168 matches
-
înălțimi, Unde toți am vrea să fim ! Păsări, ființe-ndrăgostite, Spațiul, ritualuri sfinte, Le păstrează neam din neam Până-n vârful crud de ram. Avem atâtea poveți, Că în viață tot să-nveți ! De-și are rost vreo-ntrebare, În cap sfredele-o mirare. Ion Părăianu Referință Bibliografică: GUGUȘTIUCII / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2076, Anul VI, 06 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
GUGUȘTIUCII de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375863_a_377192]
-
pîn' ce-ncepe războirea, Sau tainica religie în capiștile lor naintea-altarelor de taină. Și prin nemuritoarea să putere Urizen dădu viață și simțire 130 Tuturor Mașinăriilor sale ale-amăgirii: pentru ca-nverigate lanțuri să poată să pătrundă Nesilite în rîndurile războiului: pentru că sfredele, cîrlige Să poată să lucreze după cum li-e formă printr-o cruzime înnăscuta. El întocmi și aspre instrumente de cîntat Că sufletul să-l răscolească și la pierzanie să-l ducă, sau ca s-ațîțe 135 Spiritele vieții, să strice facultățile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
când Își așază tocul pe mâna unei ducese - pe vremea lui Ludovic al XIV-lea tocurile se purtau Înalte, ca ale femeilor de azi (1878) - și când face o piruetă pentru a-l Înfunda mai tare În carne, ca un sfredel. O poveste ce l-ar face pe un cititor mai slab de Înger să țipe! S-ar putea scrie un studiu grozav despre Lauzun, dacă n-ar fi fost deja scris. Și, culme a norocului trufiei, el a fost scris
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lui volum, fructifică amintirea copilăriei, cu ambianța atelierului de fierărie, în care o muzică ,,infernală”, împletită cu efortul, dar și cu un anume elan vital patetic scot din banalitate și imprimă contur poetic unor ustensile prin excelență antilirice: nicovala, ciocanele, sfredelul, foalele. În chip arghezian, poezia își propune să prefacă fierul în aur și scânteile forjei în nestemate. Contorsionat, cu sonuri ce traduc scrâșnetul metalic, versul are un aspect frust, sugerând duritatea și greutatea materiei în cumpănă cu efortul uman. Imaginile
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
Strica harta stelelor ca pe un sac de arșice”, „Dumnezeu inimă de miere / Albine mușcă din ochii mei”, un tramvai e așteptat de „îngeri scuturați de ploaie”. După Lovinescu, excentricitățile sunt un mod de ascundere a unei afectivități străpunse de „sfredelul morții”. Directe indicii în acest sens apar, de altfel, în poeme, destul de frecvent: „serul morții”, „moartea ca o baie de clor”, „Îngerii mei sunt lilieci orbi. Fiecare vers e o cursă a morții [....] / Ne sunăm oasele ca pe niște chei
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
s-a amenajat o perforație, plasată pe axul longitudinal al piesei. Perforația este de formă circulară în plan și bitronconică, asimetrică în profil/secțiune. Procedeul tehnic la care s-a recurs pentru realizarea ei a fost rotația multiplă (cu ajutorul unui sfredel, probabil), aplicat pe fața superioară, cu alezarea pe fața inferioară (fig. 2). Din punct de vedere morfologic, piesa are două părți: circa 2/3 din lungimea sa (părțile mezială și distală) reprezintă corpul, care are forma ovală simetrică în plan
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
în plan și bitronconică, asimetrică (mai dezvoltată pe fața superioară) în profil; plasată în axul principal al piesei, probabil la distanță de 3-4 mm de extremitatea proximală. A fost obținută prin rotație continuă, aplicată pe fața superioară, probabil cu ajutorul unui sfredel cu arc și apoi prin alezarea conturului pe fața inferioară (fig. 2). 7.4. Urme de utilizare: ar fi trebuit ca urmele de uzură să fie vizibile, în primul rând, la nivelul perforației (margini tocite și deformate prin acțiunea firului
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
însă totuși extrem de folositoare, multum in parvo, fabricate la Sheffield, sub forma - cam excesivă - a unor bricege obișnuite, de buzunar, dar conținînd nu numai lame de mărimi felurite, ci și tirbușoane, șurubelnițe, pensete, sule, penițe, rigle, pile de unghii și sfredele. Dacă superiorii săi doreau să-l folosească pe dulgher în chip de șurubelniță, trebuiau doar să deschidă acea parte din el și șurubul era înfipt unde voiau; sau dacă aveau nevoie de un clește - îl apucau de picioare și gata
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tu ești vânătorul de balene destoinic și corabia ta pescărească, gigantică, e Valea Prahovei cu care tu navighezi pe negrele, moartele mări subterane. Sondorule cu umeri largi și pumni groși, tu azvârli harponul de trei mii de-oca, (harponul cu sfredel ce-i zici „pistangă”) tu azvârli harpoanele sondelor negre În planeta noastră - balenă albastrăă» Poetul uită că oamenii noi nu se recrutează dintre eroii «excepționali» ai baladelor romantice, așa după cum ignorează de asemenea că noutatea omului nou nu constă În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
metaforă a claustrării absolute. Un succedaneu al acestei viziuni apocaliptice e „orașul de beton”, cu al său institut de „Reumatologia betonului”. Poetul trece prin urbea astfel definită ca o „gheată desperecheată”, zgomotele străzii sunt de-a dreptul obiecte agresive, palpabile: „sfredele, tirbușoane, spirale de sârmă, burghie/ațintite spre tine”, liftul ia chipul unui „bătrân castor” ce umple clădirile cu roboții diurni, încât „stăm demult clădiți pe etaje, tronsoane/amuțiți, sortați oscior cu oscior, după specii/familii întregi de șobolani, paianjeni/tihnă
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie. Pe un pat de scânduri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un vuiet necontenit. Hm! parcă aș fi intrat într-o pădure fără frunze. Și de unde vine zgomotul ăsta? De bună seamă că n-o să-ți pot răspunde la două întrebări în același timp, chicoti cineva ce se învârtea ca un sfredel în loc. Aoleu, ce urâta mai ești, îl luă pe Ionel gura pe dinainte. Oi fi, răspunse râma, în schimb muncesc zi și noapte. Afânez pământul, iar tu te afli în Pădurea Rădăcinilor și zgomotul ce-l auzi e inima copacului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mă omorî, că-ți dau laptele înapoi... Tu ești? grăiește ungurul. Tu iei mana oilor? Și se duce la carul românului... și-l găsește acolo... era un om mititel și slab... pusese ceaunul subt osia de dinapoi a carului, dăduse sfredel în osie, și curgea pe borta sfredelului laptele oilor... Apoi a dat el laptele înapoi și oile s-au potolit... da’ el liniște n-a mai avut, că se tânguia prin somn, parcă-i fărma necuratul ciolanele... Și dimineața nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Tu ești? grăiește ungurul. Tu iei mana oilor? Și se duce la carul românului... și-l găsește acolo... era un om mititel și slab... pusese ceaunul subt osia de dinapoi a carului, dăduse sfredel în osie, și curgea pe borta sfredelului laptele oilor... Apoi a dat el laptele înapoi și oile s-au potolit... da’ el liniște n-a mai avut, că se tânguia prin somn, parcă-i fărma necuratul ciolanele... Și dimineața nici nu l-am mai văzut... Nici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tem... Eu îs om de coraj... Pe mine m-a trimes boierul aici, tocmai de la Cornul Caprei... Și tu-ți faci râs de mine și-mi spurci friptura? Ia să-ți cauți de treabă, căci eu nu-s cel cu sfredelul și cu laptele... Hangiul bătu iar cu broasca lui în friptura flăcăului. —De-acu s-a isprăvit! zise îndârjit slujitorul boieresc. De-acuma îți crăp ochii, cum ți se cuvine! Și cum a grăit, și-a încordat brațul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lumină suavă, dar lividă; biliară, de parcă plămânii îi rămăseseră îmbâcsiți de poluare. Hai, scuipă ce te îneacă. Magazinele mai dormeau încă... Unde era zgomotul, unde erau cei care îl făceau? Mașini puține, ale căror faruri își înșurubau lumina ca un sfredel. Dintr-o dată m-am simțit mult mai ciudat și am oprit un bătrân sticlete, în uniformă albastră. — Ce se întâmplă, amice? l-am întrebat eu cu voce tremurătoare și chiar cred că l-am apucat de braț. Unde sunt toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să își dea hainele la curățat. În timpul sezonului păduchilor, mă roagă pe mine să-i adun păduchii din jurul gâtului. Se scarpină până la sânge la subsuoară. Când prinde creaturile, le zdrobește între dinți. În atelierul ei lucrez cu ace, ață ceruită, sfredele, clești și ciocane. Mai întâi decorez pantoful cu șiraguri de perle, îl incrustez cu pietre, iar apoi ridic talpa pe o pană centrală, ca la un sabot, ceea ce adaugă înălțime doamnei care va purta pantoful. Pe când vine vremea să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iarnă. Ar trebui și primăria să facă ceva. M-am odihnit destul: hai că mă duc și eu, să văd ce stricăciuni mi-au făcut râtanii.” Porni, cu arătarea călcându-i bocănit pe urme. Coada Iedului se răsucea ca un sfredel, batjocoritor, către Cap de Șobolan, care rămăsese așezat pe marginea Eleșteului. Din mijlocul apei izbucni o coloană tulbure În vârful căreia se lăfăi câteva clipe În soare o lighioană cu trup de pește, cu rămășițe, pe burtă, de mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
crăcănă și Începu, a batjocură, să-și deșerte udul. Fără spaimă, dar cu uimire, Enin văzu cum șuvoiul Învolbura țărâna, care Începu să fiarbă cu clocote și șuiere. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se Învârtea ca un sfredel. „Bine că măcar tu ești Întreg la minte”, se lăsă bătrânul păcălit, „și nu spui că vezi tot soiul de prostii. Altceva ce mai zici? Ai scăpat de ăi de la Poliție?” „Am scăpat, ce să zic... Mă duc mâine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cei mai mulți erau Înnădiți. Și totului-tot: stâlpii de susținere, grinzile de Întărire, scara cu rezemătoare - ce să mai spun de „foișor”, așa-i spuneau podiștei - cu balustrada, căpriorii acoperișului, nu găseai o palmă de lemn neînflorit din daltă, din fierăstrău, din sfredel, din topor, din strung. Unele erau gata-Înzorzonate (maică-ta ar zice: gata-stricate), altele În curs de, Însă și cele aparent terminate mai primeau: ba o grinduță, ba un stâlpișor, ba o chinguleană, ba mai știu eu ce alt adaos... Alde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
albă cu flori negre și a brad miroasă apa, De lut plină, rezimată stă pe coada ei o sapă. Pe cuptorul uns cu humă Călinaș cel mititel 680Zugrăvise c-un cărbune un clapon și un purcel, Cu codița ca un sfredel și cu fuse-n loc de labă Cum i se ședea mai bine purcelușului de treabă. Pe un pat cu paie numai doarme tînăra-i nevastă, În mocnitul întuneric fața ei lângă fereastră... 685Și tot sufletul dintr-însul pare - atunci că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
DIN JUMĂTATEA SUPERIOARĂ A ASTRONAVEI. APOI PORNI ÎN CEA DE-A DOUA EXPLORARE A ACESTEIA. DE DATA ASTA, CU TOATE CĂ FIECARE MINUT PĂREA ACUM PREȚIOS \ ȘI O CRIZĂ ERA IMINENTĂ \ ÎȘI FĂCU MAI TEMEINIC CERCETAREA. INVESTIGĂ MINUȚIOS FIECARE ÎNCĂPERE, FOLOSIND UN SFREDEL ENERGETIC PENTRU A DESFACE ÎNCUIETORILE RECALCITRANTE. CEL MAI MULT ZĂBOVI PRIN LOCUINȚELE DE DEASUPRA SĂLII DE COMANDĂ. DAR ÎNAINTEA LUI TRECUSE PE ACOLO GREER. NU MAI RĂMĂSESE NIMIC CARE SĂ OFERE VREUN FIR CONDUCĂTOR ÎN PRIVINȚA IDENTITĂȚII ADEVĂRATULUI PROPRIETAR. PROBABIL CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎN FAȚA ZUMZETULUI ȘUIERĂTOR AL UNUI TUN MOBIL. ȘI IMEDIAT AUZI MAI APROAPE STRIGĂTELE UNOR OAMENI. Hedrock începu să umble la comutatoare. Vroia să stingă toate luminile de la etajele superioare. Asta îi întîrzia pe năvălitori cu cîteva minute. Observase deja poziția sfredelului uriaș de care avea nevoie. Îl așeză pe suportul antigravitațional și-l coborî pe scări din atelier, acolo unde fusese, trecînd de sala motoarelor pînă în uriașa cameră de propulsie care reprezenta ultima încăpere a imensei nave cosmice. Și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pentru care se declanșase toată această luptă. Ieri (ah, și cît de îndepărtat părea să fie acest ieri!) nu avusese timpul să coboare pînă în această sală. Acum trebuia să stabilească bine programul în timp. Smulse capacul de protecție al sfredelului gigantic și-i îndreptă lumina penetrantă către acel puț de propulsie cu grosimea de zece metri. Văzu ceața întunecată ― și-și dădu seama de noul său eșec. Metalul era prea gros și prea tare. Avea prea multe straturi intermediare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și prea tare. Avea prea multe straturi intermediare și prea multe deflectoare. Nici o undă cunoscută nu putea să se apropie vreodată de miezul acestui aparat de propulsie. Înfrînt, dădu din colț în colț și începu să alerge împingînd înaintea lui sfredelul, care chiar dacă nu avea greutate pe suportul antigravitațional, totuși opunea o "masă" de rezistență mușchilor săi. Trecu prin prima ușă a camerei etanșe inferioare, apoi prin a doua, prin a treia și rămase blocat într-o stare de nedumerire. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]