494 matches
-
indubitabil, o dramaturgie a catharsisului, mai cu seamă într-o asemenea curgere continuă a timpului, cu zile și nopți prăfuite stelar în spațiul armonios, ori dizarmonic, al segmentului temporal categorisit drept ore astrale... Patru sute de ani se îmbulzesc, aglomerînd scena shakespeariană. - "O ticăloșie... un omor ascuns... un prolog ori stihuri gravate într-un inel?" (Hamlet). Ce-a fost și ce-a rămas valabil pe traiectoria a patru sute de ani, din multitudinea de măști și gesturi hărăzite pînă-n ziua de astăzi, developării
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
o dată cu vina pe care a fost constrîns de împrejurări să și-o asume, îl eliberează pe Hamlet, dar după ce va fi parcurs drumul pe care se ajunge la macularea gîndirii prin faptă. Trebuie să notăm că în analiza celebrei tragedii shakespeariene, autoarea strecoară o serie întreagă de constatări care, în contextul de dinainte de 1989, ar fi putut fi interpretate ca aluzii la ororile oricărui regim politic bazat pe crimă. În condițiile în care crima constituie un secret de stat, simplul fapt
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
spirit inventiv fascinant pe care Goga nu obosește să și-l cultive. Ritmul dezvoltării unei scene conflictuale este acela de a învîrti o sirenă greoi la început pentru a se dezlănțui apoteotic și aproape ireductibil. Goga a presărat ceva și shakespearian în atmosfera montării, ceva din Îmblînzirea scorpiei sau Săndulescu în Stepan Stepanovici, tatăl care abia așteaptă să scape de "piatra" din casă este simplu în mijloace măsurat în apariții, tumultos și bine temperat, generos cu cei doi tineri parteneri, - Bianca
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
tânărul englez blond și subțire se purtase cu noi foarte amabil și ne dusese acasă la dânsul. Aflând că veneam dintr-o țară socialistă, se arătase curios. Ce căutau doi scriitori "comuniști" în spațiul nordic finlandez?... Avea înfățișarea unui personaj shakespearian surghiunuit la miază-noapte. Discutaserăm și despre valută. Cum ședeam noi cu valuta... Mirarea lui când îi spusesem că "la noi" nu circula liber dolarul. Abia la plecare pricepusem de ce ne făcuse reducere. Imaginația mea îl vedea uneori ca pe un
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
Gershwin etc. În prima jumătate de oră ideea de a-l ecraniza astfel pe Shakespeare pare nu doar îndrăzneață, ci și inspirată. Numerele dansante sunt amuzante, interpreții (Branagh, Alicia Silverston, Adrian Lester, Natascha McElhone etc.) nu sunt preocupați să fie shakespearieni, ci să se miște cât mai bine cu putință. Apoi, ritmul începe să treneze, comicul să se îngroașe, iar umorul să scadă, muzica se diluează, pentru ca spre final să fie uitată cu totul. Și dacă muzică nu e, atunci nimic
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
să scadă, muzica se diluează, pentru ca spre final să fie uitată cu totul. Și dacă muzică nu e, atunci nimic nu mai e și zadarnice au fost "chinurile" lui Branagh de a aduce pe ecran, într-o viziune "originală", piesa shakespeariană. Dar și Homer mai doarme câteodată! Regizorul Terence Davies - prezent în Festival cu o ecranizare după romanul scriitoarei americane Edith Wharton Casa bucuriei ("The House of mirth") - este adeptul unui cinema clasic, al echilibrului și rafinamentului vizual. Nu vrea să
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
în spectacole diferite, cu solicitări diferite. Am văzut ipostaze interesante, chiar dacă nu toate reușite, ale aceluiași actor. Și am văzut un spectacol-studiu-improvizație coregrafică serios, coerent, emoționant, foarte simplu și, în același timp, însoțit de documentare, de analiză teatrală pe texte shakespeariene. Au fost implicați aproape toți actorii absolvenți ai anului patru coordonat de profesorul Gelu Colceag. La cîțiva am intuit o vocație a corporalității, alții m-au surprins cu adevărat. Așa cum m-a surprins faptul că actorii au construit un spectacol
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
început să pălească, Alma își făcea apariția umbrită de pălării gigantice, ornate cu pene de struț, semănînd ba cu un d'Artagnan, ba cu un travestit, sau cu un armăsar înhămat la un car funebru, scria aceeași Claire Goll. Personaj shakespearian prin natura ei ambivalentă, colosală, prin lumile în care s-a perindat, Alma Maria Schindler a devenit, dincolo de memorialistica proprie, editată în timpul vieții și postum (derutantă, mistificatoare și prea puțin fiabilă), subiectul a nu mai puțin de 5 biografii, contradictorii
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
îngeri cu aripile zdrențuite, regi biblici călare pe iepuri șchiopi, câini uzi în ploaie, lupi îmblânziți și puhavi ca niște șobolani imenși. Lume de coșmar care te face să te gândești la Caprichos, la Bosch, la Munch. O veritabilă obsesie shakespeariană se purifică liric. Hamlet, Ofelia și ceilalți, care intră la început în scenă, sfârșesc, printr-un proces de absorbție lirică, într-o simbolistică greu de descifrat. Danemarca devine „regatul meu vesel”, iar Hamlet devine, pur și simplu, Prințul, care nu
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
viu care le irigă în interior. Rareori o scriitură mai exactă metaforic a transcris o mai puternică tensiune lăuntrică. Tot așa cum o aparentă detașare ascunde cel mai radical pesimism. În ultimele poeme, versul se dezgolește de coaja metaforelor biblice sau shakespeariene și poetul rămâne singur pe scenă, cuprins de friguri, tremurând ca varga în fața neantului care se cască la picioarele lui. Încă un poet pe nedrept uitat, unul dintre cei mai puternici și originali din literatura contemporană. (fragmente din Istoria Critică
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
era fiul unor imigranți evrei din România, dar nu asta ar fi putut să mi-l facă mai simpatic, ci pur și simplu greutatea versurilor sale care erau tot atâtea ciocane senzoriale trimise în timpanul cititorului de poezie: „Câinii sunt shakespearieni/ copiii sunt străini”. Însă poetul care avea să mă uimească cel mai mult era necunoscutul, iarăși, John Berryman - prieten la cataramă cu Delmore Schwartz. Păi, se putea altfel? Personajul poemelor sale, Henry, acel ciufut căruia îi puțeau toate, m-a
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
veghe pe Macbeth. În clipele revoluț iei din decembrie când, fără vină, doar din implicare și teroare, mi-am pierdut somnul. Coroana, atunci, în cameră, nu mă proteja, ci mă însoțea în insomniile emigrantului ce-și regăsea violent originea. Coroana shakespeariana... coroana capturată, o clipă, de agitația istoriei pentru a-și recâș- tiga apoi statutul de cadou intim. Ea a redevenit apoi coroana lui Rică. Revenită în România, în mâinile prietenului de altădată, aceasta mi se părea a fi concluzia unei
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
George Volceanov Măsură pentru măsură este, din perspectiva traducătorului, unul dintre cele mai grele texte shakespeariene și asta nu doar din cauza limbajului abstract - juridic, filosofic, moral și religios folosit de autor/ personaje, ci și a exprimării ambigue, oblice, menite, bănuiesc, să deruteze cenzura vigilentă a epocii în care a fost conceput; asta pentru că Shakespeare, așa cum am
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
chiar patru soluții interpretative. Cred cu tărie că traducătorul român s-ar cuveni să accepte toate variantele posibile, lăsând opțiunea ultimă la latitudinea cititorului, a regizorului sau a actorului. Iată câteva exemplificări aleatorii din noianul de ambiguități ale acestei creații shakespeariene: Încă din a doua replică a sa din Actul I, Scena 2, Ducele îi pune pe jar pe experți atunci când îi povestește lui Escalus că are de gând să-i predea prerogativele sale lui Angelo: „...Îi dăm puterea de a
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
fără niciun ordin concret” sau „...dar nimic din ce scrie aici nu-i adevărat.” În continuare, mă voi referi la alte două aspecte legate de Măsură pentru măsură și tălmăcirile anterioare. Readuc în discuție problema traducerii numelor comice din piesele shakespeariene. Ca și la Caragiale sau Alecsandri, onomastica are rol de caracterizare a personajului. Netradus, numele își pierde această funcție. Nu este inovația mea: Șt. O. Iosif și Dan Grigorescu au tradus numele comice ale personajelor din Visul unei nopți de
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
doua. În încheierea acestor însemnări, iată câteva considerații privind un alt tip de note de subsol, cele care inițiază un dialog (din păcate, inevitabil, postum) cu înaintașii noștri. Mi-am însușit punctul de vedere enunțat cândva, din postura de traducător shakespearian, de către marele poet polonez Czeslaw Milosz: acolo unde o traducere mai veche sună bine nu trebuie aduse modificări radicale de dragul schimbării în sine, în temeiul ideii, „Nu, că a zis altcineva așa înaintea mea.” Păstrarea unor lucruri bune este, în
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
liric, rămâne de detectat cel de-al treilea: aluzia culturală. Mai puțin manifestă aici, ea nu lipsește totul. Să numărăm versurile. Sunt exact paisprezece. „Caroserie” de sonet. Dacă adăugăm și precizia ritmului (care convoacă în memorie dacă nu direct teatrul shakespearian, cel puțin traducerile din teatrul shakespearian) ecuația devine clară, iar comentariile - inutile. Ion Horea își asumă propria dramă raportându-se la modelul absolut al dramatismului (nu numai al dramaturgiei, deci). Discursul său, aici ca și mai jos, e acela al
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
al treilea: aluzia culturală. Mai puțin manifestă aici, ea nu lipsește totul. Să numărăm versurile. Sunt exact paisprezece. „Caroserie” de sonet. Dacă adăugăm și precizia ritmului (care convoacă în memorie dacă nu direct teatrul shakespearian, cel puțin traducerile din teatrul shakespearian) ecuația devine clară, iar comentariile - inutile. Ion Horea își asumă propria dramă raportându-se la modelul absolut al dramatismului (nu numai al dramaturgiei, deci). Discursul său, aici ca și mai jos, e acela al unui Hamlet înțelepțit. Ezitarea sa dilatorie
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
sau în „Gemenii”. Palatul dacic e mai mult gotic, regele are în preajmă „voievozi de țări și de olaturi”, nuntașii sunt voievozi și boieri, iar Sarmizegetusa este de fapt Suceava[20]. Dacia e Moldova medievală, cu voievozi sau cu regi shakespearieni, iar combinația aceasta insolită nu distonează deloc. Alteori, întâmplările se petrec sub bolți de biserici, între făclii de ceară și pe lângă solemne și înnegrite de fum catapetesme, cu dangăt de clopote și preoți solemni apuseni (ca în „Strigoii” ori „Veneția
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
naționalist etc. Eminescu a fost „autohtonist” numai fiindcă a exprimat în versurile sale realitățile locale, românești. Dar și alți creatori de geniu au făcut la fel, zugrăvind acele lumi care le erau familiare. Ce ar rămâne, de exemplu, din creația shakespeariană dacă am exclude din ea lumea Insulelor Britanice, trecutul Angliei medievale, seria sa de regi volnici ori nevolnici etc.? Mihai Eminescu a prețuit Evul Mediu ca oricare romantic, fără să iasă din tiparele genului. S-a lăsat pătruns de imaginea
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
sursă de inspirație. Pentru noua narațiune din piesă “The Warrior’s Prayer MMXIV” trupa și-a unit forțele cu celebrul actor britanic Brian Blessed. Acesta este un actor renumit, atât pentru roluri de compoziție cât și pentru personaje din dramaturgia shakespeariana. Printre altele a jucat în: “Henry al V lea,” în regia lui Kenneth Brannagh, în producțiile lui Oliver Stone, “Regele Lear” și “Alexander”, si a fost Prințul Vultan în celebrul film “Flash Gordon”. Mai mult decât un actor și explorator
MANOWAR lanseaza CD-ul 'Kings Of Metal MMXIV' Silver Edition pe 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/98765_a_100057]
-
MANOWAR. Pentru noua narațiune din piesa “The Warrior’s Prayer” trupei i se va alătura celebrul actor britanic Brian Blessed (“Henry V”, “Macbeth”). Brian Blessed este un actor cunoscut, atât pentru roluri de compoziție cât și pentru personaje din dramaturgia shakespeariană. Printre altele a jucat în: “Henry al V lea” și “Mult zgomot pentru niimic” (în regia lui Kenneth Brannagh), “Regele Lear” și în producția lui Oliver Stone - “Alexander”. Brian are și o afinitate cu muzica heavy metal: în iunie 2013
MANOWAR reînregistrează albumul „Kings Of Metal” şi anunţă un turneu aniversar în 2014 [Corola-blog/BlogPost/97783_a_99075]
-
venit cu trei spectacole, mi se pare că nu e o întîmplare, ci o intenție. Mi se pare că a fost, într-un fel, protagonistul acestei ediții. Cel care ne-a poftit în lumea lui deschizîndu-i larg porțile. Trilogia lui shakespeariană este o definiție, totodată, a artistului Nekrosius. A unei perspective asupra energiilor și amestecului lor, a simplității, a schimbului permanent între experiența actorilor profesioniști și prospețimea unui solist rock sau al unor balerini, de pildă - exercițiu aprofundat de Brook, la
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
eronat să spunem că subversivitatea este tolerată. Ea nu este pur și simplu sesizată de cenzură sau nu este estimată, în faza preeditorială, la adevărata ei miză. Aluziile nepermise, periculoase, sunt semnalate și curățate înainte de publicarea textului. Bufonul Feste din shakespeariana A douăsprezecea noapte cunoștea viciul de lectură al cenzorului: Acela care-i cenzurează pe ceilalți/ Găsește-n orice glumă ascunzișuri!" Cu toată vigilența cenzurii, unele esopisme scapă și constituie satisfacția complicității dintre cititor sau spectator și scriitor. Îndrăzneli minore pot
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
iluzie. Iluzia de orice fel. A puterii, a victoriei, a iubirii, a trădării, a identităților, a proprietăților, a visului. Am văzut cîteva dintre spectacolele lui mari, Cum vă place s-a jucat și la noi. Fiecare întîlnire cu propunerile lui, shakespeariene și nu doar, mă fascinează. Teatrul în care crede el este unul solid. Ca și acela al lui Lev Dodin. Regele Lear m-a convins, ca și în cazul lui Donnellan, prin lecția autentică și mare de actorie. Lear nu
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]