KorAP: Find »[drukola/base=sfinție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...29 >

712 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

asta nu se mai poate! Toate sărbătorile cele mari au fost prinse de alții. Gata! S-a isprăvit! La vremea de azi nu se mai fac sărbători. HABACUC: Ei, nu-i chiar așa de negru dracul! Oare n-ai știință sfinția ta că cei de pe pământ scornesc mereu și alte sărbători pe lângă cele vechi? PAFNUTIE: Vorbe! SISOE: Ce spui, frate Habacuc? Mai adaugă oamenii sărbători la călindar? HABACUC: Se vede că sfințiile voastre nu mai priviți dincolo de capătul toiagului... Păi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
chiar așa de negru dracul! Oare n-ai știință sfinția ta că cei de pe pământ scornesc mereu și alte sărbători pe lângă cele vechi? PAFNUTIE: Vorbe! SISOE: Ce spui, frate Habacuc? Mai adaugă oamenii sărbători la călindar? HABACUC: Se vede că sfințiile voastre nu mai priviți dincolo de capătul toiagului... Păi nu ne aduc mereu vești noi drepții care sosesc din când în când? Zic aceștia că-n vremea din urmă noroadele se întrec în a-și rândui la călindar câte-o sărbătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mai drept. SISOE: Și sărbătorile acestea nou-nouțe le țin creștinii ca și pe celelalte? HABACUC: Ba încă cum! Pe cele proaspete le cinstesc binecredincioșii cu trâmbițe, cu surle și cu tobe, mai abitir decât pe cele vechi. SISOE: Ai auzit sfinția ta cu urechile sfinției tale toate acestea? HABACUC: Cum altfel? Când vom merge la trapeză am să-ți arăt eu unul venit abia de câteva zile la noi. Unul slăbănog și cu nasul mare. Zice c-a fost salamagiu la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
sărbătorile acestea nou-nouțe le țin creștinii ca și pe celelalte? HABACUC: Ba încă cum! Pe cele proaspete le cinstesc binecredincioșii cu trâmbițe, cu surle și cu tobe, mai abitir decât pe cele vechi. SISOE: Ai auzit sfinția ta cu urechile sfinției tale toate acestea? HABACUC: Cum altfel? Când vom merge la trapeză am să-ți arăt eu unul venit abia de câteva zile la noi. Unul slăbănog și cu nasul mare. Zice c-a fost salamagiu la o fabrică de mezeluri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
spune ca te-ai așezat doar ca să prăpădesc eu vremea de pomană... (Cei doi încep din nou jocul, mormăind și mirându-se. Sisoe se frământă, stăpânit vizibil de un gând nou.) SISOE (cu falsă indiferență): Apoi mai rămâneți cu bine sfințiile voastre... că eu m-am cam dus. PAFNUTIE: Da-ncotro, Sisoe? (Sisoe face un gest nedefinit și se depărtează grăbit. Cei doi continuă să-și vadă de treabă. După câteva clipe se simte, mai mult decât se aude, un zumzet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Aură modestă. Caută cu ochii în toate părțile.) HABACUC: Da' ce-ai prăpădit, Sfinte Farnachie? FARNACHIE: Văzutu-l-ați cumva pe fratele Mochie? HABACUC: N-a trecut pe-aici. PAFNUTIE: Ce larmă se aude, Farnachie? FARNACHIE: Cum adică? N-ați auzit vestea sfințiile voastre? HABACUC: Care veste? FARNACHIE: Ei nu, că sunteți tari de tot! Sisoe se pogoară pe pământ! Apără-l, măiculiță! PAFNUTIE: Cine ți-a spus? De unde știi? FARNACHIE: Păi dacă sfințiile voastre jucați țintarul... Tot raiul știe și vorbește. HABACUC

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
aude, Farnachie? FARNACHIE: Cum adică? N-ați auzit vestea sfințiile voastre? HABACUC: Care veste? FARNACHIE: Ei nu, că sunteți tari de tot! Sisoe se pogoară pe pământ! Apără-l, măiculiță! PAFNUTIE: Cine ți-a spus? De unde știi? FARNACHIE: Păi dacă sfințiile voastre jucați țintarul... Tot raiul știe și vorbește. HABACUC: Nu se poate! FARNACHIE: Ba iaca se poate! Că s-a înfățișat la Tronul Luminii, și-atâta s-a rugat, și-atâta s-a milogit că s-a înduplecat Cel Prea-Milostiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
aranjat! SISOE (cu superioritate): Nu huli, Sfinte Pafnutie! De faptele mele veți auzi și de lauda mea va fi plină orice gură! HABACUC (ironic): Se poate, cum nu? S-au mai văzut de-acestea în vremile cele vechi. SISOE: Iară sfințiile voastre, dacă vreți a-mi ține tovărășie cât m-oi pregăti de cale lungă, bucuros voi fi să înălțăm împreună cântări potrivite acestui ceas cum n-a mai fost altul. PAFNUTIE: Eu n-oi putea, că trebuie să-mi umblu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
unde doar fiarele și jivinele îți pot ieși în cale, nu și minuni de acest fel... SISOE: Ba de minuni de tot felul n-am a mă plânge, numai că nu-s așa de-adevăratelea... ILINCA: Așa? Și de unde vii sfinția ta? SISOE (gest evaziv, arată în sus): Ei, din colo... ILINCA: Că doar nu-i fi căzut din cer, păcatele mele! Și-ncotro? SISOE: Către așezare de oameni binecredincioși. ILINCA: Atunci ți-oi fi călăuză spre sat, părinte. Mie-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
nu se poate trece decât de-a dreptul prin apă. Dacă nu știi bine vadul, te duci până peste cap. Da' mi-oi face eu pomană și te-oi lua în cârcă până dincolo; că poate mi-i ceti și sfinția ta vreodată un acatist pentru iertarea păcatelor mele cele multe. Haidem, că-ndată-ajungem. (ies amândoi.) Cortina se ridică Tabloul 2 Interior împărțit în două. În stânga un colț de odaie, cu o masă țărănească, cu trei picioare, două scăunele și o laviță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
nimic altceva decât să facă minuni. NIȚĂ: Să facă... ce? Vorbește mai lămurit. Ori ai început să bați câmpii! Ce fel de minuni? BABA RADA (nu mai are răbdare să tacă): Minuni ca toate minunile, părințele. Ce te miri așa sfinția ta? Și nu numai una. Iac-aici, în cămăruța de-alături, intră cel cu durerea și iese întreg și teafăr, ca din cutie. NIȚĂ: Ei taci! Și cam pe cine l-a aranjat în ăst fel cuvioșia sa, babă Radă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ca din cutie. NIȚĂ: Ei taci! Și cam pe cine l-a aranjat în ăst fel cuvioșia sa, babă Radă? BABA RADA: Iaca-ți spun. Mai întâi și-ntâi pe Lina Todiresii, care-o adusese mă-sa astă iarnă la sfinția ta să-i cetești de ducă-se pe pustii... de era să moară de tot mai pe urmă, c-au apucat-o și mai rău năbădăile... BABA SAFTA (sare și ea cu gura): Și pe Catinca lui Pavăl, care i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
el pentru amărâta aceea lipsită de vedere. NIȚĂ (spre ea): Nu te-am întrebat pe tine. Ce te vâri în vorbă ca musca-n coada calului? Nu-ți ajunge că mi l-ai adus aici? BABA RADA: Și ce ai sfinția ta în contra dacă sfinția sa face minuni? NIȚĂ: Minuni, ai? (face un pas spre Sisoe) Și cu ce drept vii cuvioșia ta să faci minuni în parohia mea? Ai vreo îndreptare de la mitropolie, ceva? Ia spune-mi și mie: cu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Rai! Din care Rai? BABA SAFTA: Lasă-l părinte, săru' mâna...ce-ai cu el? Lasă-l să se oploșească și el pe-aici, pe la noi, dacă ni l-a trimis Dumnezeu... Că doar nu-ți ia nimic din tainul sfinției tale! NIȚĂ: Cum nu! Cuvioșia sa o să trăiască mai ales cu iarba câmpului și cu apa izvorului... Nu cunoaștem noi?... ILINCA: Las' că-ți rămâne destul și sfinției tale... BABA LUȚA: S-avem și noi un sfânt în sat, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
l-a trimis Dumnezeu... Că doar nu-ți ia nimic din tainul sfinției tale! NIȚĂ: Cum nu! Cuvioșia sa o să trăiască mai ales cu iarba câmpului și cu apa izvorului... Nu cunoaștem noi?... ILINCA: Las' că-ți rămâne destul și sfinției tale... BABA LUȚA: S-avem și noi un sfânt în sat, că nu strică. Mai rebegește o vită, mai se bolnăvește un prunc de țâță... ce-ai cu el? NIȚĂ: Voi, proastelor, să tăceți! Ce știți voi? Ducă-se la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
se ridică, iese cam șovăitor din odaia lui Sisoe.) BABA LUȚA: Da' ce, soro, nu cumva ai început a zări câte-oleacă? BABA FIRA: Ba da, măiculiță... minunea minunilor! Bogdaproste! Iaca, te văd pe tine... (se întoarce spre ușă) și pe sfinția lui, Maica Precistă să-l răsplătească. (merge spre fereastră) Iaca și-un car cu proțapul ridicat și, mai la vale, pe gardul cela de nuiele, o pereche de izmene întinsă la soare. Bogdaproste...! BABA SAFTA: Ai văzut minune, oameni buni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și ea spre fereastră) Iaca, eu nu văd de-aici izmenele despre care spunea Fira... BABA FIRA: Să nu uit, păcatele mele... (se întoarce la Sisoe, bagă mâna adânc în sân. Scoate câteva smochine prizărite, legate pe o sfoară) Iaca, sfinția ta, ține drept mulțămită câteva smochine. Le-am primit mai an de la Gahița lui Ispas. Am încercat eu să le molfăi, da' nu mai am cu ce. Poate sfinția ta ești mai tare în măsele... SISOE (întoarce capul cu dezgust

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
în sân. Scoate câteva smochine prizărite, legate pe o sfoară) Iaca, sfinția ta, ține drept mulțămită câteva smochine. Le-am primit mai an de la Gahița lui Ispas. Am încercat eu să le molfăi, da' nu mai am cu ce. Poate sfinția ta ești mai tare în măsele... SISOE (întoarce capul cu dezgust): Smochine? Umblă sănătoasă, babo, și cată-ți pe altul care să râvnească la smochinele dumitale... Că eu... (face semn că-i sătul până în gât. Fira iese, foarte nefericită) BABA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
chiler ceva de-ale gurii, să i le punem în față cuvioșiei sale... (Ilinca iese. Safta, către Sisoe) Aduce Ilinca ceva de mâncare, cuvioase... ILINCA (revine cu o ulcică, o strachină și o lingură. Trece la Sisoe) Ia de ici, sfinția ta... SISOE (bănuitor): Da' ce-i acolo, în ulcică? ILINCA: O leacă de lapte, cuvioase, pân-om pregăti altele... SISOE (mânios): Lapte? Ia-l de-aici, să nu-l văd! Pentru asta m-am pogorât eu din cer pe pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
la altceva, la acritură, la sărătură, mai știi? Că doar cu lapte și cu smochine nu mai face el minuni... BABA SAFTA: Numai asta poate fi! Ia stați oleacă... (merge până în pragul odăii unde Sisoe pare adâncit în gânduri sumbre) Sfinția ta, poate ți-ar plăcea niște scrob cu jumări sau niște fasole cu afumătură, cu mămăligă caldă și murături... SISOE (înviorat): Asta-i altă vorbă... BABA SAFTA: Ilincă, tot acuma să-mi vii cu mâncare creștinească, să prindă cuviosul putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să-mi vii cu mâncare creștinească, să prindă cuviosul putere, sărăcuțul... Dă fuga...! ILINCA (spre Baba Fira): Mătușă. Hai cu mine să m-ajuți, că acuma vezi... (Ilinca și Fira ies. Celelalte trei babe trec la Sisoe) BABA RADA: Iaca, sfinția ta, îndata mare vin și bucatele. SISOE: Am auzit. Iară pe lângă acele murături despre care ziceai, mie nu-mi trebuie altă răsplată decât să mă pomeniți și să-mi puneți praznic la călindar. BABA LUȚA: Da' parcă n-ai sfinția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
sfinția ta, îndata mare vin și bucatele. SISOE: Am auzit. Iară pe lângă acele murături despre care ziceai, mie nu-mi trebuie altă răsplată decât să mă pomeniți și să-mi puneți praznic la călindar. BABA LUȚA: Da' parcă n-ai sfinția ta zi la călindar pe la-nceputul lunii iulie? SISOE (trist): Aceea nu-i ziua mea; e ziua lui Sisoe cel Mare, carele numai la nume seamănă cu mine, dar e altul. BABA LUȚA: Așa o fi, mai știi păcatul... BABA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-nceputul lunii iulie? SISOE (trist): Aceea nu-i ziua mea; e ziua lui Sisoe cel Mare, carele numai la nume seamănă cu mine, dar e altul. BABA LUȚA: Așa o fi, mai știi păcatul... BABA SAFTA: Și ai de gând sfinția ta să zăbovești mai mult pe la noi? SISOE: Va să zăbovesc atâta cât va fi de trebuință, că altă treabă n-am. Iară pe urmă plec în alte locuri. BABA RADA: Ba să stai aici fără grijă, că prilejuri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
grijă, că prilejuri de minuni se găsesc... S-a găsi și-un suflet de om să te grijească, să te spele, să te coase, să te hrănească, de nici nu-i băga se seamă că nu te afli în raiul sfinției tale. Dacă-mi dai slobozenie, vorbesc eu cu nepoata Ilinca, asta care te-a adus în spinare de la gârlă, că tot îi singurică cuc de când i-a murit bărbatul, mai an, într-o risipitură de mal. Îi vrednică la toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
îi singurică cuc de când i-a murit bărbatul, mai an, într-o risipitură de mal. Îi vrednică la toate fata, da' de-o vreme tot zice că i-i frică noaptea, și nu știe cum să facă... Ei, ce spui sfinția ta? SISOE: Și nu ne duce pre noi în ispită... Că nu pentru asta m-am coborât eu aici. Și adevăr grăiesc ție, dacă mai zăbovește mult femeia aceea cu mâncarea, alta nu-mi rămâne decât să mă întorc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]