1,322 matches
-
al iubirii sublimate în mișcări tandre și în ecouri, sugestii ale sentimentului candid de iubire: Nici un chip n-a căzut în paloare/ Ca al tău, adormit și frumos./ Fulgera, luminându-te-arare,/ Câte-un vis sub al tâmplelor os.// Respirai cu atâta sfială/ încât aerul ud se-nchega/ Lângă nările-adânci în petale./ Respirai, surâzând, catifea.// Fascinat de-al său geamăn, spre-oglindă/ Brațul tău prins în somn se-alungea/ Visător. Oh, să nu se desprindă!". Aspectul eminamente baroc, sau, mai degrabă, rococo, cum precizează
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
și păcatelor ce apropie pe femeia modernă de bărbat, ci mă voi opri numai asupra unor însușiri cu care sentimentul public tinde să o glorifice ca virtutea feminității moderne! - Oare nu se exaltă azi în femeie eroismul ca: lipsă de sfială, curaj trupesc, îndrăzneală? Atât prin educațiunea foarte sportivă cât prin cinstirea tot mai entuziastă a eroinelor aviatoare și exploratoare - nu se pregătește o generație de curajoase întreprinzătoare, de cuceritoare? Firește când asemenea însușiri au o putere excepțională - unde cucerirea se
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
mi te-mbracă-n răbdări, că-s plin de bube Pe piept și pe picioare. Oh, mîngîie-le tristă Și stoarce-n limba-ți moale puroaiele heruve; Adună-mi coji din coate, păstrează-le-n batistă. Și-abia apoi aruncă-ți sfiala de pe tine, Să-ți freci sînii și șoldul de carnea-mi putrezindă; Un diavol e în mine, dar și un sfînt la pîndă. De-aceea, în amurguri, ți-e-atît de drag și bine Să-ntingi ca-ntr-o tigaie murdară pofta
Sonetul întocmit cu chibzuială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11181_a_12506]
-
Brumaru Iubito, tabla înmulțirii E pentru mine un supliciu! Nu știu cît face șase-ori nouă Nici dac-aș fi bătut cu biciu' De tine, mică și nervoasă, Că sînt atît de imbecil. Dar, iată! gîndului meu leneș, Pe care cu sfială ți-l Strecor sub rochia ușoară Și galbenă, nu-i este frică, Deși sîntem în plină stradă, Să te sărute pe pisică!!!
Iubitei ce-și purta pisica-n lesă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11649_a_12974]
-
făcînd trans-bara-bum! Sutienul tău mototolit și acru, Ham pentru țîța grea de arpacaș, Îl sărutam, mi-l potriveam cu cîrpe În magazii obscure de la Iași. O, servitoare, dulce servitoare, Cînd adormeai în terfe și sudori, M-apropiam de tine cu sfială Să-ți văd coapsele moi cu floci și pori. Aveai mamela bleagă cît ceaunul Și la mijloc cu sfîrcul urduros. Ți le-am zărit pe geam într-o amiază Cînd să le speli într-un lighean le-ai scos. Oh
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
o luară-n sus ca niște păsări, Ca niște nori, ca raza unei umbre... Alchimie Cea de demult și Cea mai nouă Se întâlniră noaptea-n somn, La capătul unei meandre. Privirea fraged-nencepută, Văzul cețos de amintiri Se cercetară cu sfială. Pe dunga frunții licărinde, Trecu o mână de copil Călătorind spre va să fie. Auzul - frate cu tăcerea - Prinse zvâcnirea unui chiot Și larma pașilor cu aripi. Ce gust avu acel departe, Adus de foamea unui vis? - Și cald și
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
ea știa totul despre nălucirile de cobalt ale vieții despre sensul unic al vremii al morții Oho. Ea știa despre moarte tot ce poate să știe vreodată un om care încă respiră Nu. N-o iubea. Ei îi plăceau cu sfială cu spaimă cu milă plăsmuirile firave ale vieții Ea iubea curcubeul Dar știa că în urzeala colorată și caldă a vieții există oho întotdeauna există ceasul acela cînd omul stă singur cu mîinile goale față în față cu zeul singur
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
mea/ Tăcerea să domneacă pretutindeni/ Urmele să pornească ele cu mersul lor/ Prin pădurea fără zgomot să vină/ Cronici nenumărate despre lumea cealaltă/ Și să nu se simtă deloc urmele mele prin pădure.../ Pe piatra mormântului să fie scris cu sfială/ Numele meu ca să fie adus aminte pe veci/ Sub umbrele stejarilor vreau să dorm liniștit/ Cu umbra dumneavoastră voi odihni fără griji...” Da, sunt îndreptățit să cred că vor fi destule cronici, pentru că vocea albanezului Ilir Çabrati este una distinctă
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
locuiește tovarășa Maria Brumaru? se adresă civilul cu blândețe În glas, profesorului. - Da, dar nu e acasă, preciză bătrânul profesor deschizând larg ușa, poftind cu un gest al mâinii pe cei doi, să-i pășească pragul casei. Bărbații intrară cu sfială. Sufrageria mobilată cu gust și cu tot ceea ce poate fi confortabil unor oameni ce-și duc un trai liniștit. Profesorul Își făcuse din sufragerie și cabinet de lucru, unde chiar și acum Își mai pierde ore bune printre cărțile bogatei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și baie/ scociorând boturi obraznice/ tăcerile delapidează orașul/ locuim într-un pepene cu semințele roz/ ca tălpile lui Ilie către Serepta Sidonului" (Turn fără neamuri). Dezastrul se apropie nu o dată cu perfidie, prin mijlocirea reprezentărilor familiare. Să fie un soi de sfială, o șovăială a Răului de-a fi Rău? Iată un semn de întrebare care planează asupra unei creații care pare întru totul cedată conștiinței demoniace, "încărcată de prigoană" cu vârf și îndesat, în filele căreia blestemul spurcă apa, orice înnoire
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Rigoare" care obligă la depășirea unei adeziuni doar formale la responsabilitatea revizuirilor, la efectuarea lor prin nominalizări, analize, sancțiuni pe materia cazurilor concrete. Spre a relua cuvintele lui Virgil Ierunca, la ștergerea dîrelor "oricăror fetișisme moștenite, de la autocenzură pînă la sfială". Unul din repondenții care nu ezită a-și sufleca mînecile și a purcede la treabă e Virgil Nemoianu: "Tot, dar absolut tot, trebuie recitit cu un ochi proaspăt, fără prejudecăți. Am rămas uluit văzînd că unii și alții îl laudă
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
cu seamă dintre colegii lui, reușea mereu să fie ultimul care să le observe defectele. N-am văzut niciodată chipul lui purtând semnele imposibil de ascuns ale invidiei sau geloziei. ("Prietenia plină de tandrețe dintre Haskil și Lipatti: admirație reciprocă, sfială în fața artei celuilalt, dorință de reciprocă susținere. Este sfiala și prietenia celor cu adevărat puternici, încărcați de talent, ce nu au a se teme că lipsa lor personală de talent va fi distrusă de lipsa de talent a vecinului" - scria
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
ultimul care să le observe defectele. N-am văzut niciodată chipul lui purtând semnele imposibil de ascuns ale invidiei sau geloziei. ("Prietenia plină de tandrețe dintre Haskil și Lipatti: admirație reciprocă, sfială în fața artei celuilalt, dorință de reciprocă susținere. Este sfiala și prietenia celor cu adevărat puternici, încărcați de talent, ce nu au a se teme că lipsa lor personală de talent va fi distrusă de lipsa de talent a vecinului" - scria tatăl meu într un eseu.) A nu fi cunoscut
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
ar crispa caracterul vizionar și creator al discursului său, al cărților sale menite din naștere să fie recitite. Lui Biță, dacă destinul, mai precis stilul, acesta îi este - să fie academician precoce - ei bine, el își urmează destinul fără nici o sfială, sau rușine ipocrită. Îi stă bine, o merită din plin, ce s-o mai lungim, Biță e un clasic în viață. Pur și simplu gestul devine natural, mărturisind, cu farmec repet, (farmecul nu este iradiație, ci schelet, structură, strategie) plăcerea
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
de pe acest submarin erotic repede ieșit la suprafață mixează registrele și reinterpetează liniile melodice, în acord cu starea sufletească de moment a "Îngerului jongler Emil Brumaru". Am văzut cum de la nota lirică eminesciană din Caligrafiile... se trece cu ușurință la sfieli și comicării specifice, gesturi suave sau îndrăznețe, pledoarii plângăreț-masculine. Dexteritatea formală a poetului este un atú, dar poate constitui și un impediment. Când viziunea (înaltă ori minoră) nu susține din interior poemele, acestea devin simple versificări sunătoare, precum în "rimelările
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
din bucătărie// Sutienul tău mototolit și acru,/ Ham pentru țâța grea de arpacaș,/ Îl sărutam, mi-l potriveam cu cârpe/ În magazii obscure de la Iași.// O, servitoare, dulce servitoare,/ Când adormeai în terfe și sudori,/ M-apropiam de tine cu sfială/ Să-ți văd coapsele moi cu floci și pori.// Aveai mamela bleagă cât ceaunul/ Și la mijloc cu sfârcul urduros./ Ți le-am zărit pe geam într-o amiază/ Când să le speli într-un lighean le-ai scos.// Oh
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
atmosferă în ton cu premiile puse în joc, grațioasele manechine de la Scala au presărat pe scenă sute de bănuți de ciocolată bunăăă, inscripționați cu numele îndrăgitului săptămânal, din care au oferit și spectatorilor. Restul de bănuți au fost adjudecați fără sfială de prichindeii prezenți în sală - viitori cititori ai „Agendei”. RO-MANIA. Consecvenți propriei convingeri - „adevăratele valori trebuie căutate în rădăcinile neamului nostru“, - au abordat încă de la înființare, în 1996, un stil de muzică inedit, dar de al cărui succes la public
Agenda2004-12-04-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/282199_a_283528]
-
Te urmăresc , în gând, în căile tale Ajutându-te să nu te pierzi. Pasul tău de gazelă îmi sună ca o șoaptă; Vocea ta este o melodie învăluitoare, Părul tău cu șuvițe de paloare Mă fac să-l alint cu sfială, Mătasea bluzei tale îmi este dușman; Nu vreau ca ea să te mângâie, nici să te atingă ! Vino, iubita mea, înainte ca soarele să apună, Să privim înlănțuiți înserarea, Să bem amândoi din pocalul bucuriei Și mereu să-mi spui
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
nu avea grija zilei de mâine. Este împlinită. Dar, mai presus de toate, este femeie. O femeie intrată bine în vârsta a doua. Cu toate acestea, se simte încă tânără. O mărturisește cu bucurie, cu o oarecare naivitate și fără sfială. Nu-i este rușine de ea, de corpul ei, de părul puțin albit, de țesutul adipos de pe ici, de pe colo. La vârsta la care altele au spaime legate de pensie și încep să cam încheie socotelile cu viața, Eli Lăslean
Agenda2004-26-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282573_a_283902]
-
și ultimele șunt distructive, pur și simplu. Dacă domnul Al. Cistelecan afirmă, la un moment dat că lirica feminină excelează printr-un climat de o "deceptivitate existențiala agravat de o luciditate inclementa adesea cinica și profesînd confesiunea nu numai fără sfieli și fără limite, dar și fără scrupule" atunci ce să mai spunem de alte climate ale unor mai mult sau mai putin marchizi în derivă, nu numai cu pantalonii suflecați din pricini naturale dar chiar înlocuindu-si pantalonii cu fuste
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
ca să mă pătrund mai bine de tot ce plutește în aer acolo (aici, unde scriu!) și să capăt forța - ca Anteu, în contactul cu un pământ binecuvântat, mustind de frumusețe și de emanațiile unei ascunse pasiuni - de a-mi depăși sfiala în fața bănuitelor contra-argumente a uimirii muzicologilor, poate a condescendentului zâmbet din partea specialiștilor enescoizi sau a unor rezistențe absurde. Leit-motiv: "Ultime dorințe..."1. Sfiala odată învinsă, am găsit puterea de a crede ferm, că nu mă înșel șí de a o
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
cu un pământ binecuvântat, mustind de frumusețe și de emanațiile unei ascunse pasiuni - de a-mi depăși sfiala în fața bănuitelor contra-argumente a uimirii muzicologilor, poate a condescendentului zâmbet din partea specialiștilor enescoizi sau a unor rezistențe absurde. Leit-motiv: "Ultime dorințe..."1. Sfiala odată învinsă, am găsit puterea de a crede ferm, că nu mă înșel șí de a o spune răspicat: George Enescu trebuie să revină, așa cum a dorit-o, dacă nu s-a putut pe, măcar în pământul Moldovei și anume
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
a fi doar un bun de patrimoniu, la cei nouăzeci de ani ai săi și la cei peste șaptezeci de prezență publică, Barbu Brezianu este un contemporan strict, o conștiință activă și un veșnic debutant, în a cărui compoziție morală sfiala, siguranța și rigoarea se împletesc și constituie o esență unică. În al doilea rînd, chiar contemporan fiind, Barbu Brezianu este o prezență culturală care nu gesticulează baroc, nu peripatetizează graseiat, nu conduce organizații, organisme și cluburi, nu zace împăiat prin
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
permanență aspirație către formă cristalina a construcției matematice. Amestec de topometrie și de hermetism, de forță și de fragilitate, de angajare fermă ( a se vedea atitudinea consecventă față de atentatul la integritatea fizică și simbolică a Coloanei... lui Brâncusi) și de sfiala adolescentina, Barbu Brezianu este incontestabil un învingător. La cei nouăzeci de ani pe care tocmai i-a împlinit, el a înfrînt precaritățile biologice, a înfrînt adversitățile istoriei, a înfrînt ipocriziile și deriziunile clipei. Este însă un învingător care afirma și
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
socotind pe degete orele/ oprite în loc//în răstimpuri/ cartea citită de noi amîndoi/ tresare// e și ea o ființă/ îmi spune Îngerul/ și se face nevăzut printre file" (Înger îngerașul meu). Ori: "Picătură de ceai/ luminează palid chipul ferestrei/ cu sfiala ating liniștea/ cuibărita în lucruri/ transparente pe care le pot ușor numără/ în globuri albastre" (Gratii). Ori: "Reverberat în cristalul/ atîtor neîntîmplate întîmplări/ cu coaja lor amară asuprind/ trecerea/ ochiul povestind sărbători// goluri ne pîndesc/ pe altarul comun/ refugiu tocmit
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]