115 matches
-
destin... La mine-n gând... Cad fulgii pe-ndelete... Se simt colindători pe vechi poteci, Te mai aștept placid, onest, cuminte, În ale minții mele cartoteci... Vin sărbători... Te izgonesc din minte, Dar tu apari mereu, mereu... În dar!... Sub cerul sidefat iubirea-i punte, Ea ne unește tainic, ireal. Văd munții lăcrimând sub copci de gheață, Văd chipul tău, primăvăratic vers, O clipă!... Vreau în hibernala ceață, Să construim dualul Univers. Micuț, abscons ( al nostru ) el va fi, Un minunat pastel
LA MINE-N GÂND ( DIMINEAŢĂ DE DECEMBRIE TÂRZIU...) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372566_a_373895]
-
își frânge paleta de băierele cerului atunci iubita vine din absurd luminată de o rază de soare și mă mângâie și mă scoate din această stare de lehamite arătându-mi că surâsul ei învirginează clipa unui fiu rătăcit prin azurul sidefat al neantului beat de infinitul finitului zarea cu plopii ei se apropie de ochii mei și ascult pașii străvechi care-au trecut pe sub umbra lor ca niște umbre telurice trecute în baladele speranței atunci îmi număr bucuriile și tristețile le
VREAU SĂ SCRIU... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345252_a_346581]
-
făcea ca apa să aibă irizații în zeci de nuanțe. Apoi am mers vreun kilometru pe nisip. Plaja largă, nisipul ceva mai galben decât cel din Mamaia dar aproape la fel de fin. Și am regăsit scoicile copilăriei mele, albe sau trandafirii, sidefate și aproape transparente. Apa și nisipul îmi aduceau aminte de Mamaia de acum 40 ani. Dinainte de construcția Combinatului de la Petromidia. Înainte ca noii curenți formați să roadă plaja. Înainte ca apa să fie din ce în ce mai plină de alge. Înainte, când Marea Neagră
BULGARIA E CU 40 ANI ÎN URMA NOASTRĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376445_a_377774]
-
încât să îmi pot vedea bine, chipul. Am început să îmi întind culoarea pe pleoape. Privirea mea, lipsită de strălucire după oboseala acelei nopți, nu reușea să țină ritmul cu mâna ce îmi îmbrăca rapid, ochii, în tonuri de gri sidefat. Plictisită și nesigură că voi obține exact ceea ce îmi doresc, am întors oglinda cu fața care mărește, spre mine. Cu un gest mecanic, am dus pensula cu fard, spre ochi. Însă mâna a făcut această mișcare doar pe jumătate. Căci
LOGODNICUL MEU, FRED (V) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376723_a_378052]
-
urmărea atentă trecătorii și mai ales copiii care își însoțeau părinții în goana de sărbători prin magazine. Un băiat ducea mândru în brațe un urs de pluș de înălțimea lui, două fetițe își plimbau păpușile elegante în cărucioare dantelate și sidefate, alt băiat, cu o pușcă de plastic pe umăr se încruntă la ea, făcând-o să își aplece privirea. Oamenii erau plini de pachete, veseli și gălăgioși. Cristina cântări din ochi sacoșele de la picioarele lor. Prin pânza învechită și decolorată
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
colorate. Privind-o însă, foamea a dispărut. Cu trei degete deasupra genunchilor, cu poalele ample, bogat căzute peste glezne și cu talia accentuată de un cordon brodat cu flori galbene și albastre, haina roșie din catifea e încheiată cu nasturii sidefați, aliniati, cuminti pe două rânduri, precum sticlele de lapte, puse dis-de dimineață la ușile laptăriilor din colțurile străzilor. Pe piepți de la umeri până în talie, are cusute cu măiestrie aceleași flori ca și pe gulerul tunică și pe manșetele care strâng
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
ce se prefăceau în nuferi cu rochii albe de cristal, înflorindu-le picioare pline de virginitate, cu genunchii ca obrazul unei frunți de filozof, rătăcit printre boemi nu știam că-i o poveste toată acestă încrengătură cu de vise ne-mplinite, sidefat azur de-albastru dintr-o carte cu povești ce lunatecul din mine izgonit din Paradis le credea, răsturnând zarea peste umbrele din noi; înveșmântat în ploi și ceață tot aștept iluminarea care învăluie speranța, prin amurguri ce topesc zări albastre
ZĂRI RĂSTURNATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378797_a_380126]
-
sunt un baston scurt și plumbuit, gros la ambele capete... O haină pătrățoasă, foarte scurtă, strânsă pe corp; o cravată verde, oribilă, În care gâtul dispare, amenințând să ascundă până și nasul, o vestă galben deschis, cu 28 de nasturi sidefați; părul pudrat, prelins pe umeri, de-o parte și de alta, În pieptănătura «urechi de câine»; pantaloni ce coboară până spre pulpă; ciorapi pe picior, subțiri ca foița; albituri fine, de batist, a căror strălucire sporește printr-un ac de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în două direcții: sub apă și deasupra pământului către cer. Camera de jos era un acvariu uriaș. În jurul lui înotau tot felul de pești mici și negri, cu burta rotundă și cu picățele galbene pe spate, pești lungi cu înotătoare sidefate, sanitari galbeni, transparenți, care făceau curat în mare, delfini, care-și țuguiau gura în semn de salut. Căluțul de mare o distra grozav, nu mai văzuse așa ceva, nici corali albaștri sau polipi incandescenți. Era un spectacol miraculos, ce se desfășura
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
apropia cu precauție urechea de gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
apropia cu precauție urechea de gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trec din creștet până-n glezne, Ce ard ca lumânările în sfeșnic. Iubesc surâsul... Iubesc surâsul zilei care vine În linii suple ce unduind se scurg Ca o ploaie din înălțimi creștine Prin tăcerea estompată de amurg Mângâi trupu-i de albastru sidefat Ce tremură prin raze de lumină E ca un sunet ce zace agățat În liniștea ciudată și deplină Ochii, acut albastru ce învie O privire ca zorii ce se crapă In dulce și amară rapsodie Când mă scald în ei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vii să te uiți? I-am privit cu atenție fața, ochii de Strada Mare. Și ochii ei au strălucirea lor, a promenadelor prin magazine la ora șase, a afacerilor încheiate în tripla lumină de argint, de albastru întunecat și luciul sidefat al necesarului târg. Aerul feței ei era sentimental, dar ochii nu-i erau sentimentali, nu erau nici măcar blânzi. Am simțit pericolul - subsuorile mele au vibrat din cauza lui. Nu pericolul descoperirii, ci acela al schimbării, al revenirii la ceea ce a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
arde liniștit; Ești înger aievea ... ce blând îți e glasul! Ești suflet, Doamnă, un cântec împlinit. Ești mamă-ntre mame, lacrimă pe Pământ, Ești carte cu povești, un pas spre uitare; Ești ploaie de stele, Univers în Cuvânt, Ești suflet sidefat, minune sub Soare. Ești firul de nisip prin clepsidra vieții, Ești pură comoară, alungi umbra deasă; Ești zefir în șoaptă, clipa bătrâneții, Ești suflet, femeie, a lumii aleasă! Ești suflet, femeie! Ești cea mai frumoasă! Plângi... Cât de trist e
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
destui blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu ce tricouri o să am chef să port? Toată chestia la tricouri e să le alegi dimineața în funcție de starea ta de spirit, ca pe cristale sau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe pielea lor încinsă, lăsând în urmă salbe de diamante. Marioritza constată că soția prințului nu avea trupul unei femei care născuse șase copii, ultimul dintre ei cu nici doi ani în urmă. Sânii mici, rotunzi. Pielea netedă, cu reflexe sidefate. Era impresionată nu numai de tinerețea ei, dar și de îndemânarea, siguranța și eleganța pe care i le descoperise în timpul partidei de vânătoare. Acum înțelegea de ce Nicolae o numea când Vânătorița, când Diana. ― Draga mea, cum de ai învățat limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Napoleon. Se trezi vorbind. I se destăinui. Ca să se facă mai bine auzit, îi șopti toate acele mărturisiri la ureche, înfundându-și gura în părul ei și urmărind apoi efectul în adâncul ochilor negri, în sclipirea ascunsă sub fluturarea pleoapelor sidefate. ― Nicicând nu mi s-a mai întâmplat așa ceva, mon général. Dar nici măcar nu mă mir, pentru că ești cel mai fermecător Napoleon dintre toți Napoleonii lumii. Nu își dădea seama dacă ea râdea sau nu. Preț de o clipă, îi zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
introduse cheia și se pregătea să deschidă portiera, când o mână o cuprinse Închizând În același timp portiera. La Început se gândi că vreun petrecăreț beat voia să-i fure Smartul, atât de căutat pe piața neagră, nou-nouț, cu caroseria sidefată albastră cu argintiu, intactă. Îi fu frică, căci strada era Întunecată și pustie. Dar apoi laba unui câine Îi atinse fusta și două brațe Îi Încinseră talia - și În acea clipă Îl cuprinse și ea. — Ai venit, Îi spuse Aris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
joasă enormă, care ocupa o porțiune din odaie. Un mare chilim vechi, de bună calitate, în culori dulci de otavă, o acoperea. Peretele din fund era învelit într-un vast cașmir de care atârnau arme vechi: iatagane, pistoale cu mânere sidefate, o tolbă cu săgeți exotice. Pe o măsuță turcească, o mare tipsie de aramă ținea în mijloc un ibric oriental. Din tavan, deasupra sofalei, în dreptul marginii ei exterioare, atârnau nenumărate candele de argint de mărimi deosebite. Câteva scaune în X
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Pinky să le răspundă. Dar, în loc de aceasta, nu intră la râcă. Ridică din umeri și continuă să-și mângâie claviaturile). Publicul asculta răpit, masat în jurul unei măsuțe ovale, cu picioarele terminate în capete de grifoni, cu blatul cu incrustații sidefate, măsuță plasată la zece metri distanță de scenă. Aproape toți cei care putea fi întrezăriți în obscuritatea încăperii etalau evantaie. Jumătate dintre cei din public purtau pălării, jumătate coronițe. Exista un binoclu de teatru, cu mâner și carcasă de fildeș
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl văzu oprindu-se. — Nu știu dacă „lucrați“ e formula cea mai potrivită. Cât despre „aici“, ai nimerit-o. Erau cam de aceeași înălțime. Tânărului slab, îmbrăcat cam subțire, frigul îi îmbujorase în mod plăcut obrajii. Avea o privire verzuie, sidefată. Tili voi să-i spună pe nume, dar tânărul i-o luă înainte : — O aștept pe Sanda. Mi se pare corect, dădu Tili să intre pe lângă el. Tânărul îl prinse de braț. — Îi spuneți ? C-o aștept... — Sanda ? repetă Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prin faptul că ea avea în poșetă un revolver, de care s-ar fi slujit dacă ar fi văzut pe soț într-o nobilă primejdie. Dar acesta nu făcuse nimic. Ca o dovadă, femeia scotea din poșetă un mic revolver sidefat și-l punea pe masă în fața lui Jack, demonstrând după aceea o admirație neacoperită față de bandit, în jurul gâtului căruia își încolăcea brațele. Îi dădea mai mult decât bijuteriile, îi oferea ființa sa, pedepsind în acest fel și pe soț, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e memorie. Parcă un canalicul ar lega direct carnea albă a minții de aparatul grotesc dintre pulpe. în aura orgasmului simți limpede cum substanța cerebrală e stoarsă și pompată în josul corpului, cum nivelul ei sub țeastă scade și cum apele sidefate încep să se rotească precum într-un bazin sau într-o cadă căreia i-ai scos dopul. Poate că aveam dreptate în reveriile mele: bărbații nu pot ajunge supraoameni și zei pentru că sânt supți, goliți de tot ce începe a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ani, tălpile hazardului stins, și colțuroasa tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars, de o inimă arsă într-un refren ciudat. De undeva cineva mă strigă prin floarea de pământ sidefat; Dar lumea e grăbită să vocifereze diversele nonsensuri, dar lumea e grăbită să-mi sălbăticească albele mele versuri. Dar după cum m-am obișnuit, să alerg din noapte în noapte, din ferestre de dor, după o frumoasă iubire, Ce mult aș
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în miezul lor ancestral ca apoi râsul să mă purifice în tandrețea unui adevăr ce-mi înlocuiește existența. Dacă nu disper înseamnă că nu exist în glumele cu mine însămi. Deodată îmi dau seama și-mi arunc privirile în trupul sidefat al întunericului unde totul se percepe altfel indiferent dacă-ți simt umbrele pletoase ale geloziei mânjind colțurile distinse ale universului. Nu pot să cred în excesul milei adâncite spre mine prin curiozitatea de a mă înțelege atât de mirat în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]