174 matches
-
fapt prin „a avea porc”. Nu toți românii aveau posibilitatea de a ține porci la vremea aceea, așa că se poate spune că familia noastră a avut... noroc. În comuna noastră mai toți vecinii țineau porci, cei săraci câte unul mai sfrijit, cei înstăriți uneori chiar doi, mai țapeni în spinare. „Băi vere Ioane”, îl tachina bunicul pe unul mai nevoiaș, „de când ne-or băgat pe toți în colectivă, s-aude și din curtea ta groau-groau prin preajma Ignatului, nu numa´ guiț ca
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
cu trâmbițe și lăutari. De fiecare dată încercăm să înclinăm balanța în favoarea noastră, dar îngerii sunt greu de păcălit la vamă... Dar să lăsăm taclalele! Iată-l pe protectorul tău până ne întoarcem din misiune! Din negură apare un maimuțoi sfrijit și rânjit. - Vezi ce drăguț este? Nu te teme de el! E foarte jucăuș și glumeț. Nici nu realizezi când vor trece orele nopții în prezența sa! Pe femeie pe de o parte o trec fiorii, la gândul că rămâne
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
nu-mi place! A fost înțelegerea că faci ce-mi place mie și nu ce vrei tu! Consternat că numerele sale de circ drăcesc nu avură succes asupra acestei muritoare, se posomorî și se transformă din nou în acel tânăr sfrijit. - Cucoană, nu știu cine să te mai înțeleagă, dar dracul în nici un caz! Ești un chin pe capul meu! - Dacă vrei să fi un adevărat cavaler, mergi de sparge buturuga din fundul curții și aprinde-mi focul. Demonul dispăru din casă. Elena
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
s-a deșteptat din somn, buimacă încă de pe urma acelui vis neașteptat, căutând din ochi pe bărbatul său, dar acesta plecase, de cu noapte, destul de departe, la ogorul ce-l avea la marginea cetății, să prășească ultimele rânduri ale puținului porumb sfrijit, uscat de soarele din ce în ce mai arzător. Îngândurată, dar cu o lucire vie și plină de speranță, în ochii săi de un azur-albastrul cerului, femeia, se spălă și se îmbrăcă iute, apoi o luă la fugă de-a dreptul prin livezi și
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
să acopere iarăși totul.) 3. Faptele: Uneori, o curiozitate scoate la iveală o altă curiozitate. La Pieptenele de Aur, noua curiozitate se numea Robin Dan Bleier. Acesta era un bărbat de vreo patruzeci de ani, cu o constituție mai degrabă sfrijită decât atletică, însă cu pielea minunat bronzată. Bleier a venit într-o seară doar în cămașă la cârciuma Pieptenele de Aur din localitatea Pieptenele de Aur. Băștinașii l-au privit cu curiozitate, bănuind că și-a lăsat rubalele undeva în
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
dr. Brunhilde Lotte Ivanova. Aprod: dr. Radoslav Isidorovici Spam. Avocatul din oficiu a fost numit Ludovic L., garantul faptului că ticălosul va pierde procesul și va fi pedepsit pe măsura faptelor săvârșite 27. Bronzat, rumen la față, deși mai degrabă sfrijit, Bleier părea atât de înfloritor, chiar și în boxă, încât a reușit să atragă și mai multă ură din partea asistenței. Așa că procesul părea să fie doar o simplă formalitate și doar așteptata minunată prestație a maestrului Ludovic L. i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
intrat la culoare. Vecin 3: Eu am perechi de șeptari cu optari... zău. (toți aruncă cărțile) Să nu-mi spuneți că sînt bun că leșin! (ia banii) Și mîna greblă se făcu. Vecin 2: Mamă, ce potălău cu două perechi sfrijite! Ăsta noroc! Vecin 3: Fraților, potul ăsta mi-a făcut o foame de nu vă văd! Vecin 1: Pe masă, în sufragerie era cam secetă... Vecin 3: Facem un raid pe la bucătărie. Mă-nțeleg eu cu băbuța. (pleacă spre bucătărie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ceea ce ne spune tradiția. Cel care voia să ardă operele lui Democrit crezând că în felul acesta nu va mai trebui să atace tezele și concluziile materialismului abderitan procedează la fel și cu hedoniștii cirenaici. Luptătorul își alege adversarii dintre sfrijiți - personajele conceptuale ale dialogului - pentru a evita să înfrunte, cu arme egale, un concurent de categoria sa - Aristip din Cirene: refuzarea luptei trădează lipsa de probitate. Cotonogirea unui țap ispășitor n-ar putea ține loc de luptă dreaptă: Platon excelează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
obții comanda, îți trimiteau, cu mai multe săptămâni întârziere, „la pachet” ce voiau ei, rebuturi de care nu mai avea nimeni nevoie și pe care nu le comandaseși, dar pe care trebuia să le plătești. La aprozar găseai, pe lângă zarzavaturi sfrijite, pline cu pământ de flori, produse la care nici nu visai. Bere, de exemplu. La mercerie găseai ulei. La tutungerie găseai cărți și Cico. La electrice găseai alte alea. Dislocarea din „locurile tradiționale” îmbrăca aspecte absurde, grotești, care sfidau, programatic
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
într-un capăt vitele, la mijloc porcii și oile, iar la marginea umblată dinspre drum se înghesuiau grânele, păsările, verdețurile și mărfurile mărunte. Chiar în drum, rezemat de băț, cu pălăria pe ochi și chică mare la ceafă, un lungan sfrijit explica ceva unui moșneguț cu fața fleșcăită pe fălcile late. Gura mare a acestuia, cu buze întoarse înăuntru pe gingiile fără dinți, se căscase la pletos, în timp ce ochii albaștri, mici, cu marginea pleoapelor înroșită, îl priveau atent. Cel
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mea nu putu să nu observe contrastul izbitor dintre cei doi pretendenți ai ei. De o parte credința; de cealaltă scepticismul. De o parte bunătate; de cealaltă ostilitate. Un tânăr scund, Într-adevăr, dar cu Înfățișare plăcută, Împotriva unui băiat sfrijit, bubos, 4-F, cu cearcăne sub ochi ca un lup flămând. Michael Antoniou nici măcar nu Încercase să o sărute pe Tessie, În timp ce Milton o mânase pe drumuri greșite cu ajutorul unui instrument de suflat. Re-uri bemol și La-uri diez lingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Deasupra, fotografiile din clasă Înfățișau șiruri-șiruri de chipuri de eleve. Aici jos erau mai ales corpuri. Schițați cu cerneală albastră, se vedeau bărbați mititei cu organe sexuale enorme. Și femei cu sâni imenși. În plus, diverse permutări: bărbați cu penisuri sfrijite și, de asemenea, femei cu penis. Era o lecție și despre ce era, și despre ce putea să fie. Peste marmura gri - aceste schițe stângace cu trupuri făcând tot felul de lucruri, cu tot felul de organe crescute, lipindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama luase cu el rozariul. De un capăt al rozariului făcut din ghindă atârna o cruce pe care era sculptat trupul gol al unui bărbat sfrijit. Samuraiul se uită la omul acela cu brațele întinse și cu capul căzut fără vlagă, dar nu înțelese de ce toți străinii în frunte cu Velasco îl numeau „Domnul”. Pentru samurai, numai Stăpânul putea fi numit „Domnul”, dar Stăpânul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în frunte cu Velasco îl numeau „Domnul”. Pentru samurai, numai Stăpânul putea fi numit „Domnul”, dar Stăpânul nu era o ființă atât de slabă și nici nu era un om neputincios. Numai după felul cum se închinau creștinii acestui om sfrijit, credința creștină îi părea samuraiului o erezie nemaipomenit de ciudată. Samuraiul avu un vis stânjenitor. Se făcea că se afla în vale, într-o cameră întunecată și umedă și făcea dragoste cu soția sa având grijă să nu bage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în fiecare zi vorbindu-se numai despre creștinism. Din clipa în care pusese pentru prima dată piciorul pe pământul Nuevei España, văzuse peste tot femei și bărbați îngenunchind în biserici și statui cu trupul gol al acelui om pocit și sfrijit luminat de flăcările lumânărilor. Îi părea că lumea aceasta largă pe care o vedea pentru prima dată în viață se întemeia numai pe credința sau pe necredința în acel bărbat pocit. Însă, în sufletul lui de japonez crescut în valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe amândoi până la marginea câmpului. Frunzele prăfuite ale porumbului fluturau toropite în vântul ce bătea dinspre lac. La hotarul ogoarelor se înălța o cruce de lemn pe care era încrustat bărbatul acela ca un zeu păzitor al așezării. Omul acela sfrijit avea ochii întunecați și răbdători, părul împletit în cozi și nasul cârn, la fel ca indienii care erau vânduți de către spanioli. La picioarele lui se întindea o baltă de ceară topită, formată parcă din lacrimile vărsate chiar de el. — Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici o clipă din minte sfatul unchiului meu din Madrid. Îl vedeam mereu în fața ochilor pe părintele Valente cu care în curând aveam să fiu nevoit să mă confrunt în fața episcopilor. În închipuirea mea, părintele Valente era un bărbat înalt și sfrijit, cu obraji uscățivi de sihastru. Lumina din ochi îi trăda mintea ascuțită ca un brici. Aveam sentimentul că glasul său grav se va încleșta ca o ghiară în argumentele mele dând la iveală părțile slabe ca pe niște răni sângerânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mâna cu omul acesta, atunci se prefăceau că i se închină, iar apoi se puteau descotorosi de el. Până la urmă, acestea erau adevăratele sentimente ale negustorilor. Samuraiul clipi. „Oare cu ce... sunt eu altfel decât negustorii?” Omul acesta pocit și sfrijit, omul acesta fără pic de onoare și fără mândrețe, atât de amărât, omul acesta de care te puteai descotorosi după ce te foloseai de el, omul acesta născut într-un pământ pe care samuraiul nu-l văzuse niciodată și mort demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nașilor, japonezii căzură în genunchi pe pardoseala veche și crăpată din marmură. Urmară apoi nesfârșite rugăciuni în limba latină din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea crucea uriașă din spatele altarului pe care era răstignit omul acela sfrijit. „Să știi că eu... n-am de gând să mă închin ție”, murmură cu părere de rău samuraiul clipind din ochi. „Nici măcar nu înțeleg de ce te venerează străinii. Ei spun că ai murit luând asupra ta păcatele omenirii, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avea să mântuiască omenirea, dar samuraiul nu înțelegea ce înseamnă mântuirea. Vreme de câteva zile, Velasco îi pregătise pe soli din zori până-n noapte pentru ritualul botezului. De fiecare dată, le povestea despre învățătura creștină și despre viața acestui om sfrijit. Japonezilor, povestirile lui l păreau îndepărtate și cu neputință de crezut. Mulți dintre ei își înghițeau căscaturile, alții moțăiau cu ochii în pământ. Când îi vedea cum moțăie, o umbră de mânie săgeta chipul lui Velasco, dar se silea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le vestea începerea slujbei. Cu lumânări în mână la fel ca și călugării, japonezii se aliniau atunci în șir indian de-a lungul coridorului și intrau în biserică. În altarul luminat de jur împrejur doar de flacăra lumânărilor, omul acela sfrijit stătea cu brațele desfăcute. Preotul recita cu glas scăzut canonul slujbei în limba latină și în cele din urmă ridica pâinea și Sfântul Potir deasupra capului. În timpul fiecărei slujbe samuraiul se gândea la valea sa. Își amintea cum se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și care i-au alungat pe indieni din satele lor, chipurile, ca să răspândească învățăturile Domnului. — Cum de poți să slăvești un asemenea om amărât și vrednic de milă? Cum poți să te închini în fața unui om atât de urât și sfrijit? Asta nu pot eu să înțeleg nici în ruptul capului... Atunci samuraiul a întrebat acest lucru pentru prima dată cu adevărat dornic să afle răspunsul. Stând pe vine, Nishi aștepta și el răspunsul nemișcat și cu privirea ridicată înspre chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și eu am avut aceeași îndoială, încuviință din cap fostul călugăr. Dar acum pot să cred, pentru că Omul acela a trăit în lumea asta o viață mai amărâtă decât oricine. Cred în El tocmai pentru că este un Om urât și sfrijit. El a cunoscut din plin tristețea lumii acesteia. N-a putut să închidă ochii la jalea și la suferința oamenilor. Tocmai de aceea, a ajuns El așa de sfrijit. De-ar fi avut o viață măreață și îmbelșugată, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Sigur ați văzut în drumul vostru oamenii care plângeau și se jeluiau și care păreau să caute ceva. Erau adevărate spusele lui. Samuraiul văzuse în toate casele, din toate satele, din toate ținuturile pe care le vizitase chipul omului aceluia sfrijit și urât cu brațele desfăcute și capul căzut pe piept. — Cei care plâng caută pe cineva care să plângă împreună cu ei. Cei care se jeluiesc caută pe cineva care să plece urechea la jalea lor. Oricât de mult se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uită la cei doi cu milă și repetă „Să scrieți asta, da?” Slujbașul le așeză în față câte o măsuță, hârtie și pensulă și îi puse să scrie jurământul de dezicere. În timp ce scria, samuraiul își aduse aminte de chipul omului sfrijit și urât cu brațele desfăcute. Omul acela pe care în timpul îndelungatei sale călătorii fusese nevoit să-l vadă zi și noapte în orice așezare și în orice mănăstire unde se ducea. Încă de la început, nu crezuse în omul acela. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]