148 matches
-
școală. De asta acolo-i școală și aici e casa mea. Ana a presupus atunci că bătrânului i se Întâmplaseră lucruri prea dureroase și că el nu voia să deschidă, povestind, acele răni. — Ba, din contra, domnișoară. Eu dacă mă sforțez să-ți povestesc dumitale cum a fost, abia așa oi uita tot ce-a fost. Pentru că pe urmă am să țiu minte numai povestea aia de ți-am spus-o și nu-i totuna. Așadar bătrânul susținea că a povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
stil de mers ! se bagă Nev chicotind. Nu e o rețetă miraculoasă ! — Nev ! spune mama, ușor dezaprobatoare. — Emma știe că glumesc, nu-i așa, Emma ? spune Nev relaxat și Își mai pune niște vin În pahar. Sigur că da ! spun, sforțându-mă să zâmbesc larg. Stai numai puțin, până am să fiu promovată. Stai numai puțin. Numai puțin. — Emma ! Pământul către Emma ! Kerry Îmi flutură o mână prin față, amuzată. Trezește-te, Somnorilă ! E momentul să deschidem cadourile. — A, da, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ne uităm la televizor sau ceva de genul ăsta... — Tare mult aș vrea să știu la ce te gândești, spune bunicul, mângâindu-mă pe mână, cu un zâmbet, iar eu ridic ochii, ușor vinovată. — Ăă... la nimic, spun și mă sforțez să surâd. Sincer, nu mă gândeam la absolut nimic. CINCI Oricum, nu contează, pentru că foarte curând am să-mi obțin promovarea mult așteptată. După care Nev o să termine cu glumele lui idioate despre cariera mea, și am să-i pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu. — Te simți hărțuită sau discriminată pe criterii rasiste ? — Ăă... nu. — Bine. Bifează altă căsuță. Păi, cam asta ar fi. Bravo. Ești te rog amabilă să-l trimiți pe Nick la mine ? Ce face ? A uitat ? — Păi și... promovarea ? zic, sforțându-mă să nu par prea nerăbdătoare. — Promovarea ? Mă privește uluit. Ce promovare ? — La funcția de marketing executive. — Ce naiba tot spui aici ? — Așa scria. Așa scria În anunțul pentru jobul ăsta... Scot bucățica șifonată de ziar cu anunțul din buzunarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
promis că nu va spune nimic nimănui. Iar acum toată lumea e de partea lui. — Bine, zic Într-un final. Păi, să mă duc și eu... — Ce păcat. Ochii lui Nancy mă privesc Întrebător. Păreați o pereche absolut perfectă ! — Știu. Mă sforțez să zâmbesc. Asta e. Mai vorbim. Mă Îndrept spre noul automat de cafea, cu mintea aiurea, Încercând să evaluez rapid situația, când mă Întrerupe o voce tremurândă. — Emma ! Ridic ochii și-mi stă inima. E Katie, care se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Încordare pe față. — Poftim ? zice. N-a ascultat nici un cuvânt din ce-am zis. Nu pot să mai repet totul Încă o dată. O să mă simt complet aiurea. Adevărul e că deja mă simt complet aiurea. Nu contează, spun și mă sforțez să zâmbesc. Se lasă un nou moment de tăcere și mă uit În jur, căutând să găsesc un subiect de conversație. — Îhm... trebuie să-ți mărturisesc ceva, spun, arătând spre farfuria lui. Ți-am furat o scoică. Aștept să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spun și Încep să desenez În praf cu pantoful. — Emma. Chiar trebuie neapărat să plec, spune Jack, văzându-mi expresia. Dar ne vedem când mă Întorc, OK ? La Ziua Angajaților În Familie. Și... reluăm atunci de unde am rămas. — OK. Mă sforțez să zâmbesc. De acord. M-am simțit foarte bine În seara asta. — Și eu, spun, cu ochii la bancă. M-am simțit extrem de bine. — O să ne Întâlnim din nou, cât de curând. Îmi ridică Încet bărbia, până când Îl privesc drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fac un ametesc de mango și banană, cu flori de mușețel și niște nucșoară calmantă. — Nu, mersi. Îmi suflu nasul, inspir adânc, apoi Îmi iau geanta. Cred c-am să mă duc acasă. — O să fii OK ? — O să fiu bine. Mă sforțez să-i zâmbesc. Sunt deja mult mai bine. Dar evident că e tot o minciună. Nu mă simt deloc mai bine. În metroul spre casă, lacrimile Îmi șiroiesc pe față, una câte una, aterizându-mi În picături mari pe fustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
te rog să uităm total subiectul ? Ziua mea a fost deja destul de Îngrozitor de penibilă. — O. O, Doamne, da, spune Lissy, cuprinsă brusc de remușcare. Scuze, Emma. Trebuie să te simți de-a dreptul... — Total și absolut umilită și trădată ? Mă sforțez să-i zâmbesc. Mda, cam așa mă simt. — Atunci Înseamnă că s-au uitat și câțiva dintre colegii tăi de serviciu ? spune Lissy cu compasiune. — Dacă s-au uitat și câțiva dintre colegii mei ? Mă răsucesc spre ea. Lissy, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Cred că ești lihnită după atâta efort. — Adevărul e că nici nu mai văd bine de foame, recunoaște. Apoi Îmi aruncă o privire de control. Și tu ce faci ? — Păi cred că... am să mă duc acasă, zic și mă sforțez să zâmbesc cât de veselă pot. Nu te teme, Lissy. O să fiu bine. Și asta și am de gând, să mă duc acasă. Dar, când ajung afară, Îmi dau seama că nu-mi vine deloc să plec. Sunt Încordată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
relaxăm și o să ne odihnim - și o să mai stăm și noi un pic unul cu celălalt. Minunat. Vreau sandale cu clementină. Termină. Nu te mai gândi la ele. Mai iau o gură de cafea, mă rezem de spătar și mă sforțez să mă uit la vânzoleala străzii. Oamenii se plimbă încoace și încolo, cu sacoșe în mână și vorbind, și uite o fată care traversează, îmbrăcată în pantaloni foarte drăguți, cred că de la Nicole Farhi și... O, Doamne. Un bărbat între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vine să plâng de ușurare. E ceva de îmbrăcat! Un tricou Calvin Klein mărime mare, ca să fiu mai exactă. N‑am fost în viața mea mai fericită la vederea unui tricou simplu gri, ieșit la spălat. — Mersi! zic și mă sforțez să număr până la zece înainte de a adăuga, în treacăt. De fapt, cu el o să mă îmbrac azi. Cu ăsta? spune Luke, uitându‑se ciudat la mine. Credeam că e pe post de cămașă de noapte. — Este! E o cămașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la New York. Dar... mie de ce nu mi‑a spus? Simt că‑mi ia foc fața și am o durere cumplită în piept. Luke se mută la New York și mie nici măcar nu mi‑a spus. — Rebecca? Ridic capul brusc și mă sforțez să zâmbesc larg. Nu pot s‑o las pe Alicia să‑și dea seama că vestea m‑a luat prin surprindere. Pur și simplu nu pot. — Normal că știu despre asta, zic cu voce răgușită și‑mi dreg glasul. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din mine vrea să stea aici și să vorbim nimicuri cât mai mult timp. Dar altă parte se gândește ce rost are să mai amân? Nu vreau să știu decât un singur lucru. Simt un nod în stomac, dar cumva mă sforțez să inspir adânc și să mă întorc spre el. — Și zi. Cum a fost întâlnirea de la Zürich? Ce se aude cu... noua ta afacere? Încerc să rămân calmă și stăpână pe mine, dar simt că buzele încep să‑mi tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
unde m‑a lăsat, mă uit în gol la televizor și bag în mine KitKat. — Of, Doamne, zice, lăsându‑și geanta pe jos. Bex, te simți bine? Nu trebuia să te las singură. — Mă simt bine! spun, ridicând privirea și sforțându‑mi un surâs pe chipul împietrit. Cum a fost conferința de vânzări? — Destul de mișto, zice Suze, ușor îmbujorată. Toată lumea mă felicita întruna pentru cât de bine mi se vând ramele. Toți auziseră de mine! Și au făcut și o prezentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un Stubbs. Ceva de genul ăsta. Genial. Ce‑o fi cu milionarii ăștia, zău? Chiar cu Suze, pe care o ador. Pur și simplu nu le pică fisa. Nu pricep cum e când nu ai nici un sfanț. Am înțeles, zic, sforțându‑mă să zâmbesc. Păi, din păcate, nu prea mi‑a mai rămas nici un Rembrandt. Tot ce am e... un catralion de pantaloni negri. Și niște tricouri. — Și un costum de scrimă, se bagă Suze. În camera de alături sună telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oribil, înțeleg foarte bine de ce ai simțit că trebuie neapărat să... să... Tace și ia o gură mare de băutură. Oricum, Luke pare un tip de treabă. Vine și el în seara asta? — Nu, spun după o pauză și mă sforțez să zâmbesc. Nu, nu vine. Cam o jumătate de oră mai târziu, lumea începe să se așeze pe scaunele de plastic. În fundul camerei sunt cinci sau șase prieteni de‑ai lui Tarquin cu telefoane mobile, iar Caspar îmi explică că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ciudat, arătarea jerpelită, aplecată în onctuoasa reverență, radiază în efluvii un parfum seducător difuz, ca de paciuli. Sile nu percutează, cum era și normal, horăind netulburat și uniform, de-a-mboulea, cu capul său cât o baniță, scăpat pe ceafă. Vierme se sforțează să nu lepede coșul, ogârjit de surpriză, iar Fratele, uluit și el, face ca peștele. Adică își închide și-și deschide buzele, fără să articuleze vreun cuvânt! Numai Dănuț nu-și dezminte proverbialul său sânge rece și i se adresează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-și piarză și micul capital cu care a venit pe moșiile astea. Dumneaei vrea arenda înainte, iar el n-a putut acoperi nici pe cea veche. Se oferă să-i dovedească îndată, cu creionul în mână, că oricât s-ar sforța, nu e chip să realizeze, cu prețurile de azi, nici măcar trei sferturi din arendă, fără să se gândească la un câștig cât de mic pentru dânsul, pe care I-ar merita, căci depune o muncă supraomenească... Nadina își pierdu drăgălășenia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise bătrânul Miron, măsurîndu-i cu dispreț, și apoi urmă către ceilalți: Spune tu, Profire, vasăzică... Ascultând spusele încurcate ale celor întrebați, Miron Iuga simțea cum i se urcă tot sângele în obraz. Îndrăzneala lui Trifon îi fierbea creierii, oricât se sforța să se calmeze și oricât își dădea seama că ticălosul înadins caută să-l scoată din sărite ca astfel să ațâțe pe ceilalți. În același timp și Trifon Guju se socotea umilit că boierul nu-l lăsa pe el să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceleași relatări Isus apare și dispare, trece prin ușile închise și, în final, se înalță la ceruri. Aceste povestiri sunt extrem de neobișnuite și particularitatea pe care o au nu poate să fi fost inventată. E ca și cum scriitorii evangheliilor s-ar sforța să descrie o realitate fără să dispună de un limbaj adecvat acesteia. A patra și ultima însușire stranie a narațiunilor învierii, care ar putea pune sub semnul întrebării multe din predicile de Paște pe care eu și alții în mod
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Era hipnotizat de „Casa cu copaci“ a lui Cézanne. Degetele Barbarei se odihneau pe imagine, confundându-se cu trunchiurile copacilor. Mark își apropiase capul de pagină, urmărind zgârieturile lăsate de spatulă. Se lupta cu imaginea, iar ceva dinăuntrul lui se sforța să iasă la suprafață. Karin înțelese imediat cu ce se luase la trântă: vechea lor fermă, refugiul din anii nesiguri ai copilăriei lor, casa pe care tatăl lor încercase s-o achite stropind cu insecticide dintr-un Grumman AgCat străvechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acțiunile Spiritului dacă suntem rigizi, alipiți de bunurile noastre, de ideile noastre, de concepțiile noastre etc.; pentru a ne lăsa călăuziți de Spiritul lui Dumnezeu, avem nevoie de multă docilitate și maleabilitate, care se dobândesc puțin câte puțin practicând detașarea. Sforțându-ne să nu ținem la nimic, nici material, nici afectiv, nici spiritual”. Numai dedicându-ne unei practici severe a umilinței vom avea o inimă golită, în care Spiritul poate să-și reverse darurile sale, primul fiind iubirea, esența însăși a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
la începutul, în dezvoltarea și în încheierea unei predici. - Întâi de toate trebuie să știm să începem, introdu-cându-ne în slujirea Cuvântului în mod potrivit, lăsându-ne imediat acceptați de ascultători, știind să folosim bine disponibilitatea atenției care e încă întreagă, sforțându-ne să scrutăm pe fețele ascultătorilor, ajutându-ne să alegem între ei câteva puncte constante de referință, știind să-i atragem la ascultare, schițând trasee ale discursului care să suscite uimirea și așteptarea de răspunsuri. - Mai mult este necesar să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
scrisori de care uitasem se revarsă pe podea. — Știi, înainte aveam regula ca la ora șase seara să se facă curat pe toate birourile. Vocea lui Ketterman era inflexibilă ca oțelul. Poate că ar trebui să o reintroducem. — Poate ! Mă sforțez să zâmbesc, dar Ketterman îmi dă o stare tot mai mare de nervozitate. — Samantha ! Ne întrerupe o voce veselă și-mi întorc privirea și îl văd pe Arnold Saville apropiindu-se pe hol. Arnold e preferatul meu dintre partenerii firmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]