333 matches
-
o eliberează din propriile sale resurse, din cele inițiale, și lumina asta nu este lumina din afară, cea dirijată, lumina care se stinge și care aruncă umbre, ci o lumină fără sursă și fără istorie. Eu îl ascult, vocea lui sfătoasă și pătrunsă vizibil de o responsabilitate cu care s-a împăcat deja, o voce prietenească și oarecum paternă, desfășoară imagini ample, panoramează istoria artei de la plain air-ism și pînă astăzi, articulează, în stilul unic al epicii bănățene, fraze enorme, despletite
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
se înscrie aici în coordonatele unui stil preponderent expozitiv, cu abundență de citate și "retorici potrivite" din scrisorile lui Eminescu. Știți care este cuvântul-cheie care ne lipsește nouă astăzi?" îi întreabă direct pe junii corupți de email autorul nostru aproape sfătos. "Pasiunea", răspunde el îndată. "Să ne înțelegem", punctează peste câteva pagini, în aceeași linie a comunicării transgeneraționiste. Să-i apropie de eul eminescian pe cei "încremeniți în spaimele școlare", iată ținta și miza cărții sale. În locul unei înnoiri exegetice, avem
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
apoi consolidarea sistemului. Nu are sentimente, nici măcar resentimente, gândește totul rece, perfect detașat, în termenii unei partide de șah. Discursul său este cel al unui om puternic, inteligent, stăpân pe sine, superior, ironic, uneori cu accente de umor, mai degrabă sfătos decât imperativ. În conținut însă acest discurs conține germenii tuturor crimelor comuniste. Aproape că se poate monitoriza modul odios în care toate ideile sale au fost transpuse în practică. Reiese însă limpede faptul că Leonte Răutu a fost mai degrabă
Profesionist în slujba răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7620_a_8945]
-
mult pe cei care ne repetă asta, duminică de duminică, într-un loc anume făcut pentru cultivarea speranței! Ba chiar îi plătim ca să ne spună asta, ne ploconim în fața lor și le sărutăm mîna". Heidegger e rezumat pe un ton sfătos: "N-aș putea să-ți spun dacă ai un tată fricos sau, mai degrabă, curajos. Dar dacă mă gîndesc uneori la asta este grație lui Heidegger, un filosof născut într-un orășel din Pădurea Neagră. Este primul gînditor care, la
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
Pe vremea când s-au întâlnit pentru prima dată, Dan Negru era doar un puști, în timp ce Temistocle Popa era un domn de-o eleganță fără margini Prin anii 90 l-am cunoscut pe Temistocle Popa, un domn elegant, dichisit și sfătos... Pe atunci am apreciat la el lipsa de frustrare. Înțelegea că lumea muzicală este într-o mare schimbare. Eu eram un puști răzvrătit. Lucram la radio și difuzam doar americanisme. Erau anii 90 când nimeni nu mai asculta muzică românească
Dan Negru, cu sufletul răvășit: ”Drum bun”-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71583_a_72908]
-
a naratorului băștinaș, într-o călătorie cathoptrică („vorbeam dintr-o oglindă”) de sondare a noimelor: „noi doi n-am ieșit nici o secundă din camera asta semiobscură. Ne-am plimbat doar prin adâncimile ei”. Portretul înregistrează detalii incomode în lapidaritatea lor sfătoasă: „sunteți vrăjiți exclusiv de repaosul de după catastrofă”. „Maeștri în evaziuni și eschive”, „își visează unii altora visele rele” sub „melancolia unui abandon”, la „un priveghi unde toată lumea se poartă de parcă mortul nici nu s-ar fi născut”. În jur, „vezi
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
ca sprijin pentru colegii poeți, doar afirmarea existenței acestora, prin plachetele de versuri deja publicate și o generală apreciere de valoare din categoria „deosebit de înzestrați” (...). Intervenția lui Demostene Botez este o lecție de poezie venită din partea unui poet bătrîn și sfătos, o lecție care, citită printre rînduri, indică exact ce face și ce nu trebuie să mai facă poezia tînără (...). Mai tînăr decît Demostene Botez, Dan Deșliu, poet afirmat într-o perioadă anterioară, în care libertățile tinerilor poeți de azi nu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5443_a_6768]
-
explicații nimănui. Deoarece, luându-și în mâini soarta, cu care se ciorovăie tot timpul, își este propriul stăpân. Când se simte absolvit de toate obligațiile, românul zburdă în libertate, bănănăie pur și simplu în spațiul decompresat. Atunci, e relaxat, devine sfătos, oferă dezinteresat „cadrul” (adăugând: „V-am dat cadru, vi-l păziți!”), înțelege orice problemă până în rărunchii ei semantici și se mișcă dezinvolt pe toate planurile, inclusiv cele înclinate. În mod neașteptat, la final recurge la sacrificiul suprem, mărturisind că și-
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
fost de o mie de ori definite dîndu-i aerul unui savant cu vădite aplecări dăscălești, pe care rutina repetiției nu-l descurajează. Are răbdare pedagogică și o atenție savantă care îl apără de primejdia plictisului. De aici impresia de spirit sfătos care, pentru a-și povesti variantele de interpretare, își estompează erudiția pînă la ștergerea trimiterilor docte. Sunt eseuri în volum care nu conțin nici un exemplu concret și nici un nume propriu, întreaga ceremonie discursivă petrecînduse în albia unor generalități crase. Filologul
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
a ce mirosea... A ce poate să miroasă într-o prăvălie? A alimente... A bomboane, a ulei, a zahăr... Nu era supermarket. Era o prăvălioară, acolo.” (p. 17) Apropo de eventualele deosebiri dintre volumele I și II ale Moromeților, devine sfătos, dar nu mai puțin ștrengar: „Măi, Sorine, toată lumea a zis că există o deosebire. Eu dacă zic acum că nu e nici una, cum pic?” (p. 41) În fața unei suspiciuni care-i vizează adesea pe criticii literari (anume că n-ar
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
e strigătoare la cer: deciziile macro-economice luate de Băsescu, Boc și Udrea au fost cocoșătoare pentru economia țării. Gândirea de tip conflictual “omul gras și omul slab” a produs răni grave în textura noastră socială. Iar acum vine senin și sfătos și înțelept și academic și declară că “au fost luate în așa fel încât să nu se pună nimic suplimentar în spatele IMM-urilor”. Dumnezeule! Asta da îndrăzneală! Uneori stau să mă întreb dacă nu cumva cel mai bun comunicator al
Palada: Băsescu, Boc și Udrea au cocoșat economia țării by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34344_a_35669]
-
promiscue, care sînt atît de respingătoare încît nu mai rabdă încă un strat de caricatură, dar Vintilă Mihăilescu secretă niște fermenți comici sub acțiunea cărora mizeriile sociale devin prilej de chicoteală. În totul, avem de-a face cu un temperament sfătos mustăcind la vederea unor excese pe care le descrie cu detașare surîzătoare. Se produce un fel de contaminare grație căreia tema atinsă, oricît de atroce este, devine jovială prin contingență afectivă, de la un moment încolo începînd să-l bănuiești pe
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
pentru promovarea unor produse; acelea care fie te pun să verifici sub capac, fie îți oferă niște taloane răzuibile pentru șansa de a câștiga diverse premii. (...) După ce a «răzuit» în 2009 șansa USL și a României la prezidențiale, azi e sfătos și dornic, din nou, «să mai tragă o dată»", mai scrie secretarul general al PNL. Iată restul postării de pe blogul lui Eduard Hellvig: "Ca să vrei să te legitimezi pe primul loc drept candidat la europarlamentare cu o singură idee de campanie
Lider PNL, atac la Geoană: E veșnic abonat la "mai încearcă odată" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/33986_a_35311]
-
am avut cel puțin trei spirite acide: unul a fost Cornel Regman, altul a fost Ion D. Sârbu și altul Radu Stanca. Fiecare, în măsuri diferite, având fiecare măsura lui și având fiecare, ca să zic așa, acidulația lui. Regman, bonom, sfătos, ironic, tot timpul batjocoritor; Sârbu, dotat cu o ironie și cu un sarcasm nemaipomenite, de o anumită cruzime, care nu ierta nimic; iar Stanca, absolut plutind în sfere foarte înalte, vesel întotdeauna, extrem de spiritual, întotdeauna cu o vastă problematică de
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
dominat de postmodernism, poate fi supusă dezbaterii”. Și e adevărat că, fără a depăși în acest sens nivelul de autoreflexivitate al altor culturi, literatura română are, totuși, destule exemple de internalizare a figurii cititorului - fie că e vorbăreață în sensul sfătos și moralist, ca la cronicari sau la Filimon- Slavici, fie că e hiperlucidă și pusă pe deconstrucții parodice, într-o tradiție care merge de la Budai-Deleanu până la postmoderni. Asamblarea ipostazelor lectorului în literatura română ar fi fost interesantă atât din unghiul
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
Samuel Pepys. Eseuri și autofricțiuni exegetice. Cuvîntul care stîrnește din capul locului nedumerirea este cel de "autofricțiuni", dar, citind cartea și intuind umoarea temperamentală a autorului, nelămurirea se risipește: prin ironia întoarsă asupra lui însuși, Valeriu Gherghel dovedește o mucalițenie sfătoasă de scriitor lipsit de fibra orgoliului: nu ezită să ia distanță față de sine și să-și critice propriile gînduri atunci cînd simte că s-a contrazis. Din păcate, dimensiunea autoironică a scrisului său are darul de a dilua impresiile pe
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
mi-a influențat viața. (Am mai vorbit despre el) Legătură a fost întâmplătoare: datorată vieții searbede din acel orășel, evadam din când în când din internatul în care mă considerăm deținut. Întruna din acele modeste escapade am întâlnit un binevoitor sfătos care m’a îndemnat să-i povestesc de ce eram plictisit. Mi-a plăcut să discut cu el: după mai multe ore plăcute petrecute împreună, am aflat însă că este nu numai profesor la acelasi liceu, dar și că îi voi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Algernon. Jurnalul unui ,copilărit", al unui om pentru care lumea există ca să se joace cu ea, și căruia tot ea-i dăruiește, precum acestui Andrei Mihai Stan, bucățele de morală adultă stereotipă pe care le zvîrle cu parti-pris-uri de bunic sfătos. Cum stă scris în episodul unu din Cartea cu EURI : , Care beau sînt niște proști. Își scurtează viața pentru că alcoolul distruge mațele. Fumatul și mai mult scurtează pentru că e un fel de drog. Drogul e așa - pe de-o parte
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
suplinește prin erudiția enciclopedică, prezența de spirit în conversații, darul prieteniilor temeinice și trecerea la femei. În totul, Barbu Cioculescu are umoarea mucalită a unui povestitor care își face din ironie rețeta predilectă de evocare a trecutului, de aici tonul sfătos de ghiuj mustăcind în marginea detaliilor zugrăvite. Scrisul său seamănă cu o unduire de mătăsuri lexicale, rafinate și erudite, cărora le lipsește tensiunea unei răscoliri. Memorialistul are ceva din înclinația cochetă a firilor simandicoase, la care vălurile retorice au rostul
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
-l văd de loc; ei bine, îl vedeam foarte bine. Purta o cămașă lungă din pînză odinioară albă, acum bătea în galben și îi dădea un aer desuet. Avea părul lung și barba colilie și mai cu seamă aerul acela sfătos din icoanele naive. Doar că în loc de cruce, avea un teu; întindea apa cu el pe jos. - Dumneata?! - am exclamat indiscret. Și el părea surprins. Își ascundea teul la spate, jenat, parcă nu așa se cuvenea să apară. - Eu sînt, spuse
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
preponderent tehnică nu mi-a dat ocazia să folosesc cele citite din literatură deși, între multele activități ale tinereții am și 4 ani de catedră de la care predam cifre și probleme de tehnică pragmatică. În consecință nu sunt decât un sfătos bătrânel pe care sper să-l găsiți măcar șugubăț. Referință Bibliografică: Emil Wagner / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439, Anul IV, 09 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384563_a_385892]
-
s-a oprit privind mirat ființa nou creată, ce sta acum în fața sa plecată, pentru-a primi desigur, ca potaia, osul promis, lumina sau... văpaia. A cercetat ființa de sus și până jos și-a tras apoi concluzii de savant sfătos: caleidoscop de gene, virtuți dar și păcate, hilare și eterne-n a lor perenitate.... Și-acum... ascultă ! Auzi ? Dumnezeu, acolo sus încă se mai tăvălește de râs. Referință Bibliografică: CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? / Tania Nicolescu : Confluențe
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
venit dor de meserie? Furtună nu i-a răspuns colegului. A privit furios după câteva autoturisme ce i s-au părut că circulă cu mare viteză, apoi s-a uitat spre cer apărându-și ochii cu palma și a vorbit sfătos: - Foarte curând se va lumina bine. Pleacă norii, stă și ploaia, noi cu drag muncim... Să mergem către piața centrală. Va fi aglomerată azi și... Mda! Este bine să fim la vedere, să prevenim... A proorocit bine agentul de poliție
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
ajunul zilei temute, "veneticul" nu-și găsise deloc stare. Frământase tot timpul din nări și bolmojise ceva prevestitor în timp ce termina din cuțit șuierica. Întrebat de puradelul aflat mereu alături, el răspicase că-n sat se va-ntâmpla ceva... Copilul dăduse sfătos din cap, știa și el de cazna anului trecut, când fuseseră aproape îngropați de zăpada prăvălită cu zgomot ca de sfârșit de lume. În zori, un vuiet crescu și tot crescu, apropiindu-se cu învrăjbită iuțeală. Când simțise pocnindu-i
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
orice durere, iubește fără preferințe pe toți ai ei, doar în tăcere. Ea este Nana, e bunica... Privind nepoții drăgăstos să n-aibă lipsă de nimica, iar fiecare-i „Făt Frumos” ! Și e atâta de blajină ! Cu vorba caldă și sfătoasă rezolvă ceartă, ori pricină să fie liniște în casă. Când toată lumea s-a culcat o carte alină insomnia, iar sufletul e împăcat că liniștită-i e domnia. Cu ochii calzi și iubitori crezi că-i leoaică sau un tigru de
NANA... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382955_a_384284]