129 matches
-
și un fel de a se mișca așa de cuminte, încât ți se părea că te afli în fața unui Sfânt uitat de Dumnezeu pe pământ pentru a te binecuvânta în numele Său. De câte ori îl vedeam, plângeam, fără să știu de ce. De sfiiciune, de bucurie, de dragostea cu care mă învăluia în privirile lui... Plâng și acum, când îmi aduc aminte de dânsul, fără să pot spune de ce? Poate și pentru că niciodată, absolut niciodată, nu l-am auzit vorbind. Și nu știu dacă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a autoarei nu îi diminuează reflexivitatea, ea discutând în limitele unei „critici impresioniste”, în care afectul se conjugă cu luciditatea, „concepția” unor întruchipări scenice. Mai există în carte „autocritica”, adică o rememorare, în deplină, orgolioasă conștiință de sine, fără false sfiiciuni, a vieții unei dive căreia ursitoarele nu s-au îndurat să-i menească și o faimă europeană. SCRIERI: Amintiri din teatru, Iași, [1922]. Repere bibliografice: Dafin, Figuri, I, 65-67; Dafin, Iașul, I, 213-216; Otilia Cazimir, A murit și Aglae Pruteanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
Arhangheli Mihail și Gavril, Patronii Sf. lăcaș, dăltuiți în stejarul masiv, ne întâmpină cu zâmbet cald, plin de înțeles... Din mozaicul de pe peretele de deasupra ușii, Mântuitorul, cu brațele deschise ne binecuvânta întoarcerea acasă...zâmbindu-ne divin. Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet, unde am învățat taina rugăciunii și închinării... unde ne-am închinat până la desființarea școlii. La gândul că aici și-a înălțat ruga și Mihalache Sturza-Vodă, emoția care mă înstăpâni n-o pot înfățișa
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și putinți de fapte, îi simți mereu în tine, și dacă faci ceva bine, trebuie să-l închini și lor ca pe o jertfă. Când gândul ori inima te îndeamnă sa vorbești în amintirea unor astfel de oameni, o mare sfiiciune îți cuprinde întreaga ființă. Măsurând distanța până la ei, un nod ți se pune în gât.. și-ți spui doar, în gând... „..Doamne !.. Cât de mari au fost !” Capitolul IV „ADEVĂRUL SE VA RĂZBUNA ÎMPOTRIVA CELOR CARE L-AU NESOCOTIT” Soarele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rămas!), rememorat la 60 de ani de la desființare prin gestul celor cinci „supraviețuitori” adunați mai întâi sub umbra de lumină a Teiului lui Eminescu din Copou și apoi în sanctuarul din care fuseseră izgoniti, dar niciodată îndepărtați... „Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet, unde am învățat taina rugăciunii și închinării... unde ne-am închinat până la desființarea școlii.” În modestia lui, pe care încă i-o mai reproșez într-o măsură, Gheorghe Tescu mărturisește în Postfață: „Aceste
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
s-a desprins talpa la pantof. Ei, bine, vă închipuiți cum am venit până acasă”. Eram atât de obișnuit cu prezența dumneaei încât nu-i dădeam o mai mare atenție decât, de pildă, șifonierului. Sensibilitatea duduii Sofica mă umplea de sfiiciune, mai ales atunci când ne privea cu zâmbetul unor amintiri duioase din vremile apuse. După protocolul întâmpinării, o zbugheam repede la zbenguielile mele. Și totuși bătrânica asta intrase în liniștea și bucuriile simple pe care le-am avut atunci. Nici n-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
este punctul nevralgic, adică ieșirea în lume, ci „despărțirea” de lumea de vis, de-acea puritate virginală. Un refuz de a pierde valorile acumulate de sistemul senzorial și perceptiv, în acea fază de făt. Teama de a nu pierde inocența. Sfiiciunea de a se confrunta cu nemiloasa (duplicitara) realitate. Acest ultim triptic, alcătuit din douăsprezece cânturi (cântece de leagăn prenatal) reprezintă, în fapt, douăsprezece trepte de inițiere, care se doresc a sta la baza confruntării cu ceea ce numim, generic, Viață. Acesta
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cărămidă...” (înțeleg) Inima poetului devine „simfonie de culori” (Inima ta), pentru Fă iubirea este totală, sfielnicăși sacră: „învelit de arderea aripilor / culeg iubirea ascunsă cald / în cuibul inimii tale...”, iar noblețea acestui sentiment implică la rându-i, firește, și o sfiiciune a detaliului erotic: „sunt parte din tine” ((ști totul) și-ntr-acest joc subtil, poetului îi plac trasăturile geometricului (amintindu-ne și de Ion Barbu, cu-a sa simbolistică a purității), nu doar în planul reprezentării simbolice, ci și în încărcătura extaziantă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
la originea prieteniei care ne-a legat în toți anii studenției și un timp după ei. Dar să nu trec prea repede peste acea epocă din viața lui Velea, mai puțin sau deloc cunoscută. Așadar, cel care își compusese masca sfiiciunii și obsecviozității, ca să se amuze pe seama noastră, a lepădat-o de îndată ce a fost „descoperit“ și s-a purtat de atunci cum îi era firea: bonom, sociabil, iubitor de taifas și de farse, alternând însă buna dispoziție și expansivitatea cu închideri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
locuitori ai acestor părți care au dus cu ei pe alte meleaguri experiența atâtor nenorociri, precum și Înțelegerea că nu putem pricepe totul, că o zonă a vieții noastre rămâne ne pă trunsă, o taină de care ne apro piem cu sfiiciune și cu con știința imperfecțiunii noastre, precum și cu aspirația de a deveni mai buni, mai dornici de a ne apropia de adevărata spiritualitate. și poate că, chiar dacă posibilitățile de deplasare erau foarte reduse, oamenii au căutat să fie Împreună, neacceptând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pusă la dispoziția mea era vecină cu aceea unde dormea una dintre cele două slujnice, cea mică, o țărăncuță de vreo șaisprezece ani, ca mine, cam oacheșă, dar nu țigancă, cu forme plinuțe fără a fi durdulie, ispititoare și prin sfiiciunea ei, și virginală, și lascivă: prima femeie care mă ispitea. Mă masturbam imaginându-mi că o posed. Într-o noapte, cu imaginația fierbinte, foarte excitat, în erecție, nu m-am mai putut stăpâni, mi-am luat inima în dinți, am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
suficient pentru eventuale corecturi și sublinierea unor idei generale. Mă ridic din locul unde eram, predau lucrarea și... mirosind narcisa, am părăsit sala de concurs. Profesorul care ne însoțea m-a întrebat despre felul cum am tratat, iar eu, cu sfiiciunea și modestia mea i-am răspuns că sper să fi făcut ceva, dar între atâția candidați, cine poate ști ce se va întâmpla? Plecasem la concurs în principal pentru română, istoria fiind în planul secund. În ziua următoare trebuia să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
scrii de hotărârile pe care le-ați luat la București și la care nu am putut fi de față. Îmi scrii cu oarecare teamă că aș putea să mă supăr că nu a ieșit așa cum proiectasem la Buzău. Cu aceeași sfiiciune îmi scrii și la Priponești în privința dovezii că nu am mai fost căsătorit. Scumpa mea, te rog să-ți iei față de mine atitudinea naturală pe care și ar lua-o soția față de soțul său. Ceea ce este de spus, să se
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mândrie; are preferințele sale - nu se poate ține pasul cu el, provoacă invidie sau tristețe. - Iată, mai cu seamă, inima. Când se neliniștește? Dorințele apar și dispar, poftele vin și pleacă, de neprevăzut este mareea de vicii și de pasiuni; sfiiciunea și desfrânarea, teama și îngâmfarea, alternează în mod continuu și, deseori, amenință pe cel temător, paralizat și resemnat, până la epuizare. Într-un fel sau într-altul ne torturăm, viața noastră nu are spațiu pentru exigențele sale, și ne frământăm până
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
către el, voiau să ating fiara, botul negru al bestiei să-l sărut în gloria pierzaniei.(...) Eram doar un mercenar femeesc, dar știam îndeajuns, lacoma te vînam așa mort cum erai, vesmîntat în piele boțita, zgîrietor de icoane scuipate cu sfiiciune" (Un anotimp în Rimbaud). Paradigmă cristica astfel tratată înfățișează o pistă a deplețiunii, a golirii de sens pozitiv. În măsura în care poetul consacrat propune un artificiu estetic în raport cu naturalul ontologic al lumii, aci ambiția distrugătoare tinde a acredita ideea artificiului universal, a
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
subțirel și adolescent. Am plecat în 1948 și am continuat să public proză în engleză - trei romane, cărți pentru copii, eseuri, critică literară și traduceri din poeții români. Credeam că poezia mă abandonase dar a reapărut - în vârful picioarelor - cu sfiiciune, mai apoi cu oarecare uimire că m-a regăsit. Poemul Balaurul de aur explică puțin cum stau lucrurile. Nu știu care e cea mai simplă cale să vă citesc comentariile, cum nu capăt revista regulat..." Credem că cea mai simplă cale ar
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
bănuiala de misoginie, tot a avut ea loc în preajma Învierii, duhul umanitar al Andreei a îmbrăcat deodată straie bisericești și a luat azimutul pe o mănăstire din nordul Moldovei. Cu maica stareță în studio, smerită prin rol și plină de sfiiciune în fața reflectoarelor și a figurantelor cu fustița de un deget și cu picioarele cît Parîngul, concitadina lui Luca Pițu s-a preschimbat subit într-un fel de Doică Tereza (adică o Maică Tereza precoce) și s-a pornit pe danii
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
oricare vis” (Curățenie). Autorul pare a-și fi introdus o disciplină a renunțării, o austeritate ce-l oprește de la efuziuni, de la patetisme care n-ar fi decît zădărnicii. Imaginarul e restrîns, sobru, ascetic. Mirajul unei existențe plenare apare întrezărit cu sfiiciune, precum o lumină puternică prin crăpătura unei uși: „Ne-am oprit să ne luăm rămas bun. Într-o pată de aur și lumină. Ei s-au întors acolo plutind peste păduri. M-au lăsat singur cu negrul cățel într-o
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
săptămâna trecută un articol al domnului Alex Ștefănescu pe care noi îl lepădasem la numitul pe românește Coș. Și, în legătură cu a cărui nepublicare de către noi, autorul a făcut mult caz pe net, acuzându-ne de, vezi bine, cenzură. Recunoaștem cu sfiiciune că l-am destinat Coșului de deșeuri fiindcă n-am dorit să contribuim la campania electorală a (fostului nostru, până deunăzi) colaborator, aflat pe listele unui partid pe care nu-l numim ca să nu fim suspectați că-i facem reclamă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4157_a_5482]
-
pe partea cealaltă cea care sunt cu tine acum singură și fericită schimbându-mi mereu orizontul de așteptare privind cum din măruntaiele pământului iese un câine negru tăcut și nu mă tem si cât din viața aceasta să fie sortită sfiiciunii de a ne arăta întregi într-o oglindă de cenușă. De dincolo Există o țară și mai îndepărtată Decît cea în care tocmai ai ajuns O patrie pentru fiecare zi a săptămînii Tentația de a-ți ascunde în pod un
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
nume deja consacrate, s-au bucurat să-și probeze calitatea începutului în public mai larg, Emilia Prisacaru și Eugen Constantin, remarcabil prin opțiunea lui de profundă cordialitate a manifestării din partea cenaclului literar Sburătorul. La fel și Felix Lupu care, din sfiiciune, deși autor al unui volum de versuri și poeme în proză, el fiind exponent al artelor plastice, a apelat la vocea tinerei actrițe, Rodica Lazăr, de la Teatrul Bulandra, ambii originari din Onești. Tot ca dezbatere și nu ca simplă expunere
La Onești și la Tescani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13487_a_14812]
-
îl vestea și P. P. Carp într-un fragment de scrisoare datată, 7 februarie 1884 ("După cîte pot aprecia nu este încă vindecat cu totul. Ochiul este cam tulbure, mîinile sînt slabe și degetele ascuțite, de asemenea are o anumită sfiiciune în a ieși din camera sa."). În sfîrșit, la 21 martie 1884, C. Popasu îl înștiința pe Maiorescu că dorita călătorie în Italia a început, deși Chibici "a avut o mică greutate pînă cînd l-a putut îndupleca pentru călătoria
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
exemplu de prostioare cu pretenții: spre a lua ochii și celor ce-ar cârti vizavi de cultura sa, Mihaela Rădulescu pune, la un articolaș, un motto din Rainer Maria Rilke. Atâta doar că-l pune în limba engleză. Cu toată sfiiciunea, îi atrag atenția că Rainer Maria Rilke nu este femeie, nu a scris în engleză și că bunul simț cultural ne povățuiește ca, atunci când cităm, fie să cităm în original, fie în traducere. A-l cita pe Rilke, pentru cititorul
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
albe. Parcă mă-nstrăinai./ Mediterana-ti musca tăcerile, felibre!/ Zice un glas apropiind polipii,/ Meduzele, urzici căzînd polog/ Pe sînii Afroditei. Urlă știrbii/ Nebuni pe lînga rozele din orb./ Alteța m-a facut mama din flori/ Și mă înfățișez tot sfiiciune/ Cu lira-n brațul care fierbe./ Pîndesc lumină pentru a scoate cornul de licorn./ Mirajul bestialității mă părăsește, somn,/ Și-și crapă ochii de tăișuri/ Săltînde spre mine din luceafăr.(...)" (Prin posedata risipire). E cîntecul unui faun îmbătat, în primăvară
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Centrul cu pricina și pe liderii lui. Dorința lor de afirmare cu prețul unor răsunătoare dezvăluiri ne înduioșează. Cum faptele intrate în colimator erau puține și cum despre măsurile Guvernului României privind cultul postum al lui Antonescu, Raportul vorbește cu sfiiciune respectuoasă, era normal ca, Vadim fiind un caz răsuflat, să se caute exemple mai înviorătoare. Raportul respiră un aer social-democrat de origine PSD (nu credem că greșim) și unul politically correct dinspre Liga americană. (În paranteză fie zis, noi tocmai
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]