260 matches
-
de eliberare a patriei. Aria Au sein de la puissance (În braccio alle dovizie) - din actul III, scena 1. Rezumat : Monforte află că fiul pe care l-a avut cu o sicilianca, cu 18 ani în urmă, este unul din rebelii sicilieni. El își mărturisește sentimentul de singurătate și bucuria pe care i-o provoacă aflarea veștii că are un fiu în viață. Romanța O jour de peine (Giorno di pianto) - din actul IV Rezumat : Henri (Arrigo) se teme că Elenă și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în final a recurs la intervenția militară. O armată de 75000 de soldați a debarcat la Messina în 25 Iulie 1282 și a început asediul orașului. Asediul a durat până în Septembrie, dar orașul nu a putut fi cucerit. Între timp sicilienii și ghibelinii din Italia au cerut ajutorul lui Pedro III de Aragon , soțul Constanzzei, care era fiica lui Manfred de Svevia. Pe 26 Septembrie 1282 Carol I este învins și se retrage la Neapole lăsând Sicilia în mâinile lui Pedro
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
populară romanică, fiind interesat îndeosebi de felul cum oamenii simpli își reprezintă contactul dintre uman și divinitate. Cunoscător erudit al teologiei aulice, K. are o receptivitate acută față de cei lăsați de obicei în umbră: românii pierduți pe întinsurile stepelor asiatice, sicilienii, provensalii sau sud-americanii vorbitori de limbi romanice, locuitorii din Sardinia, Catalania sau din ținuturile retoromane, aromânii din Pind și Epir, din nou românii porniți în pribegie din Bucovina și Basarabia. Selectând din culegeri anterioare, folosind culegeri inedite sau pornind el
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
scop? — Al păcii. N-ar fi minunat ca, jur-împrejurul Mediteranei, creștinii și musulmanii să poată trăi și face negoț împreună fără războaie și fără piraterie, să pot merge de la Alexandria la Tunis cu familia fără a fi răpit de veun sicilian? Iarăși pata aia tenace de pe mânecă. O frecă și mai zdravăn, adresându-mi apoi o privire lipsită de amabilitate: — Ascultă-mă, Hassan! Dacă vrei să amintești de prietenia noastră, de anii noștri de școală, de familia noastră, de viitoarea căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ne-am dus cu toții la plajă. Printre turiștii prăjindu-și burțile la soare, părintele era unicul care stătea pe pătură la costum negru și cravată. Lumea îl admira, li se părea că-l văzuseră într-un film cu mafioți, Clanul Sicilienilor. Acolo Jean Gabin îl împușca pe Alain Delon. Aici Alain Delon se îngrășase și transpira îngrozitor. CXXXIX Dar uite că acoperise întreg desenul de pe pânză. Ieși pe balcon și privi goblenul în lumina după-amiezii. Acum hermafroditul-androgin se distingea cu claritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prin două exemple, unul antic și unul modern, fără a analiza, de altfel, mai adânc valoarea lui, deoarece cred că, pentru acela care ar avea nevoie de o cale de urmat, ar fi de ajuns să imite aceste exemple. Agatocle Sicilianul, care nu numai că era un simplu particular, dar era de obârșie foarte joasă și cu totul nedemnă, a devenit rege al Siciliei. Fiu de olar, a dus întotdeauna, la toate vârstele prin care a trecut, o viață nelegiuită; cu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Ăștia ca tine și ca macaronarul ăla pitic nu merită numele de actor! — Ce idee extraordinară, răspunse Hugo cu glas suav. Și chiar te sfătuiesc să nu cumva să-i spui lui Sally în față că e un macaronar pitic. Sicilienii sunt ciudat de sensibili când vine vorba de așa ceva. Ce prostie din partea lor, nu-i așa? În acel moment interveni Tabitha, care-i ceru un foc lui Hugo. Imediat apăru și libidinosul șef al distribuției, un individ mizerabil și bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
doar două chei de la biroul acestuia. Pe una o păstra pe-un lanț auriu legat de butoniera de jos a vestelor costumelor britanice În trei piese pe care le purta cu mândrie. Cealaltă se afla În grija locotenentului Scarpa, un sicilian cu față inexpresivă pe care-l adusese Patta cu el de la Palermo și care era de-o loialitate cruntă superiorului său. Scarpa era cel care Încuia biroul la șapte treizeci și-l descuia la opt treizeci dimineața. Tot el verifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu alain Delon, pe care l-a adoptat imediat în numele identificării sale cu mine, dar nu în toate filmele. Personajele interpretate de alain Delon în filme precum Laleaua neagră sau Ghepardul, da, erau corespunzătoare, dar nu și cele din Clanul sicilienilor sau Borsalino. mamei i-a fost greu să mă identifice și cu Jean-Paul Belmondo - prea imprevizibil, prea exuberant în mai toate filmele... ori de cîte ori ne permiteam cîte o astfel de experiență europeană o simțeam pe mama traversată de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de la gratii îl trezi pe Tommaso din acele convorbiri. După care, închise din nou ochii. Seceta, fiule, nu iartă pe nimeni. E vina genovezilor care i-au omorât pe toți evreii, iar bogăția a murit odată cu ei. Nu, e vina sicilienilor care i-au gonit pe evrei din insulă și chiar și din Calabria. Era de-ajuns să ațipească o clipă, că creierul său se și punea în mișcare, continuând derularea amintirilor. Perceptorii imperiali coborau de pe cai în fața ușilor celor sărmani
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu toate acestea, copiii tușeau. Gazda mai avea un fecior care tânjea. La spital i-au spus că are apă la plămân. Întâia imagine a lui Ioanide când văzuse fetele fusese a unui templu vechi simplu și sever ca acela sicilian de la Segesta, dominând pașnic platoul cu fâneață în perspectiva crestelor sclipitoare ale munților. Cu picioarele goale pe treptele lui, sprijinite cu mâinile de coloane, fetele ar fi fost statuare. Un sculptor cioplind simulacrul nud al uneia putea să-l așeze
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o menționează. Istorisirea este creația unui poet francez din secolul al XII-lea, Benôit de Sainte-Maure, care a compus o lucrare amplă, Roman de Troye. Peste aproape o sută de ani, poemul a fost tradus în proză latină de scriitorul sicilian Guido delle Colonne în a sa Historia Troiana. Având ca punct de plecare opera conaționalului său, Giovanni Boccaccio a reluat povestea celor doi îndrăgostiți în poemul Il Filostrato, i-a conferit numeroase note autobiografice (nefericita poveste de dragoste a autorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
brăzdar de argint 2. Atenienilor, care Îl consultară și ei despre expediția șpe care proiectau să o facă În Siciliaț 3, le dădu sfatul să fie adusă de la Erythrai preoteasa zeiței Atena. Or, această femeie se numea Hesychia 4. Când sicilianul Deinomenes 1 Îl consultă pe Zeu despre viitorul fiilor săi, Îi răspunse că trei dintre ei vor domni. Atunci Deinomenes făcu următoarea remarcă: (C) „Va fi, fără Îndoială, spre nenorocirea lor, stăpâne Apollo.” - „Același lucru ți se va Întâmpla și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
o menționează. Istorisirea este creația unui poet francez din secolul al XII-lea, Benôit de Sainte-Maure, care a compus o lucrare amplă, Roman de Troye. Peste aproape o sută de ani, poemul a fost tradus în proză latină de scriitorul sicilian Guido delle Colonne în a sa Historia Troiana. Având ca punct de plecare opera conaționalului său, Giovanni Boccaccio a reluat povestea celor doi îndrăgostiți în poemul Il Filostrato, i-a conferit numeroase note autobiografice (nefericita poveste de dragoste a autorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
bucure că ea a eșuat, că poporul s-a dovedit mai lucid decât elitele politice; ar trebui să se caute calea spre o Europă policentrică, să se pună la punct un cadru mai flexibil. De ce să-i aliniez eu pe sicilieni cu scoțienii sau pe portughezi cu polonezii etc.? Eu sunt încântat să-i văd diferiți, cu obiceiurile lor. Toată America e formată din minorități, orice sar spune, dar de fapt nu există majorități, nu există decât minorități, chiar și partidele
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
sistemului imperial"7. Sub cel de-al doilea Imperiu, Montalembert a fost un înfocat apărător al descentralizării. Analizele lui Tocqueville asupra sistemului american erau bine gîndite, influența catolicilor liberali era vizibilă, spre exemplu la Sturzo, care se caracteriza drept un "sicilian autonomist și antibourbonian în stilul lui Gioacchino Ventura"8, împărtășind cu acesta din urmă o credință comună în libertate, în democrația inspirată de religie, în descentralizarea și valorizarea grupurilor intermediare. În Apelul "către oamenii liberi și puternici" din 18 ianuarie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Goga, Blaga, Cotruș și alții, iată nume emblematice. Pe scurt, George Vulturescu, unul dintr-o "generație" fracturată, crescută "printre blocuri", urmează un traseu spiritual analog; gândul lui se îndreaptă "către sat", către "lutul" celor duși. "Academia mea: iarba din sat!". Sicilianul Salvatore Quasimodo admira "il riposo dell-erba"; George Vulturescu percepe forțe subterane: "Când scriu primesc din sat energia sălbatică / a nopților de mai. O servitute cumplită mă leagă de cuvintele lui care-și hăuie-n mine cortegiile de păstori" (Animal tânăr
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sarmale și bea țuică. Stereotipurile variază în timp și spațiu. În (secolul al XV-lea), Gilles le Bouvier caracterizează locuitorii diverselor spații geografice prin stereotipuri: englezii sunt sângeroși și negustori hrăpăreți, elvețienii - cruzi și grosolani, scandinavii, polonezii - aprigi și apucați, sicilienii își păzesc bine nevestele, napoletanii sunt neciopliți, răi catolici, mari pârâcioși, iar castilienii iuți la mânie și neciopliți. Într-o carte care a circulat în Austria în secolul al XVIII-lea, Scurtă descriere a neamurilor europene, imaginea europenilor este următoarea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
5. Concluzii /265 Anexe /283 Bibliografie / 305 Résume / 325 Riassunto / 329 Cuvânt-înainte Binevenit pentru împătimiții de poezie, nu doar pentru specialiști, prezentul volum, croit în respectul canoanelor doctorale, prilejuiește o (re)întâlnire cu două nume de referință din cultura universală: sicilianul Salvatore Quasimodo și recanatezul Giacomo Leopardi. Promotor de marcă al ermetismului, nu doar virtuoz tălmăcitor din creația Eladei, primul își dezvăluie mai bine individualitatea confruntat cu congenerii și înaintașii lui, mai ales când este vorba de Leopardi, lângă care, asemenea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
-si proclama originalitatea. Plasarea în contextul istoric al fiecăruia dintre cei doi autori aflați în centrul cercetării de față lărgește sfera de investigație și în consecință interesul. Cu atat mai mult cu cât se insistă asupra modalității de raportare a sicilianului la filoanele contemporane sau precedente, modalitate directă ori mediata, fie că filtrul reprezentat de operă altor poeți a operat la nivel subliminal sau și dincolo de el. Profitabilă este și expunerea în paralel a considerațiilor metaliterare leopardiene și ale lui Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
publicat articole care să puncteze originalitatea noului creator. Recenziile tendențioase au afectat astfel de la bun început imaginea poetului, care, partial compromis, nu mai putea atrage atenția leopardiștilor. De la această regulă există, totuși, câteva excepții notabile.5 După cea din preajma debutului, sicilianul s-a confruntat cu încă două contestări mediatice: prima a vizat volumul sau de traduceri Poeți greci, acuzat de inexactitate filologica, iar cea de a doua a fost îndreptată împotriva faptului că a fost distins cu premiul Nobel (1959), încununare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și cele ale scriitorului romantic. Exegetul pornește de la originea romantico-decadentă a celor dintâi pentru a demonstra asemănarea dintre poetica lui Quasimodo și cea verista. Cu toate că nu dovedește în mod satisfăcător ipoteza avansată, lucrarea lui este importantă întrucât identifica în poezia sicilianului o seama de elemente romantice fiind, după știință noastră, cel dintâi care se referă la o posibilă relație între opera lui Quasimodo și romantism: Cât privește inspirația să literară [a lui Quasimodo], dacă i-am caută originile într-o tradiție
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ar părea mai interesant să orientăm analiza către relația diacronica ce se stabilește [între Quasimodo] și secolul al XIX-lea marcat de Foscolo și Leopardi și către cea sincronica ce îl apropie de ermetici.9 Prin analiză detaliată a poeziei sicilianului, prezența cercetare își propune să identifice ascendentele acesteia în Canturile lui Giacomo Leopardi și să ofere o lectură a celei dintâi în lumina temelor, motivelor, imaginilor făurite de maestrul romantic. De asemenea, abordând diferitele fațete ale relației dintre poezia quasimodiană
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Ungaretti, fervent admirator al rimelor leopardiene, stabilea deja prin Bucuria naufragiaților (1916) și, mai tarziu, prin Sentimentul timpului (1933) coordonatele poeziei pure, sub auspiciile căreia cercetătorii i-au reunit pe ligurianul Eugenio Montale din Oase de sepie (1925) și pe sicilianul Quasimodo din primele două volume, Ape și pământuri (1930) și Oboi scufundat (1932).10 Datorită acestora, dar și mulțumită următoarelor două cărți: Erato și Apòllion, respectiv Poezii noi, poetul meridional avea să rămână în memoria colectivă că prima voce a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îndrumarea profesorului Francesco Satullo de la liceul A. Jăci din Messina, elevii ascultau versurile lui Ariosto și studiau operele celor mai cunoscuți autori din epoca Romantismului: Leopardi, Foscolo și Manzoni.12 Reverberațiile operei leopardiene au ajuns, direct sau indirect, la cunoștința sicilianului, care și-a format personalitatea artistică în medii unde opera recanatezului continuă să fie dezbătută, analizată, criticată sau lăudată. Prima parte a prezentei cercetări este dedicată impactului pe care proza și mai ales versurile compuse de autorul Infinitului, l-au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]