufletul dus La cerul pierdut în apus. Cobor apoi stânca în jos, Mă culc între flori cu miros, Ascult la a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
N-oiu coborî în iaduri de demoni salutat, Ca unul ce menitu-i de a le fi stăpân - Stăpân geniilor pieirii! Ce gând superb! O-nceată Inima mea cea stoarsă de-o cugetare beată, Nu răscoli-n bătaie-ți ruinile sfărmate A lumi-mi dinăuntru. Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele, El îmi arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii. - În sâmburul de ghindă E un stejar. - Cum dânsul din proprii rădăcine, Din planul vieții sale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mare Care-i grădina cea din codri vechi A lui Miradoniz - Insule sfinte Se-nnalță-n el ca scorburi de tămâie {EminescuOpIV 94} Copile sunt cu ochi rotunzi și negri, Cu flori de aur, de smarald - cu stînce De smirnă risipită și sfărmată În bulgări mari. Pe mândrele cărări, Ce trec prin verzile și mândre plaiuri E pulbere de-argint. Pe drumuri Cireși în floare scutură zăpada Trandafirie a-nfloririi lor, Vântul le mână, văluros le-nnalță, De flori troiene în loc de omăt Și sălcii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
străluci I-o spuse tremurând. Ea-l ascultă și-i zise-atunci Cu glasul apăsat: În veci nu pot să fiu a ta De n-ăi fi Împărat. {EminescuOpIV 494} Și el s-a dus ș-a răscolit Popoare, țări întregi, Sfărmat-a antice cetăți, Sdrobit-au mândri regi Și i-au supus și i-au silit Să-l aibă Împărat. Unii d-iubire-l ascultau, Alții de frică iar. Atunci s-a dus colo, colo, La cel castel măreț, Unde ca luna-i străluci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Aste suflete curate. Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi, La voi inimi cu aripe. Ah! lăsați ca să vă ducă Pe-altă lume-n două clipe. 42. CONFESIUNE (cca 1874) (Arătînd un cran). Aciea este lumea... de-o sfarăm - e sfărmată. De sfărăm pe vecie acest idol de lut Eterna pace-ntinde imperiul ei mut Și soarele pe ceruri se-nchide ca o rană Ce arde-n universul bolnav de viață vană. Și marea tace-nceată; cântau strigoi; mișcare; O noapte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este dat ca omul cel muritor, în silă Să poarte-n a, lui suflet confesia-mi cumplită, Să ducă-n piept durerea, - aceea ce menită A fost ca să o poarte o omenire toată, Prea grea pentru un om e... ea trebuie sfărmată În mii bucăți, ca astfel să o puteți purta. Nefericite - iată confesiunea mea. {EminescuOpIV 503} 43. PATRIA VIEȚII E NUMAI PRESENTUL (cca 1874 ) Patria vieții e numai presentul Clipa de față numa-n ea suntem, Suntem în adevăr. - Iară trecutul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
simți Cum depărtarea e aproape. Când eu te văd și tu mă vezi, Să fim ca doi străini. Să nu mai simți, să nu mai simt Că ne-am cunoscut ieri. Așa va fi și din păcate Inima mea e sfărmată, Căci am iubit, și încă iubesc O iluzie spulberată. MÂNGÂIAȚI-MI PRIVIREA Voi, ochii frumoși și atât de triști, De ce priviți atât de mult în urmă, Nu știți că fericirea nu mai vine înapoi? Merge înainte ca o brumă. Sunteți
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
comună a vasului și a poverei. Astfel sînt: 1) Lucrurile date prin învoiala și sub titlu de răscumpărare a vasului și a poverei; 2) Lucrurile aruncate în mare, pentru scăparea comună; 3) Catargelor, pânzele, otgoanele și alte unelte tăiate sau sfărmate, pentru scăparea comună; 4) Ancorele, lanțurile și alte obiecte părăsite sau aruncate în mare, pentru scăparea comună; 5) Pagubele ce prin aruncare în mare s-au cauzats lucrurilor rămase pe vas; 6) Pagubele cauzate vasului prin operațiunea aruncării în mare
CODUL COMERCIAL Cu modificările pînă la 3 mai 1900*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135809_a_137138]
-
se subordonează numai principiului recțiunii; regentul impune termenului subordonat, prin care se realizează concret-lexical funcția de complement direct, cazul acuzativ, marcat prin : a. dezinență; când complementul direct se realizează prin substantive comune (cu excepția unor categorii delimitate semantic; vezi mai jos): „Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svârliți statui de tirani în foc...” (M. Eminescu) b. dezinență și morfemul pe32, când complementul direct se realizează prin: • substantive proprii antroponomastice: „Îl socotea pe Ghiță om cinstit și vrăjmaș al lui Lică.” (I. Slavici
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mierlă pe păduri, / Oooff, ofofof, Zace Lucaci în lanțuri/, Pentru sfânta libertate/ de care noi n-avem parte". Dar și "Privesc din Doftana prin gratii de fier / departe în zare un petic de cer/ Ah, spargeți-mi ziduri și lanțuri sfărmați, să zbor ca un șoim peste nalții Carpați..." Când spre ziuă ne conduceam musafirii, toți agenții de miliție afectați zonei, făceau rondul pe trotuarul din fața casei noastre, nehotărâți dacă să intervină sau nu, nelămuriți dacă acolo fusese o întâlnire subversivă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de acestea. V. POGOR, N. DIMACHE, I. PRALE Comisul Vasile Pogor, traducător al Henriadei lui Voltaire (1838), a lăsat stihuri de modă veche, străbătute de simțul deșertăciunii și de grija mântuirii, descriind în tuș foscolian sinistritatea cimiterială: Galeriile surpate, stâlpii sfărmați și căzuți Peste aur, peste lustru îi văd cu mușchiu învăscuți, Scările, ce se văd roase de omenescul picior, Ajung să fie străpunse de troscot și urzișor, Și fereastra, întru care flori de tot feliu-nflorea, Sfredelită de un șarpe, ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Vlahuță pe Eminescu poetul. El este printre primii care au citit finalul Satirei IV ca o mărturisire a autorului, Eminescu însuși, că a înnebunit. Poemul fusese tipărit în septembrie 1881, iar în „Convorbiri literare” versul ultim este: „Ah! organele ’s sfărmate și maestru e nebun!” în toate cele 11 ediții ale sale Titru Maiorescu păstrează aici nearticulat: „maestru” tocmai pentru a nu se da naștere la confuzii. Eminescu are, în manuscrise, chiar termenul italian: „maestro”. Este vorba de șeful de orchestră
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de substanțe grase este cea încorporată în anexa I (procedeul A) la Directiva Comisiei 84/4/CEE (JO L 15, 18. 01. 1984, p. 28). 3 Procedura ce trebuie urmată pentru determinarea conținutului de substanțe grase este următoarea: - eșantionul trebuie sfărmat astfel încât mai mult de 90 % să poată trece printr-o sită cu ochiuri de 500 microni, iar 100 % să poată trece printr-o sită cu ochiuri de 1 000 microni, - metoda analitică utilizată în continuare este cea încorporată în anexa
jrc6220as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91392_a_92179]
-
122; o - Dicționar geografic al județului Vaslui, f.171) m) Movila Roșă din comuna Șuleta, ținutul Fălciului, spun bătrânii, că e ridicată de Ștefan cel Mare. n) ța din comuna Șcheia, ținutul Vasluiului, care-i făcută din pământ și pietre sfărmate, de Ștefan cel Mare, cam odată cu biserica din Scânteia. Movila asta a fost făcută să slujească de pază, ca atunci când vor veni varvarii să se deie de știre din bună vreme. o) Aproape de satul Solești, comuna Solești, ținutul Vaslui, sunt
Movili [Corola-other/Imaginative/83526_a_84851]