131 matches
-
Brândzii”, spune același lucru despre ctitorul mănăstirii Zlataust. - Lucrurile par cam încurcate, dragule. - Abia acum vine dușul rece. La 15 ian. 1713 (7221), Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod, dăruind mănăstirii Zlataust o bucată de loc, spune: „Am miluit sfânta mănăstirea lui sfetii Ioan Zlataust din Iași cu o bucată de loc domnescu din locul târgului nostru al Iașilor, din țarina târgului de peste Ciric, care loc se hotărăște despre răsărit tij (de asemeni) cu locul lui Sfetii Ioan Zlataust ce iaste de danie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
spune: „Am miluit sfânta mănăstirea lui sfetii Ioan Zlataust din Iași cu o bucată de loc domnescu din locul târgului nostru al Iașilor, din țarina târgului de peste Ciric, care loc se hotărăște despre răsărit tij (de asemeni) cu locul lui Sfetii Ioan Zlataust ce iaste de danie și de miluire de la ctitorul ei Constantin Duca vodă”. Ei, ce părere ai, mărite Spirit, de așa încurcătură? - Ai dreptate, dar noi trebuie să luăm în seamă ceea ce scrie pe peretele de la amiază al
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
împreună cu feciorii ei - cinci la număr - au „dat danie Poiana lui Tigan svintei mănăstiri la svetii Ioan” la 17 mai 1693 (7201).Uite aici, om bun, că și un „săponar” bătrân, împreună cu cei doi feciori ai săi, au dat mănăstirii „Sfetii Ioan de Gios” o livadă tânără. „Si-n capul livezii este vie pusă tânără...cari livadă și vie este tot într-un hat cu alt pomet și vii a mănăstirii, la Vacota.” Stii pentru ce a dat bătrânul via și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o livadă tânără. „Si-n capul livezii este vie pusă tânără...cari livadă și vie este tot într-un hat cu alt pomet și vii a mănăstirii, la Vacota.” Stii pentru ce a dat bătrânul via și livada? Pentru că la „Sfeti Ioan de Gios” bătrânul a fost călugărit. - Din zapisul lui Matei Ghica voievod de la 20 martie 1755 (7263) am aflat că în fața porții Curții Domnești exista Cișmeaua veche și că locul din jurul cișmelei a fost încălcat de călugării mănăstirilor Zlataust
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
săraci, pentru că aveau bani încât puteau să dea cu împrumut doritorilor. Dovada o găsim în zapisul din 19 sept. 1764 (7273): „Adică eu, Cârste Stroescu, împreună cu soțul meu, Marie, făcut-am zapisul nostru în mâna sfinții sale părintelui egumen de la Sfetii Ioan precum ne-au făcut sfinție sa bini cu o sută și treidzeci lei, cu dobândă din dzeci - doisprezeci pe an, și i-am pus zălog casăle noastri și i-am dat și două zapise a casăi la mâna svinții
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pentru toate viile ce va ave mănăstirea Sfântului Spiridon, cât vin va face și va ieși din vii, pe tot acel vin nici un ban vădrărit să nu plătească...Așijdere și pentru doao crâșme și doao trunchiuri ce va ave mănăstire Sfeti Spiridon aice în Iași...și de toate alte dări și angării, orice ar ieși pe alte crâșme aice în târgu, de toate să fie în pace și în scuteală.” - Să mai adăugăm, mărite Spirit, că în 1802, la 14 octombrie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
facă vr-un lucru bun, să nu-i fie cu osândă de tot, și sau apucat în anul 7102 (1594) de au zidit mănăstirea aceasta în țarina Iașilor, care se chiamă Aron-Vodă, pe numele Domnului, ce au zidit, unde este hramul Sfeti Neculai”. O primă atestare documentară a mănăstirii o găsim într-un act dat de Aron-Vodă (1594 sept.1-1595 aprilie 24) în care spune: „...pentru rugăciunile și binecuvântările sfintei mănăstirii noastre de curând zidite, căreia i se zice Din Țarină, căreia
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
întâiul copil al bunicilor, frumoasa Claudia, gingașă, feciorelnică și nelumească făptură moartă de ftizie cu mulți ani înaintea nașterii mele, anacronismul mai stăruie - ținând cont de faptul că încă din 1895 autorul Nunții Zamfirei se căsătorise la București cu Elena Sfetea - și nu-mi confirmă decât fascinația pe care poetul a exercitat-o printre domnișoarele locului. Nu rețin ca maică-mea să fi rostit vreodată numele Claudiei, în schimb mătușa mea Virginia îl pronunța cu venerație, însoțindu-l întotdeauna de acel
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să devină o colecție de valoroase descrieri, din toate punctele de vedere a monumentelor cercetate de către specialiștii Comisiunii Monumentelor Istorice. Tânărul Lapedatu a legat cercetarea 55 Anca Gogâltan, op.cit., p. 208-210. 56 Alexandru Lapedatu, Un mănunchi de cercetări istorice, Editura “Sfetea”, București, 1915, p. 125-139. 57 Daniela Teodora Sechel, Alexandru Lapedatu. Concepție și metodă istorică, în ,,Acta Musei Napocensis”, an 34, nr. 2, Muzeul de Istorie Cluj-Napoca, 1997, p. 111116. 58 Ioan Opriș, Ocrotirea patrimoniului cultural, Editura “Meridiane”, București, 1986, p.
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
Gogâltan, Anca, Activitatea publicistică a lui Alexandru Lapedatu ca secretar al Comisiunii, în ,,Ars Transilvaniae”, nr. II, Cluj-Napoca, 1992. Lapedatu, Alexandru, Activitatea istorică a lui Nicolae Densușianu (1846-1910), Tipografia “C. Göbl”, București, 1912. Idem, Un mănunchi de cercetări istorice, Editura ,,Sfetea”, București, 1915. 91 Mândruț, Stelian, Silviu Dragomir despre Alexandru Lapedatu, în ,,Sargeția”, nr. XX, (1986 1987), Cluj-Napoca, 1989. Opriș, Ioan, Alexandru Lapedatu în cultura românească, Editura Științifică, București, 1996. Idem, Alexandru Lapedatu și contemporanii săi, Editura ,,Albastră”, București, 1982. Idem
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
13 mai Nicolae Gane își rostește discursul de recepție: Bogdan P. Hasdeu (deopotrivă elogiu al ilustrului înaintaș și al societății "Junimea"), cu un răspuns de Iacob Negruzzi. A fost publicat de Academia Română, în seria Discursuri de recepțiune, XXXII. Editura C. Sfetea tipărește la București volumul Spice (238 p.), dedicat publicisticii scriitorului. Ultimul volum publicat în timpul vieții cuprinde: Ciubucul logofătului Manole Buhuș, O serbare școlară, Mângăiere, Poveste de Crăciun, Alecsandri-Eminescu, Discurs la statuia lui Alecsandri, Jubileul Convorbirilor literare, La mormântul lui Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
I. L. Caragiale, N. Iorga, Duiliu Zamfirescu. În nr. 2 și 3 (25 februarie și 25 martie) apare în Convorbiri critice, sub semnătura lui M. Eliescu, o severă critică la adresa operei lui Gane, în studiul intitulat Nicolae Gane ca nuvelist. Editura Sfetea tipărește ediția a doua din Spice, întregind-o cu 2 lucrări: 24 ianuarie 1859-1909 și B. P. Hasdeu. Ministerul Instrucțiunii și Cultelor numește de la 1 aprilie pe Nicolae Gane în comitetul de lectură al Teatrului Național din Iași, pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dumnezeu pre Mihnea Vodă, al doilea Iulian - scrie cutremurat Gavriil Protul, preluat de cronicarii munteni -, și fu rănit de viteazul Dumitru Iacșici și muri. Pre carele trimisese Dumnezeu ca și pre sfântul mucenic Mercurie asupra păgânului Iulian, și ca pre sfeti Nestor de au ucis pre Liia, cu ruga lui sfeti Dimitrie...”), ne poate furniza o idee nu doar despre ce însemna atunci garderoba unei femei elegante (căci nu lipsesc bijuteriile și obiectele de toaletă)330, ci și despre interferența modelor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Protul, preluat de cronicarii munteni -, și fu rănit de viteazul Dumitru Iacșici și muri. Pre carele trimisese Dumnezeu ca și pre sfântul mucenic Mercurie asupra păgânului Iulian, și ca pre sfeti Nestor de au ucis pre Liia, cu ruga lui sfeti Dimitrie...”), ne poate furniza o idee nu doar despre ce însemna atunci garderoba unei femei elegante (căci nu lipsesc bijuteriile și obiectele de toaletă)330, ci și despre interferența modelor și a modelelor ce veneau din Răsărit și din Apus
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și la Iver, și au dăruit multe daruri. Și în lavra cea mare a Hilandarului iar au adus apă tot ca la Iver. Iar în lăudata mănăstire a Votopedului pohti să dea milă pre au ca și mla lavra lui Sfeti Athanasie [...] Și au împodobit și marea mănăstire Xeropotam, că au făcut o trapezarie din temelie și o pivniță. Iar la Sfeti Pavel au zidit o culă din den temelie, să fie de strajă[...]. Dar biserica cea mare, sabornică din țarigrad
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Iver. Iar în lăudata mănăstire a Votopedului pohti să dea milă pre au ca și mla lavra lui Sfeti Athanasie [...] Și au împodobit și marea mănăstire Xeropotam, că au făcut o trapezarie din temelie și o pivniță. Iar la Sfeti Pavel au zidit o culă din den temelie, să fie de strajă[...]. Dar biserica cea mare, sabornică din țarigrad? Am adunat plumbul cel vechiu și au cumpărat și altul nou, încă și mai mult și au învălit de iznoavă [...] Și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
apoi mănăstirea anume Hangul, în munți, den pajiște, și Dragomirna au fârșit iară el, urdzită de Crîmca mitropolitul, aproape de orașul Sucevei, așijdere și Bârnova, lângă Iași, care apoi au fârșit-o Dabijé-vodă, fără besérici în multe locuri, și besérica lui Sfeti Ioanŭ iară aicea în orașu, de îmmă-sa făcută. [...] Mănăstiri și besérici câte au făcutŭ, așea în scurtă vréme, nici unŭ domnŭ n-au făcutŭ. Făcut-au alți domni și mai multe, iară cu mai îndelungate vrémi, în 40 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Antonie Vodă din Popești): „Și așa de năprasnă, neștiind Constantin postelnicul nimic, au trimis noaptea de l-au luat de la casa lui den București, de l-au dus la sfănta mănăstire Sneagoval, și acolo l-au omorât, în ziua de Sfetii Ignatie bogodovul, meșița de chemorie, leat 7172. Pristăvindu-să, datu-ș-au sufletul în măna lui Dumnezeu, ca un creștin bun... „, zi a sfârșitului, zi a încremenirii, impusă de cronicar și prin solemnitatea cronologizării: „Și fără véste, din așternut l-au luat și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Alexandru, Zaharia Ilarion, Gh. Mihăilescu, Lucian M. Pandrea. O cronică plastică este ținută de Ștefan Alexiu, Simion Stolnicu și Horia Bottea. Recenzii dau Al. Tudor- Miu (la poezia lui Radu Gyr și o cronică la pictura lui S. Perahim), Tr. Sfetea, Mihai Cornis Panu, care vădesc interes pentru modernismul extrem. Astfel se trasează și orientarea generală a revistei, unde publică proză Al. Tudor-Miu (un fragment de roman, Anda), C. Mihăilescu-Conemy și Ștefan Alexiu. Versurile aparțin lui Horia Bottea (Poem pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289965_a_291294]
-
în general, din București (Geo Dumitrescu, Iulian Petrescu, Mihnea Gheorghiu, Tiberiu Tretinescu, Dimitrie Stelaru, Elena Diaconu, Ovidiu Râureanu), dar și din alte localități ale țării. Își exprimă dorința de colaborare Mihu Dragomir din Brăila, Vania Gherghinescu, Lucian Valea și Petru Sfetea din Timișoara, Ion Sofia Manolescu, Cristian Sârbu, Eugen Enăchescu (viitorul Mihail Crama), Virgil Treboniu, Paul Bărbulescu, Traian Mihailescu, I. Negescu și C. Pârlea, de la gruparea și colecția "Adonis" din București, Dumitru Olariu și Ioan Micu de la revista Litoral din Constanța
Vechi poezii de Alexandru Lungu by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12628_a_13953]
-
giulgiu. De-ar fi fost doar acestea... Fără a face concurență marilor comercianți, o seamă de mici negustori le completau oferta cu magazine specializate de librărie, unde dl. Matias ne scutea să mergem cu tramvaiul până la "Hachette", pe Lipscani, la "Sfetea", cu depozitul uriaș de cărți din spatele bisericii Sfântul Gheorghe, la "Socec", pe Calea Victoriei, sau la "Alcalay", ceva mai jos, pe colțul dinspre Cercul Militar. Domnul Matias ne aducea tot ce-i treceam pe listă, procopsindu-ne, pe gratis, c-un
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
vizitează, se întîlnește în oraș, la un pahar, sau alături de care participă la "sindrofii" sînt, între alții, George Coșbuc, Dimitrie Onciul, Ștefan Popescu... Pe primul îl vedem (chiar așa!) în ultima zi din 1917, invitîndu-l pe diaristul întîlnit în librăria Sfetea, "la un vin", în oraș: "Și la vin să-l vezi: vervă inepuizabilă, voie bună fără de sfârșit, elasticitate acrobatică care singură, fără acrobație de idei, prin toate colțurile se zbânțuie. - Limba românească? Din ea însăși o să se dezvolte. D-le
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
Mai dăunăzi mi se făcuse dor de un vin roșu. Și așa-mi trebuia un măgar care să meargă cu mine! Dar, pace!" Două săptămîni mai tîrziu - sindrofie în casa Coșbuc, cu o grămadă de doamne și domnișoare din familiile Sfetea, Hodoș, Bacalbașa, Nasta. Jocuri de societate, gustări, băuturi și tîrziu, cînd cheful se încinge, declamări și cîntece. Dacă e să ne luăm după aceste două luni - ianuarie și februarie 1918, Bucureștiul avea o viață mondenă intensă. Leca Morariu nu scăpa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
întîlnim aceeași constatare privind propensiunea românească spre conservatorism - avînd drept corolar exacerbarea mîndriei autohtonismului - acoperă așadar întreg secolul XX. Harnicul R. Ortiz remarca aceasta în diferite scrieri, între care documentatul volum Per la storia della cultura italiana in Romania (C. Sfetea, Bucarest, 1916), S. Guarnieri în consistenta postfață la broșura lui Aurel Cosma, Tracce di vita italiana nel Banato (edizione dell'Instituto Italiano di Cultura in Romania, sezione di Timișoara, 1939) iar B. Mazzoni în prefața la propriul volum, Le iscrizioni
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
Constantin Brâncoveanu, pentru că doamna, de frica turcilor și a vânzătorilor din țară, nu avusese curajul să însemne locul decât cu o candelă care, curățindu-se mai bine, s-a văzut înscrisul de pe ea: „Această candelă ce s-au dat la sfeti Gheorghe cel Nou luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constandin Brâncoveanu Basarab Voevod și iaste făcută de doamna măriei sale Măria, care și măria sa nădăjduiește în Domnul iarăși aicea să i se odihnească oasele; iulie în 12 zile, leat 7228
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]