171 matches
-
de Paști, ne-am dat silința să ne facem normele pînă la ora 12. Apoi, tot schimbul și-a dat întîlnire pe o galerie unde era o breșă mare. Acolo s-a făcut slujba de Paști. S-au adus niște sfredele, care erau din oțel și sunau ca toaca; un deținut, pictor, a făcut chipul lui Hristos; preoții închiși cu noi au ținut slujba. După ce am ieșit din mină, pe preoți i-au izolat. Luni, a doua zi, au vrut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îi așteptau maiștrii civili recrutați din comuniștii verificați, care s-au angajat să facă această treabă". În 1951, noaptea de Paște a fost sărbătorită de către toți deținuții lagărului de la Baia Sprie, în subteran. "Agățate cu sfori de colțurile de rocă, sfredelele rezonau precum clopotele bisericilor în libertate. La bătaia clopotelor, amplificată de intensitatea bolților, au dispărut și ziduri, și frontiere, și munții de plumb. A rămas covîrșitoarea credință. Ferecați în piatră dură, în muțenia lor de ieri, au azi chipurile fulgerate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și din curătoare. S-au tescuit și s-au dat cep a treia zi după ce au fiert și s-au suit în deal la cramă și s-au pus de a dreapta lui Stoian vierul, care iarăși va să vie cu sfredelul cel mare să cerce vinul și pelinul, a căror băutură nu va mai avea sfârșit. Și într-o ocă plină, domnul dătător de viață bețivilor, cărora ne mărturisim, că de-mpreună purcedem cu oca și cu paharul (? ) Așteptăm ieșirea părului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
iarnă. Ar trebui și primăria să facă ceva. M-am odihnit destul: hai că mă duc și eu, să văd ce stricăciuni mi-au făcut râtanii.” Porni, cu arătarea călcându-i bocănit pe urme. Coada Iedului se răsucea ca un sfredel, batjocoritor, către Cap de Șobolan, care rămăsese așezat pe marginea Eleșteului. Din mijlocul apei izbucni o coloană tulbure În vârful căreia se lăfăi câteva clipe În soare o lighioană cu trup de pește, cu rămășițe, pe burtă, de mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
crăcănă și Începu, a batjocură, să-și deșerte udul. Fără spaimă, dar cu uimire, Enin văzu cum șuvoiul Învolbura țărâna, care Începu să fiarbă cu clocote și șuiere. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se Învârtea ca un sfredel. „Bine că măcar tu ești Întreg la minte”, se lăsă bătrânul păcălit, „și nu spui că vezi tot soiul de prostii. Altceva ce mai zici? Ai scăpat de ăi de la Poliție?” „Am scăpat, ce să zic... Mă duc mâine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Strica harta stelelor ca pe un sac de arșice”, „Dumnezeu inimă de miere / Albine mușcă din ochii mei”, un tramvai e așteptat de „îngeri scuturați de ploaie”. După Lovinescu, excentricitățile sunt un mod de ascundere a unei afectivități străpunse de „sfredelul morții”. Directe indicii în acest sens apar, de altfel, în poeme, destul de frecvent: „serul morții”, „moartea ca o baie de clor”, „Îngerii mei sunt lilieci orbi. Fiecare vers e o cursă a morții [....] / Ne sunăm oasele ca pe niște chei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
lui volum, fructifică amintirea copilăriei, cu ambianța atelierului de fierărie, în care o muzică ,,infernală”, împletită cu efortul, dar și cu un anume elan vital patetic scot din banalitate și imprimă contur poetic unor ustensile prin excelență antilirice: nicovala, ciocanele, sfredelul, foalele. În chip arghezian, poezia își propune să prefacă fierul în aur și scânteile forjei în nestemate. Contorsionat, cu sonuri ce traduc scrâșnetul metalic, versul are un aspect frust, sugerând duritatea și greutatea materiei în cumpănă cu efortul uman. Imaginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
puternic contrast cu erotismul estetic în care se scaldă, în aceeași perioadă, Thailanda care servește de decor seriei Emmanuelle 16: "O grămadă de dudui dezgolite, nimfe de culoarea șofranului, îl înconjoară. Zâmbărețe, vorbărețe, surescitate. Vreuna dintre ele o să-i mângâie sfredelul, alta o să-i dezmierde siamezele (e cazul s-o spunem), alta o să-și plimbe degetele pe suprafețele lui sensibile. Mângâieri, giugiuliri, zburdălnicii ale dragostei care nu-i decât fizică, aproape experimentală, numai senzorială. Atingeri electrizante. Sunt în culmea veseliei frumoasele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
curge în cadă, stropind-o pe femeie, atingându-i obrazul înclinat. Emailul sclipește de un luciu nou. În mediul acesta plăcut, mădularul bărbatului a crescut văzând cu ochii. Femeia nu-și poate reține un tuset în timp ce i se forțează șalele. Sfredelul iese strâmbându-se dintr-un pantalon de flanel, apare un lichid lăptos, după ce bărbatul a terminat, răspândindu-se drăgăstos într-un nor păros și înțepător. Repede, prea repede, membrul își părăsește teaca și iese la lumină. Femeia, al cărei cur
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
autorul cercetării a găsit câteva creuzete din lut (fragmentare și parțial întregite). Lipsa fragmentelor ceramice și numeroasele dovezi arheologice (cuptorul de redus minereu, lupele din fier, creuzetele din lut, un tipar din lut pentru turnat sfere, o lamă din fier-posibil sfredel, o bară de bronz-probabil de la un lingou și o cute - pl. XXXV) sugerează că L15 de la Dodești a servit ca atelier pentru prelucrarea metalelor (pl. XXIII). Bârnele carbonizate și urmele de foc de pe podeaua acestei case-atelier indică sfârșitul prin incendiere
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
utilizată la decorarea vaselor (Dodești), un pandantiv și o mărgică (Dodești). În vederea prelucrării lemnului, localnicii se foloseau de o gamă variată de unelte, printre care se numără topoarele (unele erau de luptă, utilizate ca arme, iar altele erau unelte), dăltițe, sfredele, ciocane, dornuri, cuie sau unelte speciale de lemnărit din siturile de la Dodești, Negrești, Gara-Banca, Gârbovăț-Ghidigeni. Comerțul ocupa un loc special în viața cotidiană a comunităților locale, prin intermediul său pătrundeau diferite mărfuri (produse de consum perisabile), unelte, obiecte de podoabă și
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
gogomani" îi făcea legiuitori, ca să organizeze statul; pe avocați, dovediți pungași, îi numea judecători, ca să moralizeze pe împricinați; moșiile statului le dăruia cui îi venea la îndemână; în sfârșit vrea să împartă tot norodul în căprării și punând burghii și sfredele în mâinile tuturor plugarilor și muncitorilor, să părăsească bogățiile mincinoase de cari se bucurau până aci pe coaja pământului și să pornească cu totul sub pământ să caute aur și alte drăcii". Dimensiunea aluziv-ideologică e evidentă, însă, fiind "turnată" în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
copilăriei sale, toamna, treceau prin satul său convoaie nesfârșite de căruțe încărcate cu butoaie de vin de la Cotnari, mergând spre ținutul Neamțului, și că anumiți oameni din Moțca se specializaseră în furtul vinului; se suiau în căruță, găurea butoiul cu sfredelul, umple au cofel e cu vin și apoi dispăreau. Cotnariul era deci un punct de atracție pentru multă lumea. Se știe apoi că în epoca feudală viața pulsa în jurul castelelor iar la noi în jurul conacelor boierești. Boierul, care se respecta
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
o găină neagră, o cană cu vin, o bucată de pânză de doi metri, o pâine și o ceapă. Pentru descântecul „de ursită”, din două bucăți de fier, după topire se confecționau nouă unelte în miniatură: cosor, suprag, lance, topor, sfredel, săpăligă, coasă și sapă, toate prinse într-o verigă. La fel ca și alte meșteșuguri, fierăria tradițională se practică din ce în ce mai rar. Printre urmașii făurarilor tradiționali putem să-i numim astăzi doar pe Ion Bucătaru și Vasile Ciofu. Meșteșugurile prelucrării lemnului
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
că persoanei respective i s-a făcut „de ursită”. Persoana astfel bolnavă trebuia descântată de strânsul frigărilor, astfel ea putea muri. La acest descântec se folosesc nouă fiare în miniatură, prinse pe o verigă, printre care o lopată, un topor, sfredel, suliță, hârleț, coasă și secere. Asemenea fiare de descântec erau confecționate de către cei mai pricepuți fierari: Ion Anton din Satu Nou, Jenică Chirilă și Costică Buingiu din Tarnița sau Cezar Ojog din Gloduri. Pentru descântat, se punea un castron cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cale.” (Idem, p. 91), cumulativ: „În afară de frig, mai e și întuneric.”, de excepție: „Afară de ochii, care erau ai ei, era el întreg.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 31), opozițional: „Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț/Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă.” (Idem, I, p. 84); • atribut circumstanțial (rar): Ion, țăran, la origine, e drept, înțelegea, totuși, mai mult decât alții.; • complement predicativ: L-am lăsat un profesoraș oarecare și l-am regăsit șef cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
τρίβω, -ειν vb. "a freca; a zdrobi; a maltrata"): med. tribologie s.f. (cf. fr. tribologie, s.f.; en. tribology); trico-, triho-, -trih "păr" (cf. gr. θρίξ, τριχός s.f. "păr"): med. ro. tricoză s.f. (cf. fr. trichose, s.f.; en. trichosis); tripano- "burghiu, sfredel" (cf. gr. τρύπανον, -ου s.n. "burghiu"): med. ro. tripanosomiază s.f. (cf. fr. trypanosomiase s.f.; en. trypanosomiasis); trof(o)-, -trofo- (cf. gr. τροφή, -ής s.f. "alimentare; educație; descendență"): med. ro. trofic adj. (cf. fr. trophique adj.; en. trophic); tropo-,- trop "întoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
metaforă a claustrării absolute. Un succedaneu al acestei viziuni apocaliptice e „orașul de beton”, cu al său institut de „Reumatologia betonului”. Poetul trece prin urbea astfel definită ca o „gheată desperecheată”, zgomotele străzii sunt de-a dreptul obiecte agresive, palpabile: „sfredele, tirbușoane, spirale de sârmă, burghie/ațintite spre tine”, liftul ia chipul unui „bătrân castor” ce umple clădirile cu roboții diurni, încât „stăm demult clădiți pe etaje, tronsoane/amuțiți, sortați oscior cu oscior, după specii/familii întregi de șobolani, paianjeni/tihnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
vântul. Nimic. Gol. Ce era de făcut? Ce metodă să folosească pentru a o determina pe stăpână să-i dea rația cuvenită? Nu se simțea prea bine: îl luau, așa, niște crampe de la burtă, parcă ar fi dat cineva cu sfredelul direct în măruntaiele lui; începuse să vadă ca prin ceață și simțea că nu mai are putere. Și-a amintit, totuși, că data trecută când crăticioara de apă era goală, a lătrat și stăpâna i-a adus apă. Așa că, în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Tendința de care aminteam - de demonizare a evreului - poate fi ușor demonstrată prin faptul că „evreul real” (și nu doar ipostaza sa legendară) este asociat În mod explicit Diavolului, printr-o mulțime de credințe, apelative și zicători populare românești : „Jidu-i sfredelul Dracului” <endnote id="(13, pp. 90 și 323)"/>, „Ovreiul e al Dracului” <endnote id="(3, p. 61)"/>, „Neamul jidovesc,/ Îndrăcit și diavolesc” <endnote id="(16, p. 1462)"/>, iar „piele de drac” este denumirea populară a stofei din care era făcut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe Diavol” - proverb german <endnote id="(3, p. 69) "/>; „Unde Diavolul nu poate acționa, evreul poate” - proverb polonez <endnote id="(70, p. 176) "/>; „Evreul, neamțul și Diavolul sunt copiii aceleiași mame” - proverb polonez <endnote id="(70, p. 176)"/> ; „Evreii sunt sfredelul Diavolului” - proverb maghiar și româ nesc <endnote id="(107, p. 119 ; 13, p. 90)"/>. Perspectiva politică Nu voi insista prea mult asupra fenomenului de demonizare a evreului, așa cum s-a manifestat el de-a lungul secolelor În spațiul cultural vest-european
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Baia Sprie, când, la 560 de m sub pământ, un sobor compus din 20 de preoți și diaconi, între care părintele Justin Pârvu, părintele Vasile Antal, părintele Sebastian Popescu și alții, au săvârșit Slujba Învierii. O Înviere similară, în care sfredelele erau folosite pe post de clopote, a avut loc și la mina Cavnic, făcându-l pe preotul Liviu Brânzaș să exclame: „Aici, în adâncul acestei catacombe, cu întunericul ei copleșitor, răsare o rază de lumină, de care nu te poți
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
după un bubos în oglindă imediat, ci mai tîrziu, căci altfel îi iei bubele. Nu e bine să mănînci în scăpatul soarelui, că faci bube la gură. Coaja de ou nu se aruncă în foc, că faci bube. Rumegătura de sfredel nu se pune pe foc, că-i rău de bube. Să nu dai cu mîna de pe pieptene pe la nas, căci faci bube la nările nasului. Să nu umbli cu pieptenele pe la gură, că faci bube. Se crede că copiii care
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dacă nu faci așa, puii se răzlețesc de cloșcă. Dumineca cloșcă nu se pune, că ies pui monștri. De multe ori, femeile sînt silite să muncească în sărbători: să coase, să lipească cu lut, bă rbații să dea borte cu sfredelul etc. Pentru aceasta ies puii din cloșcă urîți. Ca să nu se întîmple, se lipește, se coase, se dă borte cu sfredelul în prima zi de Crăciun. Să nu învălești focul cînd ai vreo găină cloșcă, căci mor puii. Dacă vrei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
femeile sînt silite să muncească în sărbători: să coase, să lipească cu lut, bă rbații să dea borte cu sfredelul etc. Pentru aceasta ies puii din cloșcă urîți. Ca să nu se întîmple, se lipește, se coase, se dă borte cu sfredelul în prima zi de Crăciun. Să nu învălești focul cînd ai vreo găină cloșcă, căci mor puii. Dacă vrei să-ți scoată cloșca mai mulți cocoși printre pui, să ți-o așeze pe ouă un băiet în norocul lui; dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]