69 matches
-
bonomie. Câte fețe are femeia asta, își spuse uluită Carmina și-și lipi spatele de speteaza scaunului, parcă într-un gest de apărare. Omul cu o mie de fețe își șopti. Bănuia că știa să fie rând pe rând mofluză, sictirită, animată, curioasă, expansivă, triumfătoare, tăioasă, amenințătoare și toate acele expresii să-i reușească de minune, avea mușchii feței ca din plastilină și mintea sa îi manevra cu multă ușurință și pricepere, după necesități. Își folosea toate armele și numai rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
piardă cu Ovidiu? Ce mama mă-si, până când să-l moșesc pe cochilu acesta al meu, talanul acesta fără un dram de minte, parcă n-ar fi rupt din mine, pe acesta parcă l-ar fi fătat tată-său, la fel de sictirit și de dezinteresat ca și el, la fel de lasă-mă să te las. Așa cum ședea, sprijinită de tocul ușii, studiindu-i pe cei doi îi veni deodată ideea, că ar face foarte bine să i-l paseze Carminei, nu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un timp, când îl reîntâlni din nou, întâmplător, pe Alexe, singur de data asta, omul se oprise dintr-un comentariu foarte animat, abia început și o întrebase împungând-o cu degetul maroniu în umăr: Apropos, ce mai face mica lichea sictirită? Și cum ea nu înțelese pe moment, preciză: Omul pe care ni-l prezentaseși deunăzi, soro! Zâmbise și o privise parcă de undeva de sus, albastru, rece ca gheața. Iar ea înțelese, prezența lui Ovidiu însemna încă o punte ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
însemna încă o punte ce o separa de profesorii Alexe, ei se îndepărtau tot mai mult, cu idealurile lor neobișnuite, cu plicurile albastre pline de tipărituri și venin. Mult timp Carmina s-a gândit la vorbele lui Alexe, "mica lichea sictirită", a rememorat întregul dialog, de zeci de ori, e drept, Ovidiu fusese foarte distant și morocănos, nerăbdător să se încheie conversația, de altfel, de câteva zile simțea în el o iritare mocnită, poate era într-adevăr obosit după restanțele susținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nerăbdător să se încheie conversația, de altfel, de câteva zile simțea în el o iritare mocnită, poate era într-adevăr obosit după restanțele susținute. Dar nimic din vorbele lui Ovidiu nu-i îndreptățea pe soții Alexe să-l considere lichea sictirită de vreme ce aveau la dispoziție atât de puține informații. Era imposibil ca ei să poată formula o părere obiectivă. Și totuși o făcuseră. Am mai văzut eu, mă o lichea, avea să-i spună cândva Alexe, ca răspuns la insistențele Carminei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
posibil să stabilești o concluzie certă, așa cum o rostiseră ei. Și totuși, dincolo de tot ce părea a fi logic, dincolo de toate judecățile ei, cu cât răsucea mai mult pe toate fețele vorba aruncată în vânt de profesorul Alexe despre licheaua sictirită, cu câtă înverșunare o nega, undeva, mic de tot, nesigur, în interior, un fel de instinct surd o avertiza că profesorul Alexe are dreptate, că mai devreme sau mai târziu Ovidiu își va arăta fețele, fețele rămase multă vreme ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
calitate. Apoi repetă pentru ea: tenace, tenace, tenace și-și promise că va consulta dicționarul ca să se convingă de exactitatea noțiunii. Și din nou îi reveni în memorie, se ridică deasupra, ca uleiul, imprecisa amenințare din vorba profesorului Alexe: lichea sictirită. Dar apoi, adâncită între pernele mașinii își neglijă îndoiala. Treceau un pod, ea numără în gând pilonii, privi în jos către firul de apă șiroind domol între malurile nisipoase. Fusese o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare gălbui-cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din încrâncenarea ei, ceva din marele ei interes pentru tot ce era în jur, ființă sau lucru, îi picurase ardoare, forță și echilibru. De ce nu-și dădea la iveală toate aceste calități, de ce se complăcea să zacă sub masca aia sictirită ce se așternea pe fața lui ca o grimasă? Pentru că ea nu avea voie să creadă că toată existența lui Ovidiu se mărginea la atât, că va veni o zi când fata aia, Carmina, va înțelege că fusese trasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mâine e luni, o să trebuiască să umblați după analize... Carmina a adormit greu, chinuită de acel sâmbure de neîncredere, pe care nu reușea să-l deslușească. Să fi fost doar vorbele soților Alexe, care-l caracterizaseră pe Ovidiu drept lichea sictirită, vorbe imprecise și ele, să fi fost reală temerea că între mamă și fiu exista o complicitate, o taină atât de bine camuflată încât era imposibil s-o depistezi, oare chiar trebuia s-o pornească la vale, urmărită ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oamenii și modul lor de viață, felul lor de a concepe existența, relațiile lor cu lumea din jur. Gândul o duse din nou la profesorii Alexe și la eticheta pe care ei i-o aplicaseră lui Ovidiu, aceea de "lichea sictirită" și ca întotdeauna dori să li se împotrivească! În definitiv, își spuse Carmina, chiar sunt nedreaptă, Ovidiu este drăguț cu rudele mele, poate de hatârul meu, mi-ar fi fost mai dificil dacă ar fi abordat un aer înțepat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încrederea în voi, niciodată nu ați încercat să-mi spulberați îndoielile. O idee, odată emisă de voi, devenea paratrăsnet, nu se discuta, pe urmă a fost căsătoria mea cu Ovidiu, pe care voi dintr-o ochire l-ați categorisit "lichea sictirită", m-a obsedat tot timpul expresia asta, m-am întrebat mereu dacă aveți dreptul să emiteți o asemenea judecată când dispuneați de date așa de puține, de la bun început, în relația mea cu Ovidiu, am pornit stigmatizată de această expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să o întrerupă dau personajului o singurătate ascunsă de aceleași și aceleași penibile constatări. Paula Niculiță a alternat râsul tembel al fetei care-și surprinde tatăl expediindu-și amanta la telefon cu indiferență. Laurențiu Bănescu a creat un fiu total sictirit, adus la disperare de o familie care-i mototolește intimitatea și încearcă să ridice aparențele la plasa fericirii. Mugur Arvunescu a marșat pe ipostaza tatălui pămpălău, incapabil să se care cu mătușa-amantă, „citită“ de Ana Maria Moldovan. Copiii vor să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
hârtie igienică. Cineva o scoate binișor, să vadă ce se mai petrece prin sală. Parcă suntem într-o clădire din Kosovo care, în mod miraculos, se mai ține în picioare la terminarea bombardamentelor. Becurile nu fac prea multă lumină, studenții sictiriți mâzgălesc și ei ceva în dorul lelii, să treacă vremea. O vămpișoară își reface machiajul. Vreo două schimbă între ele pliante de cosmetice, „e reducere, poți să cumperi și demachiantul în același preț, și crema exfoliantă...”. Singurul mascul al grupei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un dezamorsor nuclear de joasă conturbație fotonică, nici nu l-au mai întrebat ce face! I-au distrus și planuri și tot, i-au retras cetățenia de onoare oferită de orașul Zalău și i-au interzis să mai născocească ceva! Sictirit, o vreme a lucrat la tratatul de psihologie aplicată Descrăcănarea prăpastiei dintre iubiții care se ceartă des, din care am citit câteva pagini, dar n-am înțeles nimic. Formulele trigonometrice scrise în pentametru iambic ridicau anumite dificultăți psihologilor de ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
carapacea, între timp debarasată, a măsuței ovale. În salon, luat aproape pe sus, desfundară șampanie, fu, în repetate rânduri, pieptănat cu degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul părea într-adevăr un Dali. Bău cam în silă. Din când în când, sictirit și dezorganizat, dar tot neîndoindu- se, în adâncurile sufletului său, că i se joacă o farsă urâtă, examina pielea de elefant pictat a tabloului și o înjura printre dinți. Uite ce mustăți dușmănoase putuse avea și hibridul acesta, rezultat, într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pornește moșnegește spre gard. Pas alergător! strigă colonelul. Dinu simulează un mers mai rapid. La loc comanda! Dinu merge spre gard, ba mai fugăreșete un țînc de pămînt. Colonelul începe să se învinețească. Întreg plutonul are pe față un zîmbet sictirit. Te învăț eu minte! Te bag la bulău! La mine adunarea! Dinu vine încet și abia atunci se observă că avea cartușul de la mască scos. De ce ai scos cartușul? Care cartuș, dom' colonel Centiron? Nu știi cum mă cheamă, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe jumătate, rămân afară. Femeia țopăie pe piciorul pe care nu a mai reușit să-l aducă înăuntru. Țipă. Lumea din autobuz se agită: oprește, domle, o omori, nu vezi? hoo! Șoferul ascultă muzică populară cu volumul la maximum. Privește sictirit în oglinda retrovizoare. Urlă și el: stați să ies din intersecție și o las să urce, baba dracu’! Baba țopăie după autobuz cu ochii holbați și părul vâlvoi. Într-adevăr, la cincizeci de metri după intersecție, șoferul oprește și deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
coloană oficială mergea pe jos, prin frig, pe bulevard, în scandările laudative sau contondente ale poporului aflat pe trotuar. Cu o singură excepție. Un ciocoi de Ferentari, tolănit în Mercedesul lui de ministru, putea fi zărit prin geamurile fumurii citind sictirit ziarul, scârbit de gloata zgomotoasă a moldovenilor. Cu doar câteva săptămâni înainte, într-o vizită la Parlamentul de la Copenhaga, ne fusese arătat pe geam omologul danez al personajului nostru, venind la serviciu pe bicicletă. Acela era însă un ministru al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
colaps, urmează curbe de sacrificiu! Marți, reporteri isterizați se aruncau viermuind la Iași pe cadavrul unei biete tinere pictorițe, cuminte și talentată, ucisă cu bestialitate, chiar de ziua ei, de un psihopat lăsat în libertate de niște medici iresponsabil de sictiriți. Miercuri am văzut o mare de pensionari disperați huiduind ca la Revoluție și bruscându-l nestăpâniți pe bietul prefect care ieșise neinspirat încercând să le asculte păsul. Vibrația și intensitatea protestului unor oameni ajunși la capătul răbdarii, acolo unde unde
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]